Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 204 din 26 iunie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 112/1999 privind calatoriile gratuite in interes de serviciu si in interes personal pe caile ferate romane
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 608 din 27 septembrie 2001
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Gabriela Ghita - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 112/1999 privind cãlãtoriile gratuite în interes de serviciu şi în interes personal pe cãile ferate romane, excepţie ridicatã de Petre Tulcan în Dosarul nr. 305/2001 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilã.
La apelul nominal rãspunde Petre Tulcan. Lipseşte Societatea de Servicii de Management Feroviar "S.M.F." - S.A. Bucureşti, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Autorul exceptiei arata ca în temeiul <>art. 1 alin. 1 lit. d) din Decretul nr. 1/1981 beneficiau de permise gratuite de cãlãtorie pe calea feratã, printre alţii, şi pensionãrii care au lucrat cel puţin 10 ani la C.F.R., precum şi membrii lor de familie. În prezent însã, potrivit <>art. 5 din Ordonanta Guvernului nr. 112/1999 , beneficiazã de cãlãtorii gratuite cu trenul numai pensionãrii care au lucrat cel puţin 25 de ani la S.N.C.F.R., ceea ce contravine principiului egalitãţii în drepturi. În final, se solicita admiterea exceptiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei ca neîntemeiatã, deoarece textul de lege criticat, acordand posibilitatea unitãţilor de cale feratã de a recompensa fidelitatea salariaţilor care se pensioneazã din cadrul lor, este în concordanta cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 23 februarie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 305/2001, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 112/1999 privind cãlãtoriile gratuite în interes de serviciu şi în interes personal pe cãile ferate romane, excepţie ridicatã de Petre Tulcan într-o cauza de contencios administrativ în contradictoriu cu Societatea de Servicii de Management Feroviar "S.M.F." - S.A. Bucureşti pentru refuzul de a elibera permis de cãlãtorie gratuita pe cãile ferate romane.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile <>art. 5 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 112/1999 , conditionand acordarea pentru pensionari a permiselor de cãlãtorie gratuita pe cãile ferate romane de o vechime minima de activitate în cadrul C.F.R. (25 de ani bãrbaţii şi 20 de ani femeile), incalca principiul egalitãţii în drepturi, consacrat la art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât, potrivit reglementãrii anterioare, prin Decretul nr. 1/1981 , pentru obţinerea permisului de cãlãtorie gratuita se cerea o vechime de numai 10 ani. Astfel unii pensionari beneficiazã de permise de cãlãtorie gratuita dacã au lucrat în unitãţi de transport 10 ani, iar alţii numai dacã au lucrat în asemenea unitãţi cel puţin 25 de ani. Se mai arata ca dispoziţiile legale criticate incalca şi principiul neretroactivitatii legii civile, înscris la art. 1 din Codul civil, întrucât anuleazã un drept acordat prin Decretul nr. 1/1981 .
Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 16 din Constituţie, referitoare la egalitatea în drepturi a cetãţenilor, ci creeazã "posibilitatea unitãţilor de cale feratã de a recompensa fidelitatea salariaţilor care se pensioneazã din unitãţile de cale feratã".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate nu este intemeiata, întrucât <>art. 5 din Ordonanta Guvernului nr. 112/1999 stabileşte la alin. (1) şi (2) condiţii de vechime diferite pentru salariaţii care se pensioneazã din unitãţile de transport feroviar şi pentru cei care se pensioneazã din alte unitãţi. Se apreciazã ca stabilirea diferenţiatã a condiţiilor pentru acordarea permiselor de cãlãtorie gratuita se justifica prin situaţia diferita în care se afla categoriile respective de beneficiari, nefiind astfel incalcate prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie. În acest sens se invoca Decizia Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994. Se mai arata ca o diferentiere similarã a fost facuta şi prin Decretul nr. 1/1981 , abrogat prin <>Ordonanta Guvernului nr. 112/1999 .
