Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 203 din 17 octombrie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societatilor comerciale ce detin in administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa
Ioan Muraru - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Nicolae Popa - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Florin Bucur Vasilescu - judecãtor Romul Petru Vonica - judecãtor Paula Pantea - procuror Cristina Radu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 3 alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societãţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, excepţie ridicatã de Societatea de Investiţii Financiare Banat-Crisana în Dosarul nr. 2.454/COM/2000 al Curţii de Apel Timişoara Secţia comercialã şi de contencios administrativ. La apelul nominal lipsesc pãrţile (Societatea Comercialã "Horticola" - S.A. Horia şi Fondul Proprietãţii de Stat), fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei ca fiind neîntemeiatã, considerând ca prevederile <>art. 3 alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societãţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa nu contravin dispoziţiilor art. 41 alin. (2) din Constituţie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 20 aprilie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 2.454/COM/2000, Curtea de Apel Timişoara Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 3 alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societãţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, excepţie ridicatã de Societatea de Investiţii Financiare Banat-Crisana. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca <>art. 3 alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 incalca prevederile art. 41 alin. (2) din Constituţie, întrucât prin diminuarea capitalului social al societãţilor comerciale agricole cu valoarea terenurilor agricole şi a celor aflate permanent sub luciu de apa i se produce un prejudiciu corespunzãtor acţiunilor aferente valorii acestor terenuri. Se arata ca, potrivit <>art. 3 din Hotãrârea Guvernului nr. 746/1991 , "Capitalul social al societãţilor comerciale [...] se majoreazã cu valoarea de patrimoniu a terenurilor agricole aflate în proprietatea acestora", şi ca textul de lege a cãrui neconstituţionalitate se invoca prevede ca aceste terenuri "nu fac parte din capitalul social al societãţilor comerciale [...]". Prin urmare, scoaterea terenurilor agricole din capitalul social reduce valoarea acestuia şi, în mod implicit, numãrul acţiunilor deţinute de Societatea de Investiţii Financiare Banat-Crisana, fiind astfel lezat dreptul sau de proprietate. Curtea de Apel Timişoara - Secţia comercialã şi de contencios administrativ, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca excepţia ridicatã nu este intemeiata, întrucât prin scoaterea din capitalul social a terenurilor agricole numãrul acţiunilor nu s-a redus, ci s-a diminuat valoarea acestora cu valoarea terenurilor agricole restituite proprietarilor cãrora li s-a întocmit titlu de proprietate, în acord cu prevederile constituţionale care ocrotesc dreptul de proprietate. Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate. Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã, întrucât dispoziţiile <>art. 3 alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 "nu aduc atingere dreptului de proprietate privatã, garantat de art. 41 din Legea fundamentalã, acestea concretizand opţiunea politicii statului în privinta reformei economice şi strategiei de privatizare". Se mai arata ca <>Hotãrârea Guvernului nr. 746/1991 a prevãzut majorarea capitalului social doar cu valoarea acelor terenuri care constituiau proprietatea societãţilor comerciale, iar <>art. 75 din Legea privatizãrii societãţilor comerciale nr. 58/1991 a exclus în mod expres din capitalul social valoarea terenurilor aparţinând persoanelor fizice, acţionari în temeiul prevederilor <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 . Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 3 alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societãţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 607 din 13 decembrie 1999, care au urmãtorul cuprins: "Terenurile agricole şi terenurile aflate permanent sub luciu de apa nu fac parte din capitalul social al societãţilor comerciale prevãzute la art. 1 şi 2." Art. 1 din ordonanta prevede: "Prezenta ordonanta de urgenta stabileşte cadrul juridic privind privatizarea societãţilor comerciale agricole, care deţin în exploatare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, constituite în conformitate cu prevederile <>Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unitãţilor economice de stat ca regii autonome şi societãţi