Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 204 din 29 aprilie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. (2) lit. A pct. 12 din Legea nr. 543/2002 privind gratierea unor pedepse si inlaturarea unor masuri si sanctiuni
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 448 din 19 mai 2004
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 4 alin. (2) lit. A pct. 12 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlãturarea unor mãsuri şi sancţiuni, excepţie ridicatã de Steluţa Ştefu în Dosarul nr. 3.225/2003 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penalã.
La apelul nominal se constatã lipsa autoarei excepţiei, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Având cuvântul pe fond, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 19 ianuarie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 3.225/2003, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 4 alin. (2) lit. A pct. 12 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlãturarea unor mãsuri şi sancţiuni. Excepţia a fost ridicatã de Steluţa Ştefu, inculpatã recurentã în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã dispoziţiile criticate, referitoare la exceptarea de la beneficiul graţierii a unor infracţiuni, sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2), care stabilesc cã legea dispune numai pentru viitor, şi ale 16 alin. (1), referitoare la egalitatea cetãţenilor în faţa legii, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri. De asemenea, autoarea excepţiei apreciazã cã prin textul vizat se creeazã o discriminare vãditã a condamnaţilor care au sãvârşit infracţiuni de furt calificat de aceeaşi naturã, dar în perioade de timp diferite, când erau în vigoare acte normative speciale care modificau şi completau dispoziţiile Codului penal, lipsindu-i pe aceştia de beneficiul <>Legii nr. 543/2002 .
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penalã considerã cã textele legale criticate nu contravin Constituţiei, întrucât graţierea constituie un atribut al legiuitorului, care are posibilitatea de a decide şi asupra eventualelor excepţii de la acest act de clemenţã. De altfel, în mod tradiţional legiuitorul român a exclus de la beneficiul graţierii anumite categorii de persoane (recidivişti) ori pedepsele aplicate pentru anumite fapte care depãşesc o anumitã limitã. Se mai aratã cã excepţia invocatã este operantã în privinţa tuturor persoanelor condamnate pentru faptele menţionate în textul criticat. În concluzie, instanţa apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, cu modificãrile ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al acestei instituţii.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât textele criticate nu au caracter discriminatoriu. Se aratã în acest sens cã art. 16 alin. (1) din Constituţie, republicatã, trebuie interpretat în legãturã cu criteriile de nediscriminare prevãzute de <>art. 4 din Legea fundamentalã, iar Legea nr. 543/2002 nu a reglementat în mod diferit beneficiul graţierii în funcţie de aceste criterii. Totodatã se considerã cã textele criticate nu contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, republicatã, întrucât acestea nu conţin nici o dispoziţie de excludere a aplicãrii de cãtre instanţa de judecatã a legii penale mai favorabile.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile <>art. 4 alin. (2) lit. A pct. 12 din Legea nr. 543/2002 nu contravin prevederilor din Constituţie invocate de autoarea excepţiei, deoarece, potrivit normelor criticate, toţi infractorii aflaţi în aceeaşi situaţie beneficiazã ori sunt exceptaţi de la beneficiul graţierii, deopotrivã, în raport cu natura infracţiunii şi conţinutul acesteia, în formularea legalã în vigoare la data sãvârşirii infracţiunii. De asemenea, condamnaţii care au sãvârşit infracţiuni diferite sau de aceeaşi naturã, dar în perioade diferite, când legea penalã a reglementat în redactãri diferite conţinutul infracţiunilor respective, se aflã în situaţii diferite, ceea ce permite instituirea unui tratament juridic diferenţiat, conform liberei opţiuni a legiuitorului. Se mai aratã cã, întrucât dispoziţiile criticate nu conţin nici o prevedere de excludere a aplicãrii legii penale mai favorabile, acestea nu contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, republicatã. În concluzie, Avocatul Poporului considerã cã excepţia este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi ale art. 1 alin. (1), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 4 alin. (2) lit. A pct. 12 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlãturarea unor mãsuri şi sancţiuni, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 726 din 4 octombrie 2002, dispoziţii care au urmãtoarea redactare: "Nu beneficiazã de prevederile art. 1-3 cei cãrora li s-au aplicat pedepse sau mãsuri educative pentru urmãtoarele infracţiuni:
A) Infracţiuni reglementate de Codul penal: [...] 12. furtul de autovehicule, precum şi furtul calificat, prevãzute în art. 209 alin. 1 lit. a), b), d) şi g), alin. 2 şi 3 în redactarea anterioarã <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 207/2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 22 noiembrie 2000, în <>art. 209 alin. 1-4 în redactarea anterioarã Legii nr. 456/2001 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 207/2000 privind modificarea şi completarea Codului penal şi a Codului de procedurã penalã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, şi în art. 209 alin. 2-4, în redactarea în vigoare."
