Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 201 din 14 aprilie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 alin. 1, 4 si 6 din Legea nr. 85/1992 privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat, ale Legii nr. 85/1992 , in integralitate, precum si ale Decretului-lege nr. 61/1990 privind vanzarea de locuinte construite din fondurile statului catre populatie
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 472 din 3 iunie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconsti-tuţionalitate a prevederilor <>art. 7 alin. 1, 4 şi 6 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altã destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, ale <>Legii nr. 85/1992 , în integralitate, precum şi ale <>Decretului-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuinţe construite din fondurile statului cãtre populaţie, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Avicola" - S.A. Iaşi în Dosarul nr. 13.075/2003 al Tribunalului Iaşi.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 18 octombrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 13.075/2003, Tribunalul Iaşi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altã destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, ale <>Legii nr. 85/1992 , în integralitate, precum şi ale <>Decretului-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuinţe construite din fondurile statului cãtre populaţie, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Avicola" - S.A. Iaşi.
În motivarea excepţiei se suţine cã prevederile legale criticate contravin art. 44 alin. (2), art. 45 şi 53 din Constituţie, precum şi art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, raportat la art. 20 din Constituţie. Autorul excepţiei considerã, în esenţã, cã aceste texte constituţionale sunt încãlcate, întrucât societãţile comerciale proprietare ale locuinţelor construite din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat sunt obligate sã le vândã unor persoane care nu mai au nici o legãturã cu activitatea unitãţii, chiar dacã locuinţele în cauzã au fost construite tocmai cu destinaţia de a fi locuite de cãtre salariaţi. Autorul excepţiei este nemulţumit şi de faptul cã, prin acordarea prioritãţii unui ofertant pentru atribuirea locuinţelor construite din fondurile unitãţii la un preţ mult mai mic decât cel ce s-ar obţine în baza cererii şi ofertei de pe piaţã, se încalcã dreptul de proprietate al Societãţii Comerciale "Avicola" - S.A. Iaşi.
Instanţa de judecatã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, ea fiind de altfel soluţionatã de Curtea Constituţionalã prin <>Decizia nr. 278/2003 , în sensul respingerii acesteia.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã excepţia ca neîntemeiatã, arãtând cã prevederile <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 reprezintã o normã de justiţie socialã, întrucât dau posibilitatea chiriaşilor sã cumpere locuinţele la construirea cãrora au contribuit direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic. De asemenea, aratã cã, în cazul privatizãrii unitãţilor din ale cãror fonduri au fost construite locuinţele, obligaţia de vânzare cãtre chiriaşi este o obligaţie in rem şi nu o obligaţie in personam, care ar fi avut în considerare societatea comercialã. Faptul cã în aceste cazuri autoarea excepţiei criticã preţul de vânzare al locuinţelor, stabilit în condiţiile <>Decretului-lege nr. 61/1990 , nu priveşte constituţionalitatea textului criticat, fiind o problemã de opţiune legislativã. În sensul celor arãtate este invocatã jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile legale criticate sunt constituţionale. Este invocatã jurisprudenţa Curţii Constituţionale, care a constatat cã aceste prevederi nu contravin dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, întrucât, potrivit alin. (1) teza a doua din acest articol, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Cu privire la critica de neconstituţionalitate faţã de art. 53 din Constituţie, aratã, de asemenea, cã, în jurisprudenţa sa în materie, Curtea a statuat cã limitarea legalã a exercitãrii dreptului de proprietate este conformã cu dispoziţiile constituţionale invocate, fiind justificatã din punct de vedere social şi moral. 'adi, în fine, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate faţã de art. 45 din Constituţie, aratã cã acest text constituţional nu este incident în cauzã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei îl constituie <>art. 7 alin. 1, 4 şi 6 din Legea nr. 85/1992 , republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998, <>Legea nr. 85/1992 , în integralitate, precum şi <>Decretul-lege nr. 61/1990 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 8 februarie 1990.
Textul art. 7 alin. 1, 4 şi 6 are urmãtoarea redactare: "Locuinţele construite din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, altele decât locuinţele de intervenţie, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integralã sau în rate a preţului, în condiţiile <>Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi. [...]
