Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Oana Cristina Puicã - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Remus Benţa în Dosarul nr. 7992./320/2007 al Judecãtoriei Târgu Mureş şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 705D/2011.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilã a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât autorul acesteia solicitã, în realitate, modificarea dispoziţiilor de lege criticate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 25 iunie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 7992./320/2007, Judecãtoria Târgu Mureş a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 din Codul de procedurã penalã.
Excepţia a fost ridicatã de Remus Benţa cu ocazia soluţionãrii unei cauze penale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile art. 13 din Codul de procedurã penalã încalcã egalitatea în drepturi în faţa legii şi a autoritãţilor publice şi dreptul la un proces echitabil, întrucât prevãd numai în favoarea inculpatului dreptul de a solicita continuarea procesului penal în cazul intervenirii prescripţiei rãspunderii penale.
Judecãtoria Târgu Mureş apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi şi ale art. 21 alin. (3) teza întâi privind dreptul la un proces echitabil, invocate de autorul excepţiei. Considerã cã singura persoanã interesatã din punct de vedere juridic în continuarea procesului penal este inculpatul, întrucât nici partea vãtãmatã şi nici cea civilã nu ar mai putea sã obţinã satisfacerea intereselor sale în cazul în care i s-ar conferi acest drept.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului precizeazã cã îşi menţine punctul de vedere reţinut în deciziile Curţii Constituţionale nr. 457/2008, nr. 170/2009, nr. 676/2009 şi nr. 1.042/2009, în sensul cã dispoziţiile art. 13 din Codul de procedurã penalã sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 13 din Codul de procedurã penalã, având denumirea marginalã "Continuarea procesului penal în caz de amnistie, prescripţie sau retragere a plângerii prealabile ori de existenţã a unei cauze de nepedepsire", astfel cum a fost modificatã aceastã denumire prin Legea nr. 281/2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003. Prin aceeaşi lege au primit un nou conţinut şi prevederile art. 13 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, în timp ce ultimul alineat al textului de lege criticat a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, astfel cã dispoziţiile art. 13 din Codul de procedurã penalã au urmãtorul cuprins: "În caz de amnistie, prescripţie sau retragere a plângerii prealabile, precum şi în cazul existenţei unei cauze de nepedepsire, învinuitul sau inculpatul poate cere continuarea procesului penal.
Dacã se constatã vreunul din cazurile prevãzute în art. 10 lit. a)-e), procurorul dispune scoaterea de sub urmãrire, iar instanţa de judecatã pronunţã achitarea.
Dacã nu se constatã vreunul dintre cazurile prevãzute în art. 10 alin. 1 lit. a)-e), procurorul dispune încetarea urmãririi penale, cu excepţia cazului prevãzut în art. 10 alin. 1 lit. i), iar instanţa de judecatã pronunţã încetarea procesului penal."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi şi ale art. 21 alin. (3) teza întâi privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã, deoarece egalitatea în drepturi prevãzutã de art. 16 din Constituţie şi dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 21 alin. (3) din Legea fundamentalã nu implicã, în mod necesar, ca pãrţile procesului penal sã aibã exact aceleaşi drepturi şi obligaţii, ci presupun ca, prin lege, o parte sã nu fie pusã într-o situaţie procesualã de inferioritate în raport cu celelalte pãrţi. Prescripţia rãspunderii penale reprezintã o cauzã de împiedicare a punerii în mişcare sau a exercitãrii acţiunii penale, care, atunci când intervine în faza de urmãrire penalã, atrage încetarea acesteia, când existã învinuit sau inculpat în cauzã, iar, dacã survine în cursul judecãţii, determinã încetarea procesului penal. Or, abilitarea învinuitului/inculpatului de a cere continuarea procesului penal în cazul intervenirii prescripţiei nu este de naturã sã afecteze nici egalitatea în drepturi şi nici dreptul la un proces echitabil al celorlalte pãrţi, întrucât numai învinuitul/inculpatul poate avea un interes în continuarea procesului penal, celelalte pãrţi neputând obţine satisfacerea intereselor lor în cazul în care li s-ar conferi acest drept. Într-adevãr, chiar dacã ar continua procesul penal la iniţiativa pãrţii vãtãmate sau a celei civile, aceasta nu ar mai putea obţine condamnarea inculpatului, deoarece alternativa faţã de încetarea urmãririi penale, respectiv a procesului penal, ca şi consecinţã a intervenirii prescripţiei rãspunderii penale, o reprezintã scoaterea de sub urmãrire penalã a învinuitului/inculpatului, respectiv achitarea inculpatului.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Remus Benţa în Dosarul nr. 7992./320/2007 al Judecãtoriei Târgu Mureş.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 martie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puicã
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
