Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 203 din 10 februarie 2011  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 969, art. 1020 si art. 1021 din Codul civil, precum si a celor ale art. 24 si art. 25 din Legea locuintei nr. 114/1996    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 203 din 10 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 969, art. 1020 si art. 1021 din Codul civil, precum si a celor ale art. 24 si art. 25 din Legea locuintei nr. 114/1996

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 264 din 14 aprilie 2011

    Augustin Zegrean - preşedinte
    Aspazia Cojocaru - judecãtor
    Acsinte Gaspar - judecãtor
    Mircea Ştefan Minea - judecãtor
    Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
    Ion Predescu - judecãtor
    Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
    Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 969, art. 1020 şi art. 1021 din Codul civil, precum şi a celor ale art. 24 şi <>art. 25 din Legea locuinţei nr. 114/1996, excepţie ridicatã de Cornelia Lupu în Dosarul nr. 418/257/2010 al Judecãtoriei Mediaş.
    La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
    Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume <>deciziile nr. 24/2009 şi nr. 311/2009.

                                    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
    Prin Încheierea din 14 mai 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 418/257/2010, Judecãtoria Mediaş a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 969, art. 1020 şi art. 1021 din Codul civil, precum şi a celor ale art. 24 şi <>art. 25 din Legea locuinţei nr. 114/1996, excepţie ridicatã de Cornelia Lupu într-o cauzã civilã având ca obiect reziliere contract, evacuare şi pretenţii.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile art. 969 din Codul civil permit ca persoane private sã stabileascã convenţii care sã aibã putere de lege, fiind înfrântã astfel voinţa legiuitorului şi aducându-se atingere dreptului de legiferare al Parlamentului. De asemenea, considerã cã prevederile art. 1020 şi art. 1021 din Codul civil sunt neconstituţionale, deoarece orice transfer de proprietate determinat de o altã cauzã decât voinţa pãrţilor sau executarea silitã reprezintã o încãlcare a principiului garantãrii dreptului de proprietate. În ceea ce priveşte prevederile art. 24 şi <>art. 25 din Legea locuinţei nr. 114/1996, acestea sunt considerate a fi neconstituţionale, prin excluderea garanţiei pãstrãrii calitãţii de chiriaş şi pentru viitor, în aceeaşi locuinţã şi în lipsa garantãrii de cãtre stat a asigurãrii unei alte locuinţe corespunzãtoare. Prin aceasta se creeazã un tratament discriminator în raport cu alţi chiriaşi, protejaţi de acte normative anterioare, precum <>Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altã destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat sau <>Decretul-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuinţe construite din fondurile statului cãtre populaţie, prin care aceştia au achiziţionat locuinţele la preţuri rezonabile. De asemenea, susţine cã prin condiţionarea, de cãtre lege, a pãstrãrii dreptului locativ de îndeplinirea anumitor condiţii, cum sunt cele instituite prin <>Legea nr. 114/1996, se încalcã libertatea contractualã şi principiul consensualismului.
    Judecãtoria Mediaş considerã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor din Codul civil, ca fiind inadmisibilã, iar în ceea ce priveşte textele din <>Legea nr. 114/1996, ca neîntemeiatã.
    Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                                    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
    Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 969, art. 1020 şi art. 1021 din Codul civil, precum şi cele ale art. 24 şi <>art. 25 din Legea locuinţei nr. 114/1996, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 31 decembrie 1997.
    Textele de lege criticate au urmãtorul conţinut:
    - Art. 969 din Codul civil: "Convenţiile legal fãcute au putere de lege între pãrţile contractante.
    Ele se pot revoca prin consimţãmântul mutual sau din cauze autorizate de lege.";
    - Art. 1020 din Codul civil: "Condiţia rezolutorie este subînţeleasã totdeauna în contractele sinalagmatice, în caz când una din pãrţi nu îndeplineşte angajamentul sãu.";
