Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 201 din 29 aprilie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 lit. a) si ale art. 41 liniuta a patra din Ordonanta Guvernului nr. 44/1997 privind transporturile rutiere, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 105/2000
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 511 din 7 iunie 2004
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent-şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 lit. a) şi ale <>art. 41 liniuţa a patra din Ordonanţa Guvernului nr. 44/1997 privind transporturile rutiere, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 105/2000 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Dominus Rei"- S.R.L. din Constanţa în dosarele nr. 9.013/2003, nr. 8.036/2003 şi nr. 8.947/2003 ale Judecãtoriei Constanţa.
La apelul nominal, Autoritatea Rutierã Românã este reprezentatã prin consilierul juridic Nicolae Petre Trache. Lipseşte autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere cã excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 9D/2004, nr. 36D/2004 şi nr. 88D/2004 au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Autoritãţii Rutiere Române este de acord cu conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 164 din Codul de procedurã civilã, nu se opune conexãrii cauzelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor <>art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, coroborate cu cele ale art. 164 din Codul de procedurã civilã, dispune conexarea dosarelor nr. 36D/2004 şi nr. 88D/2004 la Dosarul nr. 9D/2004, care este primul înregistrat.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Autoritãţii Rutiere Române, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiatã, a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, de asemenea, jurisprudenţa constantã a Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 11 noiembrie 2003 şi Încheierea din 2 decembrie 2003, pronunţate în dosarele nr. 9.013/2003, 8.036/2003 şi 8.947/2003, Judecãtoria Constanţa a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 lit. a) şi ale <>art. 41 liniuţa a patra din Ordonanţa Guvernului nr. 44/1997 privind transporturile rutiere, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 105/2000 . Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Dominus Rei" - S.R.L. din Constanţa, în cauze ce au ca obiect plângerile formulate împotriva proceselor-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. GDX 047964 din 10 iulie 2003, nr. GDX 047961 din 3 iunie 2003 şi nr. GDX 040796 din 10 iulie 2003, încheiate de Autoritatea Rutierã Românã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale consacrate în art. 16 alin. (1) şi (2) şi în art. 21. În acest sens aratã cã dispoziţiile art. 40 lit. a) şi ale <>art. 41 liniuţa a patra din Ordonanţa Guvernului nr. 44/1997 nu fac nici o deosebire între persoanele juridice care efectueazã acte de transport şi care circulã fãrã licenţã sau cu licenţe suspendate sau anulate, pe de o parte, şi persoanele juridice care au licenţe, însã încalcã anumite obligaţii din caietul de sarcini, aşa cum este cazul în speţã, pe de altã parte. Autorul excepţiei apreciazã cã între cele douã categorii de operatori de transport nu ar trebui sã existe egalitate din punct de vedere sancţionator, deoarece "încãlcarea oricãrei obligaţii din cele prevãzute în caietul de sarcini nu se comparã cu efectuarea de transporturi publice fãrã licenţã sau cu licenţã suspendatã", aceastã din urmã faptã fiind mult mai gravã. De asemenea, considerã cã situaţia persoanelor care au încãlcat anumite obligaţii din caietul de sarcini este dezavantajatã şi prin faptul cã, pe lângã sancţiunea amenzii, legea prevede şi alte sancţiuni. În final, susţine cã textele de lege criticate încalcã şi principiul consacrat în <>Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 , potrivit cãruia "sancţiunea care se aplicã trebuie sã fie proporţionalã cu gradul de pericol social al faptei sãvârşite".
Judecãtoria Constanţa apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale, apreciazã cã dispoziţiile art. 40 lit. a) şi ale <>art. 41 liniuţa a patra din Ordonanţa Guvernului nr. 44/1997 nu contravin art. 16 din Constituţie, "întrucât textul constituţional consacrã principiul egalitãţii tuturor cetãţenilor în faţa legii şi nu egalitatea tuturor persoanelor fizice şi juridice, ca subiecte de drept, în faţa legii".
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia este neîntemeiatã, deoarece textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecãtorii-raportori, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, ale art. 1 alin. (1), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 40 lit. a) şi ale <>art. 41 liniuţa a patra din Ordonanţa Guvernului nr. 44/1997 privind transporturile rutiere, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 29 august 1997, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 105/2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 299 din 30 iunie 2000.
