Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 200 din 7 aprilie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 152 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 152 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Preda Cătălina-Marina - Întreprindere Individuală în Dosarul nr. 899/62/2015 al Tribunalului Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.628D/2015. 2. La apelul nominal răspunde Preda Cătălina-Marina, lipsind celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Prim-magistratul-asistent referă că autoarea excepţiei a transmis la dosarul cauzei un punct de vedere, însoţit de petiţia pe care aceasta a adresat-o Avocatului Poporului, precum şi răspunsul acestei autorităţi în sensul că "nu se justifică sesizarea Curţii Constituţionale". 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autoarei excepţiei, care solicită admiterea acesteia şi expune, pe larg, considerentele care fundamentează excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum au fost acestea prezentate în faţa instanţei de judecată şi punctul de vedere transmis. În opinia sa, omisiunea textului de lege de a preciza plafonul legal de natură să atragă incidenţa acestuia este de natură să inducă în eroare, iar referinţa la data aderării pe care o cuprinde se încadrează în practici neloiale. codul fiscal se adresează atât cetăţenilor români, cât şi străinilor, aşa încât este şi mai dificil de înţeles trimiterea pe care textul criticat o face la data aderării, cât priveşte cursul de schimb necesar a fi aplicat pentru calcularea sumei în euro pe care o stabileşte. Solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. 5. Având cuvântul, reprezentantului Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că data aderării României la Uniunea Europeană este cunoscută, fiind prevăzută în Tratatul de aderare, astfel încât nu poate fi reţinută încălcarea prevederilor art. 31 din Constituţie. Prevederile legale criticate sunt clare, criticile formulate de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate fiind neîntemeiate.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 6. Prin Încheierea din 27 octombrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 899/62/2015, Tribunalul Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 152 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Excepţia a fost ridicată de reclamanta Preda Cătălina Marina - Întreprindere Individuală într-o cauză având ca obiect anulare acte de control impozite şi taxe. 7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul criticat este neconstituţional, deoarece referinţa "la data aderării", nesuplinită de o prevedere expresă a unui echivalent în lei, a datei certe şi eventual al unui curs euro/leu, nu poate reprezenta o bază legitimă de impunere a unor obligaţii fiscale indiferent de natura acestora. Informaţia trebuie să fie clară, întrucât se adresează unor contribuabili ce au dreptul, potrivit legii, să îşi ţină evidenţa încasărilor şi cheltuielilor în partidă simplă, prin înregistrarea acestora într-un singur registru de încasări şi plăţi. Confuziile create de legislaţia fiscală prin lipsa reglementării exprese a unor valori de referinţă pentru o altă monedă decât cea naţională nu pot fi interpretate decât în sensul încălcării dreptului la o informare corectă şi exactă, care nu lasă loc la interpretări şi neînţelegeri. Precizează faptul că, în ceea ce o priveşte, a avut în permanenţă reprezentarea cifrei de afaceri la suma de 35.000 euro, la cursul BNR actual anului 2011, şi nu altui an (2007). Mai mult decât atât, toate tranzacţiile economice, dar şi stabilirea preţurilor din România, a accizelor, a taxelor, sunt raportate la curs BNR actual anului în curs, şi nu anului 2007. 8. Tribunalul Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că textul de lege criticat nu trebuie privit izolat, ci în corelare cu dispoziţiile de la alin. (2) ale aceluiaşi articol, unde se stabileşte modul de calcul al cifrei de afaceri care serveşte drept referinţă pentru aplicarea alin. (1) al art. 152, precum şi cu Normele metodologice de punere în aplicare a Codului fiscal, cuprinse în Hotărârea Guvernului nr. 44/2004. Din corelarea acestor texte de lege se desprinde ideea clară că plafonul de 35.000 de euro trebuie calculat prin raportare la cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României la data aderării la Uniunea Europeană, cursul rotunjit la următoarea mie fiind de 119.000 lei. Data aderării României la Uniunea Europeană este cunoscută de toţi cetăţenii acestei ţări, prin urmare, norma legală atacată este clară, nelăsând loc la interpretări, şi previzibilă. Faptul că alte norme legale naţionale se raportează la cursul de schimb al monedei euro comunicat de BNR la data plăţii nu are nicio relevanţă în raport cu prevederile art. 152 alin. (1) din Codul fiscal, care, pentru anul 2011, se raportează la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României la data aderării României la Uniunea Europeană. 9. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Guvernul a transmis punctul său de vedere cu Adresa nr. 5/6.413/2015, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 177 din 8 ianuarie 2016, prin care, reţinând considerentele similar celor ce fundamentează opinia instanţei de judecată care a sesizat Curtea Constituţională, se apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând actul de sesizare, concluziile scrise depuse la dosar, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 152 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 891 din 30 decembrie 2010, potrivit cărora "Persoana impozabilă stabilită în România conform art. 125^1 alin. (2) lit. a), a cărei cifră de afaceri anuală, declarată sau realizată, este inferioară plafonului de 35.000 euro, al cărui echivalent în lei se stabileşte la cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României la data aderării şi se rotunjeşte la următoarea mie, poate aplica scutirea de taxă, numită în continuare regim special de scutire, pentru operaţiunile prevăzute la art. 126 alin. (1), cu excepţia livrărilor intracomunitare de mijloace de transport noi, scutite conform art. 143 alin. (2) lit. b)." 14. Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, a fost abrogată prin Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015, act care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2016 [a se vedea art. 501 şi art. 502 alin. (1) pct. 1 din lege]. Având în vedere însă considerentele Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, urmează să se analizeze dispoziţiile art. 152 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal în redactarea dată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2010, aceasta fiind aplicabilă în cauza dedusă judecăţii, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, precum şi din concluziile scrise depuse de autoarea excepţiei. 15. În susţinerea excepţiei se invocă prevederile constituţionale ale art. 31 alin. (2) şi (4), care consacră obligaţia autorităţilor publice de a asigura informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal, respectiv obligaţia mijloacelor de informare în masă, publice şi private, de a asigura informarea corectă a opiniei publice. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. De principiu, stabilirea prin lege a unei date de referinţă pentru cursul de schimb ce trebuie avut în vedere la calcularea echivalentului în lei al sumei în euro ce constituie plafonul cifrei de afaceri pe care textul de lege îl prevede corespunde exigenţelor de securitate juridică impuse de principiul legalităţii instituit de art. 1 alin. (5) din Constituţie. 17. Faptul că această dată este cea a aderării României la Uniunea Europeană, iar nu o altă dată, ulterioară, constituie o opţiune a legiuitorului, ce dă expresie competenţei sale prevăzute de art. 61 din Constituţie. Data aderării, respectiv 1 ianuarie 2007, este, de altfel, de notorietate, fiind reglementată şi în mod expres în art. 4 alin. (2) din Tratatul dintre Regatul Belgiei, Republica Cehă, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Estonia, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Irlanda, Republica Italiană, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, Marele Ducat al Luxemburgului, Republica Ungară, Republica Malta, Regatul Ţărilor de Jos, Republica Austria, Republica Polonă, Republica Portugheză, Republica Slovenia, Republica Slovacă, Republica Finlanda, Regatul Suediei, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord (state membre ale Uniunii Europene) şi Republica Bulgaria şi România privind aderarea Republicii Bulgaria şi a României la Uniunea Europeană, semnat de România la Luxemburg la 25 aprilie 2005, ratificat prin Legea nr. 157 din 24 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 465 din 1 iunie 2005. Astfel fiind, nu se poate reţine critica referitoare la încălcarea dreptului la informare susţinută de autoarea excepţiei. 18. Cât priveşte, în sine, echivalentul în lei al plafonului de 35.000 de euro prevăzut de textul de lege criticat, acesta este reglementat expres de prevederile pct. 61 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 6 februarie 2004, cu modificările şi completările ulterioare. Astfel, în redactarea dată de art. I lit. E pct. 24 din Hotărârea Guvernului nr. 150 din 23 februarie 2011 pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, precum şi pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 870/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 150 din 1 martie 2011, pct. 61 alin. (2) menţionat are următorul cuprins: "La determinarea cifrei de afaceri prevăzute la art. 152 alin. (1) din codul fiscal se cuprind inclusiv facturile emise pentru avansuri încasate sau neîncasate şi alte facturi emise înainte de data livrării/prestării pentru operaţiunile prevăzute la art. 152 alin. (2) din Codul fiscal. Echivalentul în lei al plafonului de 35.000 euro prevăzut la art. 152 alin. (1) din Codul fiscal, determinat în funcţie de cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României la data aderării, rotunjit la următoarea mie, este de 119.000 lei." 19. Susţinerea potrivit căreia aşteptarea autoarei excepţiei era ca dispoziţiile Codului fiscal să se raporteze la cursul Băncii Naţionale a României pentru anul în curs nu este de natură să releve neîndeplinirea de către autorităţi a obligaţiilor de informare corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal sau o lipsă de claritate a normei criticate. Tot astfel, confuzia în care autoarea excepţiei s-ar fi aflat, şi anume aceea de a avea reprezentarea cifrei de afaceri de 35.000 euro la cursul Băncii Naţionale a României corespunzător anului 2011, nu poate fi convertită într-un motiv de neconstituţionalitate a textului de lege, întrucât acesta nu lasă nicio posibilitate de interpretare cu privire la data de referinţă pentru cursul de schimb, de natură să acrediteze că acesta ar putea fi anul 2011 sau orice alt an decât cel al aderării.
20. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Preda Cătălina Marina - Întreprindere Individuală în Dosarul nr. 899/62/2015 al Tribunalului Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 152 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 7 aprilie 2016.