    - Art. 1021 din Codul civil: "Într-acest caz, contractul nu este desfiinţat de drept. Partea în privinţa cãreia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau sã sileascã pe cealaltã a executa convenţia, când este posibil, sau sã-i cearã desfiinţarea, cu daune de interese. Desfiinţarea trebuie sã se cearã înaintea justiţiei, care, dupã circumstanţe, poate acorda un termen pãrţii acţionate.";
    - <>Art. 24 din Legea locuinţei nr. 114/1996:
    "Rezilierea contractului de închiriere înainte de termenul stabilit se face în urmãtoarele condiţii:
    a) la cererea chiriaşului, cu condiţia notificãrii prealabile într-un termen de minimum 60 de zile;
    b) la cererea proprietarului, atunci când:
    - chiriaşul nu a achitat chiria cel puţin 3 luni consecutiv;
    - chiriaşul a pricinuit însemnate stricãciuni locuinţei, clãdirii în care este situatã aceasta, instalaţiilor, precum şi oricãror alte bunuri aferente lor, sau dacã înstrãineazã fãrã drept pãrţi ale acestora;
    - chiriaşul are un comportament care face imposibilã convieţuirea sau împiedicã folosirea normalã a locuinţei;
    - chiriaşul nu a respectat clauzele contractuale;
    c) la cererea asociaţiei de proprietari, atunci când chiriaşul nu şi-a achitat obligaţiile ce-i revin din cheltuielile comune pe o perioadã de 3 luni, dacã au fost stabilite, prin contractul de închiriere, în sarcina chiriaşului.";
    - <>Art. 25 din Legea locuinţei nr. 114/1996:
    "Evacuarea chiriaşului se face numai pe baza unei hotãrâri judecãtoreşti irevocabile.
    Chiriaşul este obligat la plata chiriei prevãzute în contractul de închiriere, pânã la data executãrii efective a hotãrârii de evacuare."
    În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 care consacrã accesul liber la justiţie, art. 44 privind dreptul de proprietate, art. 51 alin. (4) referitoare la dreptul de petiţionare, art. 52 privind dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã, art. 53 alin. (1) referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, ale art. 61 alin. (1) potrivit cãrora "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţãrii", art. 120 alin. (1) referitoare la principii de bazã (Administraţia publicã localã), art. 124 privind înfãptuirea justiţiei şi art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a) privind economia.
    Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prevederile de lege criticate au mai fãcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi având motivãri similare.
    Astfel, în ceea ce priveşte prevederile <>art. 969 din Codul civil, prin Decizia nr. 1.347/2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 29 decembrie 2008, şi <>Decizia nr. 1.111/2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 30 noiembrie 2010, Curtea a statuat cã acest text de lege "consacrã principii importante ale dreptului civil român - principiul forţei obligatorii a convenţiilor civile "pacta sunt servanda", principiul libertãţii contractuale, principiul relativitãţii efectelor convenţiilor şi principiul irevocabilitãţii actului juridic civil".
    Analizând motivele de neconstituţionalitate invocate de autor, Curtea a constatat cã încheierea unei convenţii, fiind guvernatã de principiul libertãţii contractuale, pãrţile pot sã determine, prin voinţa lor, clauzele contractuale şi efectele pe care acestea urmeazã sã le producã, conform unei cauze morale şi licite.
    Convenţia astfel încheiatã se impune pãrţilor întocmai ca legea, având caracter obligatoriu, iar nu facultativ.
    Cu privire la prevederile art. 1020 şi art. 1021 din Codul civil, Curtea a constatat cã textele de lege criticate reglementeazã douã forme de sancţionare a neexecutãrii obligaţiei de cãtre o parte contractualã, şi anume rezoluţiunea sau rezilierea contractului, dupã cum contractul este cu executare uno ictu sau contract cu executare succesivã.
