Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 204 din 14 aprilie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 19 lit. a) si b) si a celor ale art. 25 pct. B lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adaugata
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 539 din 24 iunie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 lit. a) şi b) şi a celor ale <>art. 25 pct. B lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adãugatã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Prodplast" - S.A. în Dosarul nr. 7.567/CA/2004 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a civilã, conflicte de muncã şi litigii de muncã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca inadmisibilã. Se aratã cã <>Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992 a fost abrogatã prin mai multe acte normative consecutive, iar prevederile Codului fiscal, ultimul act normativ abrogator, nu a mai preluat dispoziţiile criticate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin încheierea din 19 noiembrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 7.567/CA/2004, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a civilã, conflicte de muncã şi litigii de muncã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 lit. a) şi b) şi a celor ale <>art. 25 pct. B lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Prodplast" - S.A. într-o cauzã având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a unei decizii emise de Direcţia Generalã a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã dispoziţiile art. 19 lit. a) şi b) şi ale <>art. 25 pct. B lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992 contravin prevederilor "art. 136 alin. (1) din Constituţia României [devenit art. 137 alin. (1) dupã republicare], care stabilesc cã formarea, administrarea, întrebuinţarea şi controlul resurselor financiare ale statului se reglementeazã prin lege".
Se susţine totodatã cã, "deşi în textele <>Ordonanţei Guvernului nr. 3/1992 [...] se prevãd o serie de norme generale privind organizarea, baza de impunere, cotele de impozitare, regimul deducerilor şi obligaţiile plãtitorilor TVA, acestea sunt în totalã contradicţie cu dispoziţiile <>Hotãrârii Guvernului nr. 768 din 20 noiembrie 1992 privind documentele legale folosite de agenţii economici ca formulare privind aplicarea TVA, precum şi cu prevederile <>art. 6 alin. (2) ale Legii nr. 82/1991 , ale pct. 66 lit. b) alin. 2 din Regulamentul de aplicare a Legii contabilitãţii, aprobat prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 704/1993 , şi, nu în ultimul rând, [cu cele ale] <>art. 2 din Ordinul ministrului finanţelor nr. 425/1998 şi <>art. 4 alin. (6) lit. m) din Ordonanţa Guvernului nr. 70/1994 , completatã de <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 217/1999 ".
Autorul excepţiei aratã, de asemenea, cã prevederile criticate "nu îndeplinesc condiţia impusã de art. 137 din Constituţia României, în sensul cã nu se explicã în mod concret ce anume înseamnã sintagma «documente legal aprobate» în contextul aplicãrii situaţiei expres prevãzute de dispoziţiile art. 25 pct. B lit. b)".
Se apreciazã totodatã cã dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale şi în raport cu "art. 41 alin. (7) din Constituţia României [devenit art. 44 alin. (1) şi (8) din Constituţie, republicatã], [...] potrivit cãrora «Statul asigurã protecţia proprietãţii private, averea dobânditã licit neputând fi confiscatã, iar caracterul licit al dobândirii se prezumã»".
Autorul excepţiei considerã cã, "prin mãsurile abuzive luate de organele statului având la bazã un act normativ inform, incomplet, se poate considera cã aceastã stare de lucruri este o imixtiune a statului, a legiuitorului român în activitatea comercialã a firmei, lovindu-se direct în averea dobânditã licit, încãlcându-se în final acest drept constituţional fundamental al garantãrii şi protecţiei proprietãţii private".
Totodatã, autorul excepţiei invocã şi încãlcarea dispoziţiilor art. 51 din Constituţie [text abrogat şi preluat de art. 1 alin. (5) din Constituţie, republicatã], care proclamã supremaţia Constituţiei şi obligaţia respectãrii sale şi a legilor.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a civilã, conflicte de muncã şi litigii de muncã considerã cã excepţia este neîntemeiatã, "întrucât ceea ce se criticã este o pretinsã lacunã a legii, or, Curtea Constituţionalã nu se poate substitui legiuitorului în sensul completãrii legislaţiei".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã.
În argumentarea acestui punct de vedere se aratã, referitor la invocarea "art. 51 din Constituţia României din 1991, [...] cã acest text al Legii fundamentale a fost abrogat expres conform dispoziţiilor <>art. I pct. 29 din Legea de revizuire a Constituţiei României nr. 429/2003 ".
