Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 201 din 2 martie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 295 din 3 aprilie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Marilena Mincã - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 16 din Legea nr. 143/2000 , excepţie ridicatã de Vasile Mara în Dosarul nr. 5.022/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din data de 23 februarie 2006, în prezenţa autorului excepţiei şi a reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de şedinţã din aceeaşi datã, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la 2 martie 2006.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 decembrie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 5.022/2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 16 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, excepţie ridicatã de Vasile Mara în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã prevederea legalã criticatã, "care condiţioneazã aplicabilitatea <>art. 16 din Legea nr. 143/2000 exclusiv de momentul urmãririi penale, constituie o restrângere neproporţionalã cu situaţia care a determinat-o, discriminatorie şi care aduce atingere însãşi existenţei unui drept (art. 53 din Constituţie), fiind, totodatã, neconcordantã cu documentele internaţionale în materia drepturilor omului [art. 20 alin. (2) din Constituţie]; de asemenea, textul de lege criticat contravine principiilor constituţionale referitoare la egalitatea în faţa legii şi la accesul liber la justiţie [art. 16 alin. (1) şi art. 21 din Constituţie]".
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 16 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 362 din 3 august 2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, având urmãtorul cuprins: "Persoana care a comis una dintre infracţiunile prevãzute la art. 2-10, iar în timpul urmãririi penale denunţã şi faciliteazã identificarea şi tragerea la rãspundere penalã a altor persoane care au sãvârşit infracţiuni legate de droguri beneficiazã de reducerea la jumãtate a limitelor pedepsei prevãzute de lege."
În motivare excepţiei se invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 alin. (2), referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, precum şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, se constatã cã, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii <>art. 16 din Legea nr. 143/2000 prin raportare la dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie. Astfel, în Decizia nr. 313 din 14 iunie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 613 din 14 iulie 2005, Curtea a reţinut cã reglementarea privind reducerea pedepsei în beneficiul persoanei care a comis una dintre infracţiunile prevãzute la <>art. 2-10 din Legea nr. 143/2000 , în situaţia în care aceasta denunţã, în timpul urmãririi penale, alte persoane care au sãvârşit infracţiuni legate de droguri, nu poate fi consideratã o încãlcare a principiului egalitãţii. Aşa cum a stabilit Curtea Constituţionalã în jurisprudenţa sa, egalitatea nu înseamnã uniformitate, fiind posibilã stabilirea unui tratament juridic diferit pentru situaţii diferite, când aceasta se justificã în mod raţional şi obiectiv. Or, mãsura instituitã de legiuitor are o justificare obiectivã şi rezonabilã, fiind determinatã de necesitatea identificãrii cu rapiditate, încã din aceastã fazã a procesului penal, a persoanelor care au sãvârşit infracţiuni legate de droguri, dat fiind pericolul social ridicat al acestor infracţiuni.
Întrucât în cauzã nu au intervenit elemente noi care sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele care au stat la baza acesteia îşi menţin valabilitatea.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportatã la prevederile art. 21 din Constituţie, se reţine cã susţinerile autorului excepţiei sunt neîntemeiate, având în vedere cã inculpatului nu îi este îngrãdit accesul liber la justiţie. Împrejurarea cã recurentul s-ar încadra sau nu în prevederile textului de lege criticat este o problemã de aplicare a legii, iar nu de neconstituţionalitate.
Referitor la încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 20 alin. (2) şi ale art. 53, se constatã cã acestea nu au incidenţã în cauzã, deoarece dispoziţiile <>art. 16 din Legea nr. 143/2000 reglementeazã un beneficiu legal, acordat într-o situaţie determinatã, pentru considerente deplin justificate, iar nu o încãlcare sau o restrângere a vreunui drept sau a vreunei libertãţi fundamentale, aşa cum susţine autorul excepţiei.
Faţã de cele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 16 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, excepţie ridicatã de Vasile Mara în Dosarul nr. 5.022/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 2 martie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
