Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 200 din 29 aprilie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (2) lit. c) si d), ale art. 13 alin. (2) si ale art. 32 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata si modificata prin Legea nr. 180/2002 , cu modificarile ulterioare
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 490 din 1 iunie 2004
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (2) lit. c) şi d), ale art. 13 alin. (2) şi ale <>art. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 180/2002 , cu modificãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Ion Constantin în Dosarul nr. 7.124/2003 al Judecãtoriei Braşov.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public aratã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 alin. (2) lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 este inadmisibilã întrucât, la data sesizãrii Curţii Constituţionale, dispoziţiile criticate erau abrogate prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 108/2003 . În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (2) lit. c), ale art. 13 alin. (2) şi ale <>art. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 considerã cã aceasta este neîntemeiatã, deoarece textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 8 decembrie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 7.124/2003, Judecãtoria Braşov a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (2) lit. c) şi d), ale art. 13 alin. (2) şi ale <>art. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , cu modificãrile ulterioare. Excepţia a fost ridicatã de Ion Constantin într-o cauzã civilã ce are ca obiect plângerea formulatã împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, încheiat de Administraţia Finanţelor Publice Predeal.
Din examinarea încheierii de sesizare şi a concluziilor scrise depuse în motivarea excepţiei, Curtea constatã cã autorul acesteia a ridicat iniţial, la data de 30 iunie 2003, excepţia de neconstituţionalitate a <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 , considerând cã aceasta contravine art. 21 şi 125 din Constituţie, precum şi principiului separaţiei puterilor în stat. Ulterior însã, potrivit precizãrilor depuse la dosar, acesta a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (2) lit. c) şi d), ale art. 13 alin. (2) şi ale art. 32 din actul normativ sus-menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin (1) şi (2), ale art. 21 şi celor ale art. 39. În acest sens, apreciazã cã sancţiunile prevãzute la art. 5 alin. (2) lit. c) reprezintã de fapt o muncã fortaţã, fapt ce aduce atingere prevederilor constituţionale ale art. 39, întrucât prestarea forţatã a unei activitãţi în folosul comunitãţii "este specificã persoanelor condamnate pentru sãvârşirea de infracţiuni şi reprezintã muncã obligatorie prestatã în perioada de detenţie sau de libertate condiţionatã". În continuare aratã cã instituirea pedepsei cu închisoarea contravenţionalã, prevãzutã de art. 5 alin. (2) lit. d), contravine art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, deoarece se instituie "o discriminare între cetãţenii români care sãvârşesc fapte de un mare pericol social, infracţiuni, care sunt pedepsiţi cu închisoarea, şi cetãţenii români care sãvârşesc fapte de un mic pericol social, contravenienţii". În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 13 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 , autorul excepţiei aratã cã acestea contravin principiului egalitãţii, întrucât instituie o discriminare între "cetãţenii care au comis contravenţii minore, dar ale cãror rãspunderi contravenţionale nu se vor prescrie niciodatã, şi orice infractor care a comis o infracţiune foarte gravã, pentru care rãspunderea penalã se prescrie în 15 ani". În sfârşit, susţine cã <>art. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 "limiteazã dreptul oricãrui cetãţean de a se adresa nemijlocit justiţiei pentru ca o instanţã independentã şi imparţialã sã se pronunţe asupra cauzei sale", ceea ce reprezintã o încãlcare a prevederilor art. 21 din Constituţie.
