Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 202 din 3 aprilie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedură penală din 1968
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 397 din 29 mai 2014
Augustin Zegrean - preşedinte
Valer Dorneanu - judecător
Toni Greblă - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Simina Gagu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedură penală din 1968, excepţie ridicată de Gheorghe-Augustus Irimia şi Gheorghe Asmarandei în Dosarul nr. 5.420/103/2013 al Tribunalului Neamţ - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului nr. 852D/2013 al Curţii Constituţionale.
2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 156 din 27 februarie 2007 şi nr. 1.708 din 17 decembrie 2009.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
4. Prin Încheierea din 6 decembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 5.420/103/2013, Tribunalul Neamţ - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedură penală din 1968.
5. Excepţia a fost ridicată de Gheorghe-Augustus Irimia şi Gheorghe Asmarandei într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri împotriva ordonanţei procurorului privind măsurile preventive.
6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece nu permit părţii formularea unei căi de atac împotriva încheierii prin care judecătorul respinge, în timpul urmăririi penale, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive. Astfel, partea se situează pe poziţie procesuală inegală faţă de procuror, care are posibilitatea exercitării căii de atac.
7. Tribunalul Neamţ - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece constituie atributul exclusiv al legiuitorului reglementarea căilor de atac împotriva încheierii privind măsurile preventive pronunţate de judecător în cursul urmăririi penale. În acest sens, invocă Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. XII din 21 noiembrie 2005 privind recursul în interesul legii cu privire la căile de atac împotriva încheierilor pronunţate în cursul urmăririi penale, în primă instanţă şi în apel, referitoare la revocarea, înlocuirea sau încetarea arestării preventive, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 8 februarie 2006.
8. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
9. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, spre exemplu, deciziile nr. 1.261 din 12 octombrie 2010, nr. 1.505 din 18 noiembrie 2010 şi nr. 1.342 din 13 octombrie 2011. Faptul că încheierea prin care se respinge, în timpul urmăririi penale, cererea de revocare a măsurii arestării preventive nu este supusă niciunei căi de atac, se explică prin necesitatea de a evita o prelungire excesivă a procesului. Pe de altă parte, această încheiere poate fi atacată cu recurs odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat fondul cauzei. În acelaşi timp, nici procurorul, nici inculpatul nu pot exercita calea de atac a recursului, asigurându-se, în acest mod, egalitatea armelor părţilor în proces. În plus, potrivit art. 126 şi art. 129 din Constituţie, legiuitorul stabileşte hotărârile judecătoreşti împotriva cărora pot fi exercitate căile de atac şi condiţiile în care aceste căi pot fi exercitate.
10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
11. Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedură penală din 1968, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 30 aprilie 1997, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul cuprins: "Împotriva încheierii prin care judecătorul dispune, în timpul urmăririi penale, luarea unei măsuri preventive, revocarea, înlocuirea, încetarea de drept sau prelungirea măsurii preventive, precum şi împotriva încheierii de respingere a propunerii de arestare preventivă, învinuitul sau inculpatul şi procurorul pot face recurs la instanţa superioară în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsă. Încheierea prin care judecătorul respinge, în timpul urmăririi penale, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive nu este supusă niciunei căi de atac."
13. Curtea observă că prevederile de lege criticate nu mai sunt în vigoare, acestea fiind abrogate potrivit art. 108 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013, lege care a intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014.
14. Distinct de acestea, Curtea reţine că, în prezent, calea de atac împotriva încheierilor prin care se dispune asupra măsurilor preventive în cursul urmăririi penale este reglementată prin art. 204 din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 486 din 15 iulie 2010, cu modificările şi completările ulterioare. Astfel, potrivit art. 204 alin. (1) din Legea nr. 135/2010, "Împotriva încheierilor prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi dispune asupra măsurilor preventive, inculpatul şi procurorul pot formula contestaţie, în termen de 48 de ore de la pronunţare sau, după caz, de la comunicare. Contestaţia se depune la judecătorul de drepturi şi libertăţi care a pronunţat încheierea atacată şi se înaintează, împreună cu dosarul cauzei, judecătorului de drepturi şi libertăţi de la instanţa ierarhic superioară, în termen de 48 de ore de la înregistrare". Curtea constată că noua reglementare consacră o soluţie legislativă distinctă de cea criticată pentru neconstituţionalitate.