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 5 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 112/1999 privind cãlãtoriile gratuite în interes de serviciu şi în interes personal pe cãile ferate romane, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 31 august 1999, care au urmãtorul conţinut: "Pensionãrii şi membrii lor de familie beneficiazã de cãlãtorii gratuite pe cãile ferate, pe baza de permise individuale, dacã la data pensionãrii au o vechime în unitãţi de cale feratã de cel puţin 25 de ani bãrbaţii şi de 20 de ani femeile, dacã se pensioneazã din alte unitãţi."
Autorul exceptiei considera ca dispoziţiile legale criticate incalca principiul egalitãţii în drepturi a cetãţenilor, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãruia "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri".
Se mai susţine ca aceleaşi dispoziţii legale, anuland un drept prevãzut de Decretul nr. 1/1981 , incalca şi principiul neretroactivitatii legii civile, înscris la art. 1 din Codul civil. Sub acest aspect constituţionalitatea textului de lege criticat urmeazã sa fie examinata prin raportare la prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile".
Analizând criticile de neconstituţionalitate formulate de autorul exceptiei, Curtea constata în primul rând ca <>art. 5 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 112/1999 nu conţine nici o dispoziţie cu efect retroactiv şi nu anuleazã nici un drept anterior câştigat. Acordarea permiselor de cãlãtorie gratuita are drept scop stimularea şi recompensarea fidelitatii salariaţilor fata de unitãţile de cale feratã. Tine de opţiunea libera a legiuitorului dacã şi în ce condiţii prevede acordarea unor asemenea facilitãţi. Reglementãrile din Decretul nr. 1/1981 , chiar dacã ar fi fost diferite de noile reglementãri, se puteau aplica numai salariaţilor care s-au pensionat în perioada în care acest act normativ a fost în vigoare, iar dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 112/1999 se aplica salariaţilor care se pensioneazã dupã intrarea în vigoare a lor. Autorul exceptiei a lucrat în unitãţile de cale feratã în perioada 1963-1974 şi s-a pensionat dintr-o alta unitate.
În ceea ce priveşte critica referitoare la încãlcarea principiului egalitãţii în drepturi şi al nediscriminarii Curtea observa ca <>art. 5 din Ordonanta Guvernului nr. 112/1999 prevede într-adevãr condiţii de vechime diferite la acordarea permiselor de cãlãtorie gratuita pentru unele categorii de salariaţi.
Astfel alin. (2) din acelaşi articol prevede: "Pentru salariaţii care se pensioneazã din cadrul Societãţii Naţionale de Transport Feroviar de Cãlãtori «C.F.R. Cãlãtori» - S.A., Companiei Naţionale de Cai Ferate «C.F.R.» - S.A., Societãţii Naţionale de Transport Feroviar de Marfa «C.F.R. Marfa» S.A., Societãţii de Administrare Active Feroviare «S.A.A.F.» S.A., Societãţii de Servicii de Management Feroviar «S.M.F.» - S.A., din cadrul unitãţilor acestora, din cadrul Autoritãţii Feroviare Romane - AFER şi din cadrul Ministerului Transporturilor, vechimea minima necesarã pentru a beneficia de drepturile prevãzute la alin. (1) este de 10 ani."
Rezulta deci ca diferentierea de tratament la acordarea drepturilor este stabilitã în raport cu faptul dacã salariatul se pensioneazã din cadrul unei unitãţi de cale feratã sau din cadrul unei alte unitãţi, dupã ce anterior a lucrat şi la unitãţi de cale feratã. Este evident ca, sub aspectul scopului urmãrit prin acordarea facilitãţilor, cele doua categorii de salariaţi se afla, în mod obiectiv, în situaţii diferite, împrejurare care justifica şi instituirea tratamentului juridic diferit.
În acest sens Plenul Curţii Constituţionale a reţinut prin Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, ca "Principiul egalitãţii în fata legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmãrit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci, dimpotriva, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite". Aceste considerente au fost menţinute în jurisprudenta constanta a Curţii Constituţionalã şi nici în prezenta cauza nu s-au evidenţiat elemente noi care sa justifice reconsiderarea acestei jurisprudente.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 112/1999 privind cãlãtoriile gratuite în interes de serviciu şi în interes personal pe cãile ferate romane, excepţie ridicatã de Petre Tulcan în Dosarul nr. 305/2001 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 26 iunie 2001.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Doina Suliman
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
