Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 201 din 13 martie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 120 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 308 din 9 mai 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 79 alin. 2 din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancarã, excepţie ridicatã de Andrei Sever Mureşan, prin mandatar Lucian Bagia, în Dosarul nr. 31.468/2/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 14 septembrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 31.468/2/2005, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 79 alin. 2 din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancarã, excepţie ridicatã de Andrei Sever Mureşan, prin mandatar Lucian Bagia.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine cã, deşi <>art. 79 alin. 2 din Legea nr. 58/1998 reglementeazã un aspect strâns legat de executarea silitã, el constituie o normã de drept material, substanţial, aplicabilã raportului juridic nãscut din contractul de împrumut bancar încheiat între pãrţi, normã care dã dreptul pãrţilor de a cere executarea silitã direct în temeiul contractului, fãrã a fi necesarã obţinerea în prealabil a unei hotãrâri judecãtoreşti. Or, atâta vreme cât dreptul material la acţiune derivã din dreptul subiectiv nãscut în temeiul actului juridic, textele de lege care guverneazã raportul juridic de drept material nu pot avea decât caracter material, iar nu procedural. Prin urmare, sunt incidente principiile aplicãrii legii în timp, respectiv principiul "tempus regit actum" şi principiul neretroactivitãţii, astfel încât o eventualã modificare a acestor norme are în vedere numai raporturile juridice nãscute ulterior intrãrii sale în vigoare, nu şi pe cele nãscute sub imperiul legii vechi. Aşadar, în speţa de faţã, aplicabile contractului de împrumut erau normele legale în vigoare la data încheierii lui, respectiv dispoziţiile <>Legii nr. 33/1991 , potrivit cãrora contractele de împrumut bancar nu constituiau titluri executorii.
Pe de altã parte, învestirea cu formulã executorie nu se confundã cu caracterul de titlu executoriu, întrucât acesta din urmã este "dat anumitor înscrisuri numai de cãtre legiuitor, prin lege, iar nu de cãtre judecãtor, prin încheierea de încuviinţare a învestirii cu formula executorie". Cu alte cuvinte, "formula executorie prevãzutã la art. 269 din Codul de procedurã civilã aplicatã pe un înscris cãruia legea nu îi recunoaşte caracterul de titlu executoriu nu poate conferi înscrisului în discuţie caracterul de titlu executoriu".
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã apreciazã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã textul de lege criticat nu conţine nicio dispoziţie cu caracter retroactiv, motivarea excepţiei vizând, în esenţã, aspecte de interpretare şi de aplicare a legii de cãtre instanţele judecãtoreşti.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Curtea a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 79 alin. 2 din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancarã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 24 ianuarie 2005, care au urmãtorul conţinut: "Contractele de credit bancar, precum şi garanţiile reale şi personale, constituite în scopul garantãrii creditului bancar, constituie titluri executorii."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) referitoare la neretroactivitatea legii civile.
Ulterior sesizãrii Curţii, a intrat în vigoare <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 27 decembrie 2006, care a abrogat <>Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancarã şi a preluat dispoziţiile criticate în art. 120, cu urmãtoarea redactare: "Contractele de credit, inclusiv contractele de garanţie realã sau personalã, încheiate de o instituţie de credit constituie titluri executorii." Prin urmare, Curtea Constituţionalã urmeazã a se pronunţa asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor noii reglementãri, întrucât soluţia legislativã este, în principiu, aceeaşi cu cea dinaintea modificãrii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã, prin <>Decizia nr. 409/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 27 noiembrie 2003, instanţa constituţionalã a statuat cu privire la principiul neretroactivitãţii legii, arãtând cã "o lege devine obligatorie numai dupã publicarea ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, ea rãmânând în vigoare pânã la apariţia unei alte legi care o abrogã în mod explicit sau implicit. Prin urmare, ori de câte ori o lege nouã modificã starea legalã anterioarã cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacã s-au realizat înainte de intrarea în vigoare a noii legi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptãrii acestei legi, care trebuie sã respecte suveranitatea legii anterioare. A decide cã prin dispoziţiile sale legea nouã ar putea desfiinţa sau modifica situaţii juridice anterioare, existente ca o consecinţã a actelor normative care nu mai sunt în vigoare, ar însemna sã se încalce principiul constituţional al neretroactivitãţii legii civile. Însã legea nouã este aplicabilã de îndatã tuturor situaţiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge dupã intrarea ei în vigoare, precum şi tuturor efectelor produse de situaţiile juridice formate dupã abrogarea legii vechi".
Aşa fiind, referitor la pretinsa încãlcare a art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea reţine cã formula redacţionalã a textului legal dedus controlului nu oferã temei unei atare critici, întrucât nu conţine în sine nicio dispoziţie cu caracter retroactiv, textul urmând a-şi gãsi aplicarea exclusiv de la data intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 58/1998 privind activitatea bancarã. Cât priveşte determinarea situaţiilor juridice care rãmân supuse vechii reglementãri, precum şi a celor care vor fi guvernate de noua reglementare, aceasta nu constituie o problemã de constituţionalitate, ci de aplicare a legii în timp, potrivit principiului "tempus regit actum", de competenţa exclusivã a instanţelor judecãtoreşti.
Pe de altã parte, Curtea observã cã neconstituţionalitatea textului de lege criticat este dedusã exclusiv din modul de aplicare a prevederilor legale în cauzã. Astfel, susţinerile autorului excepţiei demonstreazã cã, în realitate, obiectul criticii sale îl constituie aceastã operaţiune, pe care Curtea ar urma sã o cenzureze. Or, exercitarea controlului asupra activitãţii de aplicare în concret a normelor legale reprezintã atributul exclusiv al instanţelor judecãtoreşti, Curtea Constituţionalã fiind competentã, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , sã se pronunţe numai asupra problemelor de drept, "fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 120 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, excepţie ridicatã de Andrei Sever Mureşan, prin mandatar Lucian Bagia, în Dosarul nr. 31.468/2/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 martie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
