Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 202 din 29 aprilie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificarile si completarile ulterioare
Nicolae Popa - preşedinte Costicã Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Aurelia Popa - procuror Doina Suliman - magistrat-asistent-şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 şi 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Ana Nicolescu în Dosarul nr. 44/2003 al Judecãtoriei Deta. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţionalã a statuat, în mod constant, cã instituirea prin lege a unor taxe judiciare de timbru nu reprezintã o încãlcare a liberului acces la justiţie, ci o aplicare a dispoziţiilor constituţionale consacrate în art. 53. De asemenea, învedereazã cã autorul excepţiei nu a argumentat în ce mod considerã cã prevederile legale criticate aduc atingere art. 50 din Constituţie, republicatã. În final, aratã cã stabilirea unor facilitãţi fiscale ţine de opţiunea legiuitorului.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrilor dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 8 ianuarie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 44/2003, Judecãtoria Deta a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 şi 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Excepţia a fost ridicatã de Ana Nicolescu, reclamantã într-o acţiune civilã în constatarea uzucapiunii. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate contravin principiilor constituţionale care consacrã egalitatea în drepturi a cetãţenilor, liberul acces la justiţie şi protecţia persoanelor cu handicap, principii prevãzute în art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21, respectiv art. 50 din Constituţie, republicatã. Instanţa de judecatã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã. Astfel, reţine cã "protecţia persoanelor cu handicap este reglementatã în sensul asigurãrii unei politici naţionale de egalitate a şanselor, de prevenire şi de tratament, în vederea participãrii efective a acestor persoane la viaţa comunitãţii". Aşa fiind, considerã cã prevederile <>art. 1 şi 2 din Legea nr. 146/1997 nu aduc atingere dreptului la un proces echitabil al persoanelor cu handicap. De asemenea, aminteşte cã Normele metodologice de aplicare a <>Legii nr. 146/1997 reglementeazã expres situaţiile în care cererile adresate instanţei judecãtoreşti sunt scutite de plata taxelor de timbru. Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, iar în conformitate cu <>art. 18^1, cu modificãrile ulterioare, din Legea nr. 35/1997 a fost solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. Guvernul, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, considerã cã excepţia este neîntemeiatã. Avocatul Poporului apreciazã cã susţinerile autorului excepţiei referitoare la neconstituţionalitatea <>art. 1 şi 2 din Legea nr. 146/1997 nu sunt întemeiate. Astfel, în ceea ce priveşte neconstituţionalitatea prevederilor legale criticate faţã de dispoziţiile art. 21 din Constituţie, republicatã, reţine cã, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat în mod constant în sensul cã liberul acces la justiţie nu presupune ca acesta sã fie gratuit în toate cazurile. De asemenea, observã cã Legea fundamentalã nu interzice stabilirea taxelor judiciare de timbru, "fiind justificat ca persoanele care se adreseazã autoritãţii judecãtoreşti sã contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie". În continuare aminteşte cã regula este cea a timbrãrii acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în mãsura în care sunt stabilite de legiuitor. Taxa judiciarã de timbru apare astfel ca o modalitate de acoperire, în parte, a cheltuielilor pe care le implicã serviciul public al justiţiei, contribuabilul având posibilitatea, în virtutea legii, de a recupera contribuţia sa de la partea care cade în pretenţii. În acest sens invocã şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, şi anume <>Decizia nr. 7/1993 , <>Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1/1994 , <>Decizia nr. 18/1997 şi <>Decizia nr. 198/1999 . Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, ale art. 1 alin. (1), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 1 şi 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dispoziţii ce au urmãtoarea redactare: - Art. 1: "Acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecãtoreşti, precum şi cererile adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângã Curtea Supremã de Justiţie sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevãzute în prezenta lege, şi se taxeazã în mod diferenţiat, dupã cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani, cu excepţiile prevãzute de lege."; - Art. 2: "(1) Acţiunile şi cererile evaluabile în bani, introduse la instanţele judecãtoreşti, se taxeazã astfel: a) pânã la valoarea de 378.000 lei 17.000 lei; b) între 378.001 lei şi 3.782.000 lei 17.000 lei + 10% pentru ce depãşeşte 342.000 lei; c) între 3.782.001 lei şi 37.825.000 lei 325.000 lei + 8% pentru ce depãşeşte 3.420.000 lei; d) între 37.825.001 lei şi 189.126.000 lei 2.787.000 lei + 6% pentru ce depãşeşte 34.200.000 lei; e) între 189.126.001 lei şi 378.252.000 lei 10.995.000 lei + 4% pentru ce depãşeşte 171.000.000 lei; f) între 378.252.001 lei şi 1.891.260.000 lei 17.835.000 lei + 2% pentru ce depãşeşte 342.000.000 lei; g) peste 1.891.260.001 lei 45.195.000 lei + 1% pentru ce depãşeşte 