Autoarea excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie, republicatã, care stabilesc cã legea dispune numai pentru viitor, şi ale art. 16 alin. (1) din Constituţie, republicatã, referitoare la egalitatea cetãţenilor în faţa legii, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate invocatã, Curtea constatã cã jurisprudenţa sa în materie este constantã, în sensul considerãrii dispoziţiilor <>art. 4 alin. (2) lit. A pct. 12 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlãturarea unor mãsuri şi sancţiuni ca fiind constituţionale (<>Decizia nr. 88 din 27 februarie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 10 aprilie 2003, <>Decizia nr. 341 din 16 septembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 725 din 17 octombrie 2003, şi <>Decizia nr. 364 din 30 septembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 829 din 22 noiembrie 2003).
În considerentele deciziilor menţionate, Curtea a reţinut, în ceea ce priveşte pretinsa contrarietate a textelor de lege criticate cu dispoziţiile <>art. 16 alin. (1) din Constituţie, republicatã, cã Legea nr. 543/2002 reprezintã un act de clemenţã, exercitat de Parlament în temeiul prerogativelor sale constituţionale şi conform politicii penale a statului, aşa încât stabilirea prin acest act normativ a criteriilor de determinare a pedepselor care se graţiazã, precum şi a infracţiunilor pentru sãvârşirea cãrora nu se aplicã iertarea de pedeapsã intrã în competenţa exclusivã a legiuitorului.
Curtea a mai reţinut cã, potrivit dispoziţiilor legale criticate, toţi infractorii aflaţi în aceeaşi situaţie beneficiazã ori sunt exceptaţi de la beneficiul graţierii, deopotrivã, în raport cu natura infracţiunii şi a conţinutului acesteia în formularea legalã în vigoare la data sãvârşirii infracţiunii.
De asemenea, în ceea ce priveşte condamnaţii care au sãvârşit infracţiuni diferite sau chiar de aceeaşi naturã, dar în perioade diferite, când legea penalã a reglementat în redactãri diferite conţinutul infracţiunilor respective, aceştia se aflã, evident, în situaţii diferite, ceea ce permite şi instituirea unui tratament juridic diferenţiat, conform opţiunii libere a legiuitorului, aşa încât nu poate fi primitã susţinerea potrivit cãreia normele criticate ar încãlca dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, republicatã.
Referitor la pretinsa încãlcare a prevederilor art. 15 alin. (2) din Legea fundamentalã, Curtea a reţinut cã normele criticate nu conţin nici o dispoziţie de excludere a aplicãrii de cãtre instanţa de judecatã a legii penale mai favorabile şi, prin urmare, nu contravin textului constituţional invocat.
Soluţia adoptatã şi considerentele deciziilor citate sunt valabile şi în prezenta cauzã, întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi al <>art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 4 alin. (2) lit. A pct. 12 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlãturarea unor mãsuri şi sancţiuni, excepţie ridicatã de Steluţa Ştefu în Dosarul nr. 3.225/2003 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penalã.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 29 aprilie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