    În acest context, Curtea constatã cã nu pot fi primite criticile autorului excepţiei privind neconstituţionalitatea prevederilor art. 1020 şi art. 1021 din Codul civil, deoarece, aşa cum Curtea a statuat prin <>Decizia nr. 24 din 8 ianuarie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 27 ianuarie 2009, "pentru neexecutarea culpabilã a unor obligaţii contractuale, se recunoaşte pãrţii care şi-a executat sau este gata sã-şi execute obligaţiile posibilitatea de a alege între executarea silitã şi încetarea contractului prin rezoluţiune, respectiv reziliere, în cazul când cealaltã parte nu-şi executã obligaţiile sale contractuale, legiuitorul realizând astfel un echilibru între principiul forţei obligatorii a contractului şi principiul executãrii în naturã şi cu bunã-credinţã a obligaţiilor asumate. Garanţia acestui echilibru este datã tocmai de competenţa instanţei judecãtoreşti, reglementatã prin teza ultimã a art. 1021 din Codul civil, de a aprecia asupra posibilitãţii pãrţii creditoare de a cere rezoluţiunea sau rezilierea, acordând un termen de graţie, în situaţiile în care apreciazã cã este posibilã executarea în naturã a obligaţiilor debitorului sau de a respinge acţiunea când debitorul şi-a executat obligaţiile în cursul procesului".
    Referitor la pretinsa neconstituţionalitate a textelor de lege din <>Legea locuinţei nr. 114/1996, Curtea constatã cã susţinerile autorului sunt neîntemeiate, invocarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 referitoare la garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate privatã neavând relevanţã în prezenta cauzã. Astfel, în jurisprudenţa sa, în acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (Cauza Fernandez-Molina Gonzales ş.a. contra Spaniei din 18 octombrie 2002), Curtea a statuat cã dispoziţiile privind garantarea şi ocrotirea proprietãţii se aplicã numai titularilor dreptului de proprietate; or, în prezenta cauzã, autorul excepţiei nu are calitate de proprietar, ci de chiriaş.
    În ceea ce priveşte susţinerea cã "prin excluderea garanţiei pãstrãrii calitãţii de chiriaş şi pentru viitor, în aceeaşi locuinţã" şi "în lipsa garantãrii de cãtre stat a asigurãrii unei alte locuinţe corespunzãtoare" se creeazã un tratament discriminator în raport cu alţi chiriaşi, protejaţi de acte normative anterioare, prin care aceştia au achiziţionat locuinţele la preţuri rezonabile, prin <>Decizia nr. 1.059/2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 540 din 4 august 2009, Curtea a reţinut cã, potrivit <>art. 23 din Legea nr. 114/1996, în cazul în care pãrţile nu convin asupra reînnoirii contractului de închiriere, chiriaşul este obligat sã pãrãseascã locuinţa la expirarea termenului contractual.
    Astfel, dacã pentru contractele în cauzã nu a operat prorogarea legalã (astfel cum s-a întâmplat în cazul contractelor de închiriere prelungite de drept conform <>Legii nr. 17/1994 pentru prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere privind unele suprafeţe locative), la expirarea termenului prevãzut în contract înceteazã dreptul de folosinţã al chiriaşului, instanţa urmând sã dispunã evacuarea lui. Curtea a constatat cã acest aspect nu este de naturã sã genereze obligaţia statului de a asigura o locuinţã chiriaşului evacuat la expirarea termenului contractual, cu atât mai mult cu cât statul este terţ faţã de raportul contractual intervenit între chiriaş şi locator.
    Potrivit jurisprudenţei sale, principiul egalitãţii nu este sinonim cu uniformitatea, astfel încât el nu exclude, ci, dimpotrivã, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. În speţã, nu se poate susţine o egalitate de situaţii în care se aflã chiriaşii unor locuinţe construite din fondurile statului sau ale unitãţilor economice ori bugetare de stat, asupra cãrora acesta din urmã poate dispune prelungirea contractelor de închiriere sau vânzarea locuinţelor cãtre locatari, pe de o parte, şi chiriaşii altor categorii de locuinţe, cãrora le este opozabil regimul juridic reglementat de <>Legea locuinţei nr. 114/1996.
    Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.

    Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,

                             CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                                În numele legii
                                    DECIDE:

    Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 969, art. 1020 şi art. 1021 din Codul civil, precum şi a celor ale art. 24 şi <>art. 25 din Legea locuinţei nr. 114/1996, excepţie ridicatã de Cornelia Lupu în Dosarul nr. 418/257/2010 al Judecãtoriei Mediaş.
    Definitivã şi general obligatorie.
    Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 10 februarie 2011.

                      PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
                                AUGUSTIN ZEGREAN

                              Magistrat-asistent,
                              Ingrid Alina Tudora

                                      ----
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016