Judecãtoria Braşov apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (2) lit. c) şi d), ale art. 13 alin. (2) şi ale <>art. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 este neîntemeiatã. Astfel, în ceea ce priveşte neconstituţionalitatea art. 5 alin. (2) lit. c) şi d), instanţa apreciazã cã nu poate fi primitã susţinerea autorului excepţiei potrivit cãreia obligarea contravenientului la prestarea unei activitãţi în folosul comunitãţii sau la închisoarea contravenţionalã ar aduce atingere prevederilor constituţionale ale art. 39, devenit art. 42 în Constituţia republicatã, şi celor ale art. 16, "deoarece acestea sunt sancţiuni care se aplicã în situaţia în care s-a constatat cã s-a sãvârşit o faptã ilicitã". În ceea ce priveşte aplicarea închisorii contravenţionale, instanţa subliniazã faptul cã aceastã sancţiune are un caracter de excepţie. Se considerã neîntemeiatã şi susţinerea autorului excepţiei referitoare la contrarietatea dispoziţiilor <>art. 13 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 faţã de prevederile art. 16 din Constituţie, întrucât în cazul contravenţiilor continue "momentul din care începe sã se calculeze termenul de prescripţie este cel de la care înceteazã încãlcarea obligaţiei legale respective, cu alte cuvinte, data epuizãrii faptei contravenţionale". Instanţa nu reţine nici critica cu privire la neconstituţionalitatea art. 32 din actul normativ mai sus menţionat, deoarece "atâta vreme cât plângerea se soluţioneazã de cãtre o instanţã de judecatã", acest text de lege este în concordanţã cu prevederile art. 21 din Constituţie. Prin faptul cã plângerea se depune la organul constatator nu se înfrânge accesul liber la justiţie, întrucât aceasta nu este decât o procedurã prealabilã sesizãrii instanţei.
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, iar în conformitate cu <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã prin dispoziţiile legale criticate "se instituie tocmai posibilitatea contravenientului de a se adresa instanţei judecãtoreşti împotriva procesului-verbal de contravenţie. Faptul cã organul administrativ din care face parte agentul constatator este cel care primeşte plângerea nu semnificã şi faptul cã tot el o soluţioneazã. Competenţa soluţionãrii plângerii aparţine instanţei judecãtoreşti, dar este de principiu cã o cale de atac se depune la organul al cãrui act se atacã".
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 alin. (2) lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 este inadmisibilã, deoarece aceste dispoziţii au fost abrogate expres prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 108/2003 . În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 5 alin. (2) lit. c), ale art. 13 alin. (2) şi ale art. 32 din acelaşi act normativ, Avocatul Poporului aratã cã acestea sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauzã de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 5 alin. (2) lit. c) şi d), ale art. 13 alin. (2) şi ale <>art. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, ulterior modificatã.
La data sesizãrii Curţii Constituţionale, dispoziţiile art. 5 alin. (2) lit. d) erau abrogate prin <>art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 108/2003 pentru desfiinţarea închisorii contravenţionale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 747 din 26 octombrie 2003, aprobatã prin <>Legea nr. 28/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 11 martie 2004.
Astfel, în conformitate cu prevederile <>art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 5 alin. (2) lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 este inadmisibilã.
Celelalte dispoziţii legale criticate de autorul excepţiei au urmãtoarea redactare:
- Art. 5 alin. (2): "Sancţiunile contravenţionale principale sunt: [...]
c) prestarea unei activitãţi în folosul comunitãţii.";
- Art. 13 alin. (2): "În cazul contravenţiilor continue termenul prevãzut la alin. (1) curge de la data constatãrii faptei. Contravenţia este continuã în situaţia în care încãlcarea obligaţiei legale dureazã în timp.";
- Art. 32: "(1) Plângerea însoţitã de copia de pe procesulverbal de constatare a contravenţiei se depune la organul din care face parte agentul constatator, acesta fiind obligat sã o primeascã şi sã înmâneze depunãtorului o dovadã în acest sens.
(2) Plângerea împreunã cu dosarul cauzei se trimit de îndatã judecãtoriei în a cãrei circumscripţie a fost sãvârşitã contravenţia.
(3) Plângerea suspendã executarea. Plângerea persoanelor prevãzute la art. 31 alin. (2) suspendã executarea numai în ceea ce priveşte despãgubirea sau, dupã caz, mãsura confiscãrii."