Evaluarea şi vânzarea locuinţelor prevãzute la alin. 1 şi 2 şi la art. 1 alin. 1, pentru care nu s-au încheiat contracte de vânzare-cumpãrare pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, se vor face în condiţiile <>Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi, completate cu prevederile referitoare la coeficienţii de uzurã din <>Decretul nr. 93/1977 , la un preţ indexat în funcţie de creşterea salariului minim brut pe ţarã la data cumpãrãrii, faţã de cel existent la data intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 85/1992 [...]
Beneficiazã de prevederile alin. 1 şi chiriaşii care nu sunt angajaţii unitãţilor proprietare."
Textele constituţionale considerate de autorul excepţiei a fi încãlcate sunt cele ale art. 44 alin. (2), ale art. 45 şi 53, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 44 alin. (2): "Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privatã asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeanã şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bazã de reciprocitate, în condiţiile prevãzute prin lege organicã, precum şi prin moştenire legalã";
- Art. 45: "Accesul liber al persoanei la o activitate economicã, libera iniţiativã şi exercitarea acestora în condiţiile legii sunt garantate.";
- Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea securitãţii naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitãţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusã numai dacã este necesarã într-o societate democraticã. Mãsura trebuie sã fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o, sã fie aplicatã în mod nediscriminatoriu şi fãrã a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertãţii."
De asemenea, autorul excepţiei a invocat şi încãlcarea prevederilor art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, prevederi care au urmãtorul cuprins:
"Orice persoanã fizicã sau juridicã are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauzã de utilitate publicã şi în condiţiile prevãzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.
Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considerã necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor."
Cu privire la excepţia ridicatã, Curtea constatã cã atât prevederile <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 , cât şi legea în integralitatea ei, precum şi <>Decretul-lege nr. 61/1990 au mai fãcut obiectul controlului de constituţionalitate, prin raportare la unele dintre textele constituţionale invocate şi în cauza de faţã.
Astfel, prin numeroase decizii, precum <>Decizia nr. 40 din 14 martie 2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 1 iunie 2000, <>Decizia nr. 164 din 22 mai 2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 23 august 2001, <>Decizia nr. 278 din 1 iulie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 6 august 2003, <>Decizia nr. 104 din 9 martie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 16 aprilie 2004, şi <>Decizia nr. 223 din 18 mai 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 532 din 14 iunie 2004, Curtea Constituţionalã a respins excepţiile de neconstituţionalitate privind aceste dispoziţii.
În aceste decizii Curtea a statuat cã prin <>Legea nr. 85/1992 a fost consacratã "o normã de justiţie socialã, întrucât dã posibilitatea chiriaşilor sã cumpere locuinţele la construirea cãrora au contribuit direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic. În cazul privatizãrii unitãţilor din ale cãror fonduri a fost construitã locuinţa ce a fãcut obiectul vânzãrii, obligaţia de vânzare cãtre chiriaşi, prevãzutã de dispoziţiile <>Legii nr. 85/1992 , este - astfel cum a statut Curtea Constituţionalã - o obligaţie in rem, deci în considerarea obiectului (locuinţa construitã din fondurile unitãţii economice sau bugetare), iar nu o obligaţie in personam, care ar fi avut în considerare societatea comercialã ce a luat naştere pe calea privatizãrii".
Întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Consti-tuţionale, atât soluţiile, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a <>Decretului-lege nr. 61/1990 , Curtea observã cã de fapt autorul excepţiei nu criticã obligativitatea înstrãinãrii locuinţelor, ci preţul de vânzare al acestora. Or, aceasta nu este o problemã de constituţionalitate, ci una de opţiune legislativã. Legiuitorul a înţeles sã stabileascã preţul de vânzare într-un cuantum care sã permitã chiriaşilor sã îşi poatã exercita efectiv dreptul la cumpãrarea locuinţelor, în cazul unui preţ ridicat dreptul acestora devenind iluzoriu.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportatã la art. 45 din Constituţie, text care garanteazã accesul liber al persoanei la o activitate economicã şi libera iniţiativã, Curtea constatã cã nu este incident în cauzã.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 7 alin. 1, 4 şi 6 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altã destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, ale <>Legii nr. 85/1992 în integralitate, precum şi ale <>Decretului-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuinţe construite din fondurile statului cãtre populaţie, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Avicola" - S.A. Iaşi în Dosarul nr. 13.075/2003 al Tribunalului Iaşi.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 aprilie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
__________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