1.710.000.000 lei. (2) În cazul contestaţiei la executarea silitã, taxa se calculeazã la valoarea bunurilor a cãror urmãrire se contestã sau la valoarea debitului urmãrit, când acest debit este mai mic decât valoarea bunurilor urmãrite. Taxa aferentã acestei contestaţii nu poate depãşi suma de 1.710.000 lei, indiferent de valoarea contestatã. (3) Valoarea la care se calculeazã taxa de timbru este cea declaratã în acţiune sau în cerere. Dacã aceastã valoare este contestatã sau apreciatã de instanţã ca derizorie, evaluarea se va face potrivit normelor metodologice prevãzute la art. 28 alin. (2) din prezenta lege." În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor texte de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea urmãtoarelor dispoziţii constituţionale: - Art. 16 alin. (1) şi (2): "(1) Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri. (2) Nimeni nu este mai presus de lege."; - Art. 21: "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept. (3) Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. (4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite."; - Art. 50: "Persoanele cu handicap se bucurã de protecţie specialã. Statul asigurã relizarea unei politici naţionale de egalitate a şanselor, de prevenire şi de tratament ale handicapului, în vederea participãrii efective a persoanelor cu handicap în viaţa comunitaţii, respectând drepturile şi îndatoririle ce revin pãrinţilor şi tutorilor." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, în jurisprudenţa sa, a dezbãtut în numeroase rânduri problema constituţionalitãţii unor prevederi legale prin care s-au instituit taxe de timbru pentru introducerea unor cereri în justiţie, prevederi între care se numãrã şi <>art. 1 şi 2 din Legea nr. 146/1997 . În acest sens pot fi amintite <>Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, <>Decizia nr. 198 din 23 noiembrie 1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 7 ianuarie 2000, <>Decizia nr. 243 din 10 iunie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 453 din 25 iunie 2003, şi <>Decizia nr. 422 din 13 noiembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 908 din 19 decembrie 2003. În toate aceste cazuri, Curtea a statuat, în mod constant, cã accesul liber la justiţie nu înseamnã cã acesta trebuie sã fie în toate cazurile gratuit. Astfel, a reţinut cã "art. 21 din Constituţie nu instituie nici o interdicţie cu privire la taxele în justiţie, fiind legal şi normal ca justiţiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfãşuratã de autoritãţile judecãtoreşti sã contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora". Mai mult, în virtutea dispoziţiilor constituţionale ale art. 53 alin. (1), în conformitate cu care "Cetãţenii au obligaţia sã contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice", plata taxelor sau impozitelor reprezintã o obligaţie constituţionalã a cetãţenilor. Pe de altã parte, Curtea a arãtat cã echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor de judecatã stabilite de instanţa de judecatã prin hotãrârea pe care o pronunţã în cauzã, plata acestora revenind pãrţii care cade în pretenţii. De altfel, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat cã o caracteristicã a principiului liberului acces la justiţie este aceea cã nu este un drept absolut (cazul Ashingdane contra Regatului Unit al Marii Britanii 1985). Astfel, acest drept care cere, prin însãşi natura sa, o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitãri, atât timp cât nu este atinsã însãşi substanţa sa. Având în vedere toate aceste argumente, precum şi faptul cã nu au intervenit elemente noi care sã justifice schimbarea jurisprudenţei amintite, Curtea considerã cã nu poate fi reţinutã critica autorului excepţiei referitoare la încãlcarea principiului constituţional al liberului acces la justiţie. De asemenea, apreciazã cã prevederile legale criticate nu aduc atingere nici principiului egalitãţii în drepturi, deoarece nu fac nici un fel de diferenţiere între contribuabili. În ceea ce priveşte problema constituţionalitãţii <>art. 1 şi 2 din Legea nr. 146/1997 în raport cu prevederile constituţionale care consacrã protecţia persoanelor cu handicap, Curtea observã cã stabilirea unor criterii pentru acordarea facilitãţilor fiscale depinde, în virtutea art. 139 alin. (1) din Constituţie, republicatã, în exclusivitate, de opţiunea la un moment dat a puterii legiuitoare. Aceastã opţiune însã excedeazã sferei controlului constituţional, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, care stipuleazã cã "În exercitarea controlului Curtea Constituţionalã se pronunţã numai asupra problemelor de drept, fãrã a putea modifica sau completa prevederea legalã supusã controlului". În acest sens, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat şi prin <>Decizia nr. 62 din 20 aprilie 1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 308 din 30 iunie 1999.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d), art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 23 alin. (1) şi al <>art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 şi 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Ana Nicolescu în Dosarul nr. 44/2003 al Judecãtoriei Deta. Definitivã şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 29 aprilie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent-şef, Doina Suliman
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
