Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 203 din 6 martie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 324 din 14 mai 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Benke Karoly - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, excepţie ridicatã de Constantin Câmpeanu în Dosarul nr. 571/45/2011 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.062D/2011.
La apelul nominal se prezintã personal autorul excepţiei, lipsind cealaltã parte, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care solicitã admiterea acesteia. Apreciazã cã plata unei contribuţii de asigurãri de sãnãtate încalcã cele statuate de Curtea Constituţionalã prin Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, constituind o veritabilã mãsurã de diminuare a cuantumului pensiei contributive.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã, întrucât textul legal criticat nu are legãturã cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate aflatã pe rolul instanţei a quo.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 12 septembrie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 571/45/2011, Curtea de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, excepţie ridicatã de Constantin Câmpeanu într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei excepţii de nelegalitate formulate, în temeiul art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, împotriva Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 107/2010.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã prin stabilirea unei cote de contribuţii de asigurãri de sãnãtate în valoare de 5,5% asupra întregului cuantum al pensiei se încalcã dreptul constituţional de proprietate privatã şi cel la pensie. Se apreciazã cã prin modalitatea de platã a acestei contribuţii a fost diminuat cuantumul pensiilor stabilite conform principiului contributivitãţii, ceea ce este inadmisibil.
Curtea de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 7 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010. În realitate, având în vedere dispoziţiile art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnicã legislativã pentru elaborarea actelor normative, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, precum şi motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea va reţine ca obiect al acesteia dispoziţiile art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 107/2010. Acestea au urmãtorul cuprins:
"(2) Contribuţia datoratã de pensionarii ale cãror venituri din pensii depãşesc 740 de lei este de 5,5% aplicatã asupra acestor venituri şi se vireazã odatã cu plata drepturilor bãneşti asupra cãrora se calculeazã de cãtre cei care efectueazã plata acestor drepturi. Prin aplicarea acestei cote nu poate rezulta o pensie netã mai micã de 740 de lei."
Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 44 privind dreptul de proprietate privatã şi art. 47 cu referire la dreptul la pensie.
Examinând criticile de neconstituţionalitate formulate, Curtea constatã cã, în speţã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 7 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 107/2010 a fost ridicatã în cadrul unei excepţii de nelegalitate care vizeazã chiar textul art. I pct. 7 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 107/2010.
Curtea reţine cã acţiunea aflatã în faţa judecãtorului a quo este ab initio inadmisibilã, întrucât excepţia de nelegalitate vizeazã un act administrativ unilateral cu caracter individual, cu alte cuvinte, un act de executare în concret a legii; or, ordonanţa de urgenţã, pe de o parte, este un act cu caracter normativ, iar pe de altã parte, din punct de vedere material, nu este un act administrativ, ci un act de reglementare primarã, având o forţã juridicã asimilatã cu cea a legii. De aceea, ordonanţa de urgenţã nu poate face obiectul unei excepţii de nelegalitate, ci numai a unei excepţii de neconstituţionalitate. În consecinţã, Curtea reţine cã, şi în ipoteza admiterii excepţiei de neconstituţionalitate, aceasta nu ar produce niciun efect juridic asupra situaţiei concrete din litigiu, soluţia de inadmisibilitate a acţiunii promovate fiind una evidentã.
Curtea mai observã cã instanţa judecãtoreascã raporteazã excepţia de neconstituţionalitate, din punct de vedere procedural, la dispoziţiile art. 9 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, deşi cauza în care aceasta a fost ridicatã nu are ca obiect soluţionarea unei acţiuni directe împotriva ordonanţelor Guvernului. Astfel cum însãşi instanţa judecãtoreascã aratã, obiectul acţiunii pe care o judecã este "excepţie de nelegalitate", şi nu "acţiune directã împotriva ordonanţelor Guvernului".
Rezultã, aşadar, cã excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã în cadrul soluţionãrii unei excepţii de nelegalitate chiar a textului legal contestat prin excepţia de neconstituţionalitate. Or, o excepţie de neconstituţionalitate ridicatã într-o acţiune ab initio inadmisibilã este, de asemenea, inadmisibilã în condiţiile în care nu sunt contestate chiar dispoziţiile legale care determinã o atare soluţie în privinţa cauzei în care a fost ridicatã excepţia. Aşadar, întrucât textul legal criticat nu are legãturã cu soluţionarea cauzei, instanţa judecãtoreascã ar fi trebuit sã respingã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilã, aceasta fiind contrarã art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
De altfel, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut în situaţii similare faptul cã, indiferent de soluţia pronunţatã în prezenta cauzã, decizia sa nu va produce niciun efect cu privire la o cerere de revizuire ab initio inadmisibilã. Rezultã cã excepţia de neconstituţionalitate nu are legãturã cu soluţionarea cauzei în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992; astfel, întrucât excepţia de neconstituţionalitate nu îndeplineşte o condiţie de admisibilitate, aceasta, în temeiul art. 29 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 47/1992, urmeazã sã fie respinsã ca inadmisibilã (a se vedea Decizia nr. 171 din 8 februarie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 7 aprilie 2011).
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, excepţie ridicatã de Constantin Câmpeanu în Dosarul nr. 571/45/2011 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 martie 2012.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Benke Karoly
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