Dispoziţiile legale criticate au urmãtoarea redactare:
- Art. 40 lit. a): "Constituie contravenţie, în mãsura în care, potrivit legii penale nu sunt considerate infracţiuni, şi se sancţioneazã ca atare urmãtoarele fapte:
a) efectuarea de transporturi rutiere sau desfãşurarea de activitãţi conexe acestora, conform prevederilor anexei nr. 2 pct. C, fãrã licenţe sau cu licenţe cu valabilitate expiratã, suspendate sau anulate, precum şi nerespectarea prevederilor caietelor de sarcini, anexe la acestea;";
- Art. 41 liniuţa a patra: Se sancţioneazã cu amendã: [...]
- de la 3.200.000 lei la 4.000.000 lei, faptele prevãzute la art. 40 lit. a), b), c), g) şi h)."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor texte de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea urmãtoarelor prevederi constituţionale:
- Art. 16 alin. (1) şi (2): "(1) Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
- Art. 21: "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.
(3) Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
(4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite."
Principala criticã pe care autorul excepţiei o aduce dispoziţiilor art. 40 lit. a) şi celor ale <>art. 41 liniuţa a patra din Ordonanţa Guvernului nr. 44/1997 este cã acestea nu fac deosebire, sub aspectul regimului sancţionator aplicabil, între persoanele juridice care efectueazã acte de transport şi care circulã fãrã licenţe sau cu licenţe suspendate şi persoanele juridice care au licenţe, însã au încãlcat anumite prevederi din caietul de sarcini. Astfel, apreciazã cã încãlcarea unor prevederi din caietul de sarcini nu este o faptã tot atât de gravã, sub aspectul pericolului social pe care îl reprezintã, ca şi cea de a efectua transporturi publice fãrã licenţã sau cu licenţa suspendatã şi se impune, în consecinţã, un tratament juridic diferenţiat.
Analizând excepţia, precum şi textele legale ce fac obiectul excepţiei, Curtea constatã cã prevederile <>art. 40 şi 41 din Ordonanţa Guvernului nr. 44/1997 calificã drept contravenţii şi sancţioneazã ca atare anumite încãlcãri, de cãtre operatorii de transport, persoane fizice sau juridice, ale reglementãrilor legale referitoare la desfãşurarea activitãţii de transport rutier. Aceste dispoziţii legale nu fac nici o deosebire, nu instituie nici privilegii şi nici discriminãri între operatorii de transport rutier, fie ei persoane fizice sau persoane juridice. Ele fac deosebiri între diferite încãlcãri ale reglementãrilor legale, între periculozitatea şi gravitatea lor abstractã, prevãzând în raport cu acestea sancţiunile contravenţionale ce urmeazã a fi aplicate.
De altfel, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului sãu, invocându-se argumente similare. Astfel, prin <>Decizia nr. 85 din 2 martie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 5 aprilie 2004, Curtea Constituţionalã a respins susţinerea potrivit cãreia textele de lege criticate contravin art. 16 din Constituţie. În acest sens, a reţinut cã legiuitorul (inclusiv cel delegat) a acţionat în temeiul dreptului sãu de apreciere cu privire la modalitatea de reglementare a condiţiilor în care anumite fapte sã fie sancţionate contravenţional, precum şi la stabilirea sancţiunilor aplicabile, fãrã sã instituie o discriminare. Or, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã nu se poate pronunţa asupra oportunitãţii reglementãrii respective, controlul exercitat de aceasta fiind limitat numai la problemele de drept.
Cu acelaşi prilej, Curtea a statuat cã dispoziţiile art. 40 lit. a) şi ale <>art. 41 liniuţa a patra din Ordonanţa Guvernului nr. 44/1997 nu cuprind nici o dispoziţie prin care sã fie interzis sau îngrãdit liberul acces la justiţie, ci sancţioneazã o faptã calificatã drept contravenţie.
Deoarece nu au intervenit elemente noi care sã justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate prin deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d), al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi al <>art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 lit. a) şi ale <>art. 41 liniuţa a patra din Ordonanţa Guvernului nr. 44/1997 privind transporturile rutiere, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 105/2000 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Dominus Rei" - S.R.L. din Constanţa în dosarele nr. 9.013/2003, nr. 8.036/2003 şi nr. 8.947/2003 ale Judecãtoriei Constanţa.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 29 aprilie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman
_____________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