În susţinerea neconstituţionalitãţii dispoziţiilor legale menţionate, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2), ale art. 21, precum şi ale art. 39, devenit art. 42 în Constituţia republicatã, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 16 alin. (1) şi (2): "(1) Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
- Art. 21: "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.
(3) Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
(4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite.";
- Art. 42: "(1) Munca forţatã este interzisã.
(2) Nu constituie muncã forţatã:
a) activitãţile pentru îndeplinirea îndatoririlor militare, precum şi cele desfãşurate, potrivit legii, în locul acestora, din motive religioase sau de conştiinţã;
b) munca unei persoane condamnate, prestatã în condiţii normale, în perioada de detenţie sau de libertate condiţionatã;
c) prestaţiile impuse în situaţia creatã de calamitãţi ori de alt pericol, precum şi cele care fac parte din obligaţiile civile normale stabilite de lege."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 alin. (2) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 , Curtea constatã cã acestea nu contravin prevederilor cuprinse în art. 42 din Constituţie, republicatã. În acest sens, Curtea observã cã sancţiunea prestãrii unei activitãţi în folosul comunitãţii este reglementatã prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 55/2002 privind regimul juridic al sancţiunilor prestãrii unei activitãţi în folosul comunitãţii, aprobatã prin <>Legea nr. 641/2002 , cu modificãrile ulterioare. Aşa cum se prevede în art. 1 din acest act normativ, aceastã sancţiune se stabileşte întotdeauna alternativ cu amenda şi poate fi aplicatã numai de instanţa de judecatã. Activitatea în folosul comunitãţii se presteazã în domeniul serviciilor publice, iar aceastã sancţiune poate fi aplicatã numai dacã existã consimţãmântul contravenientului. Evident cã acest fapt nu contravine prevederilor constituţionale ale art. 42.
Curtea apreciazã cã nu poate fi reţinutã nici critica potrivit cãreia <>art. 13 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 încalcã prevederile art. 16 din Constituţie, republicatã. Aceastã susţinere este neîntemeiatã deoarece situaţia contravenienţilor care au sãvârşit o contravenţie continuã sã se diferenţieze de cea a altor contravenienţi, deosebire ce rezultã din particularitãţile acestei forme a contravenţiei, şi anume durata sau continuitatea faptei contravenţionale. Având în vedere faptul cã încãlcarea obligaţiei legale dureazã în timp, legiuitorul a instituit reguli speciale cu privire la momentul de la care începe sã curgã termenul de prescripţie al rãspunderii penale.
De altfel, aşa cum instanţa de contencios constituţional a stabilit în mod constant în jurisprudenţa sa, principiul egalitãţii nu înseamnã uniformitate, aşa încât, dacã la situaţii egale trebuie sã corespundã un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. Violarea principiului egalitãţii şi nediscriminãrii existã atunci când se aplicã tratament diferenţiat unor cazuri egale, fãrã a exista o motivare obiectivã şi rezonabilã, sau dacã existã o disproporţie între scopul urmãrit prin tratamentul inegal şi mijloacele folosite (de exemplu, <>Decizia nr. 107/2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 21 august 2000).
În sfârşit, în ceea ce priveşte neconstituţionalitatea <>art. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 , Curtea observã cã textul de lege criticat nu îngrãdeşte accesul liber la justiţie al persoanelor interesate, ci instituie norme de procedurã privind soluţionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei. Aceastã modalitate de reglementare reprezintã însã opţiunea legiuitorului, fiind în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicatã, privind competenţa şi procedura în faţa instanţelor judecãtoreşti.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (6) şi al <>art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 alin. (2) lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 180/2002 , cu modificãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Ion Constantin în Dosarul nr. 7.124/2003 al Judecãtoriei Braşov.
2. Respinge, ca fiind neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (2) lit. c), ale art. 13 alin. (2) şi ale <>art. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 180/2002 , cu modificãrile ulterioare, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 29 aprilie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent şef,
Doina Suliman
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