comerciale, precum şi regimul concesionarii terenurilor proprietate publica şi privatã a statului, aflate în exploatarea acestor societãţi." De asemenea, art. 2 din aceeaşi ordonanta precizeazã: "Prevederile prezentei ordonanţe de urgenta se aplica şi societãţilor comerciale rezultate din divizarea sau fuziunea societãţilor comerciale menţionate la art. 1, care deţin în exploatare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa." Autorul exceptiei de neconstituţionalitate susţine ca textul de lege criticat contravine prevederilor art. 41 alin. (2) teza întâi din Constituţie, potrivit cãrora "Proprietatea privatã este ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular". Examinând textul de lege criticat, Curtea retine ca acesta nu dispune anumite mãsuri ce urmeazã sa fie luate în viitor, ci face o simpla constatare în sensul ca "Terenurile agricole şi terenurile aflate permanent sub luciu de apa nu fac parte din capitalul social [...]". În alin. (2) al <>art. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 se arata ca "Fac parte din capitalul social al societãţilor comerciale [...] terenurile pentru care societãţile comerciale au obţinut certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului de incinta, eliberat de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei [...]". Textul de lege criticat nu afecteazã dreptul de proprietate al vreunui titular. Autorul exceptiei nu a avut niciodatã drept de proprietate asupra terenurilor. El deţine un pachet de acţiuni care îi conferã un drept de creanta asupra patrimoniului societãţii comerciale, iar nu un drept de proprietate asupra bunurilor acesteia. Curtea nu poate primi nici susţinerea ca autorul exceptiei suferã o paguba materialã prin diminuarea valorii acţiunilor datoritã neincluderii în capitalul social a terenurilor agricole. Potrivit prevederilor <>Legii privatizãrii societãţilor comerciale nr. 58/1991 , acţiunile corespunzãtoare capitalului social al fiecãrei societãţi comerciale au fost repartizate procentual între Fondul Proprietãţii de Stat şi fostele Fonduri ale Proprietãţii Private, antecesorii Societãţilor de Investiţii Financiare. Repartizarea procentualã a acţiunilor societãţilor comerciale rãmâne identicã, indiferent de orice modificare a valorii capitalului social. Curtea mai constata ca din punct de vedere legal terenurile agricole şi cele aflate permanent sub luciu de apa nu au fost niciodatã incluse în capitalul social al societãţilor comerciale agricole. Deşi prin <>Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unitãţilor economice de stat ca regii autonome şi societãţi comerciale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 8 august 1990, lege preconstitutionala, societãţile comerciale constituite prin transformarea unitãţilor economice de stat au preluat tot patrimoniul acestora, iar la art. 20 alin. 2 din aceeaşi lege s-a prevãzut ca "Bunurile din patrimoniul societãţii comerciale sunt proprietatea acesteia, cu excepţia celor dobândite cu alt titlu", totuşi terenurile agricole nu puteau intra în componenta patrimoniului societãţilor comerciale, întrucât situaţia juridicã a acestora, reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate asupra lor urmau sa fie reglementate prin acte normative ulterioare. De altfel, Parlamentul adoptase anterior, la 31 iulie 1990, Legea nr. 9 privind interzicerea temporarã a înstrãinãrii terenurilor prin acte între vii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 1 august 1990. Într-adevãr, pentru reglementarea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole, precum şi a situaţiei juridice a acestor terenuri au fost adoptate succesiv numeroase alte acte normative, cum sunt: <>Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998; <>Legea arendãrii nr. 16/1994 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 7 aprilie 1994, modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 58/1995 şi prin <>Legea nr. 65/1998 ; <>Legea nr. 54/1998 privind circulaţia juridicã a terenurilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 102 din 4 martie 1998; <>Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale <>Legii nr. 169/1997 .
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 3 alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societãţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, excepţie ridicatã de Societatea de Investiţii Financiare Banat-Crisana în Dosarul nr. 2.454/COM/2000 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia comercialã şi de contencios administrativ. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 17 octombrie 2000.
PREŞEDINTE, prof. univ. dr. Ioan Muraru
Magistrat-asistent, Cristina Radu
──────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