15. În aceste condiţii, Curtea reaminteşte că, potrivit jurisprudenţei sale (a se vedea Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011), sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare.
16. De asemenea, Curtea observă că art. 4 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 stabileşte că "actele de procedură îndeplinite înainte de intrarea în vigoare a Codului de procedură penală, cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data îndeplinirii lor, rămân valabile, cu excepţiile prevăzute de prezenta lege."
17. Având în vedere că, în cauza dedusă judecăţii, şi-au produs efectele prevederile art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedură penală din 1968, aceste norme de lege urmează a fi supuse controlului de constituţionalitate.
18. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 - Egalitatea în drepturi şi art. 21 - Accesul liber la justiţie.
19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedură penală din 1968 au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate exercitat în raport de aceleaşi dispoziţii din Constituţie cu cele invocate în prezenta cauză şi din perspectiva unor critici de neconstituţionalitate asemănătoare (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 515 din 27 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 18 mai 2010, Decizia nr. 1.261 din 12 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 745 din 8 noiembrie 2010, Decizia nr. 1.505 din 18 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 11 ianuarie 2011, Decizia nr. 1.342 din 13 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 12 decembrie 2011, şi Decizia nr. 25 din 21 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 19 februarie 2014).
20. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că legiuitorul este unica autoritate competentă să reglementeze căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti în cadrul procedurii de judecată, precum şi modul de exercitare a acestora, potrivit dispoziţiilor art. 126 şi ale art. 129 din Constituţie. În virtutea acestei competenţe, legiuitorul stabileşte hotărârile judecătoreşti împotriva cărora pot fi exercitate căile de atac şi condiţiile în care pot fi folosite aceste căi. În ceea ce priveşte încheierile, ca specie de hotărâri judecătoreşti pronunţate în cursul procesului, dar prin care nu se soluţionează fondul cauzei, acestea nu pot fi atacate, de regulă, decât odată cu hotărârile judecătoreşti care soluţionează fondul cauzei. Regula exercitării căilor de atac împotriva încheierilor numai odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat fondul cauzei asigură desfăşurarea procesului cu celeritate, într-un termen rezonabil, exigenţă recunoscută cu valoare de principiu atât în sistemul nostru constituţional, cât şi în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care consacră la art. 6 paragraful 1 dreptul oricărei persoane la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale. Sub acest aspect, prin posibilitatea exercitării căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, prin care se soluţionează fondul cauzei, este asigurat accesul liber la justiţie.
21. Aşadar, faptul că încheierea prin care se respinge, în timpul urmăririi penale, cererea de revocare a măsurii arestării preventive nu este supusă niciunei căi de atac se explică, pe de o parte, prin necesitatea de a evita o prelungire abuzivă a procesului, iar pe de altă parte, prin aceea că aceasta poate fi atacată cu recurs odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat fondul cauzei. În aceste condiţii, părţii i se asigură garanţii suficiente pentru ocrotirea accesului liber la justiţie.
22. De asemenea, Curtea a reţinut că nicio dispoziţie a Legii fundamentale nu consacră expres dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză, oricând şi de către oricine; dimpotrivă, art. 129 din Constituţie stabileşte că părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condiţiile stabilite de lege.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gheorghe-Augustus Irimia şi Gheorghe Asmarandei în Dosarul nr. 5.420/103/2013 al Tribunalului Neamţ - Secţia penală şi constată că prevederile art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedură penală din 1968 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Neamţ - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 3 aprilie 2014.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Simina Gagu
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