În legãturã cu ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate prin raportare la celelalte dispoziţii constituţionale, Guvernul precizeazã cã <>Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992 "a fost abrogatã expres prin dispoziţiile <>art. 37 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 17/2000 privind taxa pe valoarea adãugatã, cu modificãrile ulterioare, care, la rândul ei, a fost abrogatã expres prin dispoziţiile <>art. 40 din Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adãugatã, republicatã, aceasta fiind abrogatã expres prin prevederile <>art. 298 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificãrile şi completãrile ulterioare". Totodatã, Guvernul aratã cã "<>Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, nu a preluat prevederile art. 25 pct. B lit. b) şi ale <>art. 19 lit. a) şi b) din Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adãugatã, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare".
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã, întrucât prevederile criticate au fost abrogate prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 17/2000 . Totodatã, aceastã ordonanţã de urgenţã a fost abrogatã de <>Legea nr. 345/2002 , care, la rândul sãu, a fost abrogatã de art. 298 alin. (1) pct. 8 din Codul fiscal.
Faţã de faptul cã textele de lege criticate pentru neconstituţionalitate au fost abrogate, Avocatul Poporului considerã cã "sunt incidente prevederile <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cãrora Curtea Constituţionalã se pronunţã numai asupra excepţiilor de neconstituţionalitate care au ca obiect dispoziţii din legi sau ordonanţe în vigoare".
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã urmãtoarele:
Obiectul excepţiei, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 19 lit. a) şi b) şi ale <>art. 25 pct. B lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adãugatã, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 130/1992 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 30 decembrie 1992, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 12 decembrie 1995, ulterior modificatã prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 34/1997 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 216 din 28 august 1997.
<>Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992 a fost abrogatã prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 17/2000 privind taxa pe valoarea adãugatã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 15 martie 2000, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 547/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 676 din 25 octombrie 2001.
La data întocmirii Notei de constatare nr. 15.274 din 31 iulie 2001, care a generat litigiul în cauzã, erau în vigoare dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 17/2000 , care au preluat dispoziţiile criticate ale <>Ordonanţei Guvernului nr. 3/1992 , cu aceeaşi numerotare şi un conţinut asemãnãtor.
<>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 17/2000 şi <>Legea nr. 547/2001 de aprobare cu modificãri şi completãri a acesteia au fost abrogate prin <>Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adãugatã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 371 din 1 iunie 2002.
<>Legea nr. 345/2002 a fost abrogatã prin <>art. 298 alin. (1) pct. 8 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, modificatã şi completatã prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 83/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 793 din 27 august 2004, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 494/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.092 din 24 noiembrie 2004.
<>Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, intratã în vigoare la 1 ianuarie 2004, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, a reglementat, într-o formã şi un conţinut cu totul diferite, problema deducerii taxei pentru persoanele impozabile cu regim mixt şi pe cea a emiterii facturilor fiscale, astfel cum rezultã din examinarea comparativã a textelor respective.
Din analiza noului conţinut al reglementãrilor cuprinse în <>Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, Curtea constatã cã acesta diferã în mod substanţial de prevederile criticate cuprinse în actele normative menţionate, abrogate, astfel cã nu se poate considera cã aceste prevederi au fost preluate, în principiu, în noua reglementare.
Curtea Constituţionalã a stabilit, în jurisprudenţa sa, în aplicarea dispoziţiilor <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , cã în situaţia în care, pânã la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, intervine o modificare a dispoziţiilor legale criticate, excepţia este admisibilã, cu condiţia ca, în principiu, dispoziţiile legale modificate sã fie aceleaşi.
Întrucât, conform <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecãtoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe în vigoare, Curtea constatã cã, în cauzã, textele criticate au fost abrogate, astfel cã în temeiul dispoziţiilor alin. (6) al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã.
Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
în numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 lit. a) şi b) şi a celor ale <>art. 25 pct. B lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adãugatã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Prodplast" - S.A. în Dosarul nr. 7.567/CA/2004 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a civilã, conflicte de muncã şi litigii de muncã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 aprilie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
