Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 200 din 26 iunie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 79 si 80 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Gabriela Ghita - procuror Marioara Prodan - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 79 şi 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de munca, excepţie ridicatã de Ilie Mircea Rai în Dosarul nr. 3.082/2000 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã. La apelul nominal se prezintã autorul exceptiei, lipsind celelalte pãrţi, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Autorul exceptiei solicita amânarea cauzei pentru a se solicita din nou punctele de vedere ale preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, care nu au fost comunicate Curţii Constituţionale. De asemenea, considera ca este necesar sa se solicite şi alte documente, şi anume: raportul Comisiei pentru munca şi protecţie socialã, al Comisiei pentru drepturile omului, al comisiei juridice, al Comisiei de disciplina şi imunitãţi, avizul Comisiei pentru drepturile omului, raportul de mediere al comisiilor juridice ale celor doua Camere ale Parlamentului. Considera ca aceste documente sunt importante pentru soluţionarea exceptiei, întrucât atesta derularea procedurii de adoptare a <>Legii nr. 168/1999 . Mai arata ca raportul judecãtorului-raportor nu se referã la motivarea exceptiei de neconstituţionalitate, deoarece când o lege este nulã preşedintele tarii nu poate emite decret de promulgare înainte de a fi semnatã legea de cãtre preşedintele Senatului. Totodatã se cere amânarea cauzei şi pentru a se solicita punctul de vedere al noului Guvern. Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea cererii de amânare a cauzei, formulatã de autorul exceptiei, precizând ca este al doilea termen la care autorul exceptiei solicita amânarea, dupã ce a obţinut un termen pentru lipsa de apãrare, iar potrivit art. 54 din Constituţie drepturile şi libertãţile trebuie exercitate cu buna-credinţa. Se mai arata ca în realitate se incearca tergiversarea soluţionãrii cauzei. Curtea, deliberând asupra cererii de amânare a cauzei, formulatã de autorul exceptiei, constata ca au fost respectate cerinţele art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, şi, în consecinta, respinge cererea de amânare, acordand cuvântul pe fondul cauzei. Autorul exceptiei solicita admiterea exceptiei, sustinand ca <>Legea nr. 168/1999 este în întregul sau neconstitutionala, şi îndeosebi capitolul III al acesteia, deoarece nu s-a respectat procedura de adoptare a legii. Se susţine, de asemenea, ca legea criticata este neconstitutionala, deoarece <>Legea nr. 168/1999 a fost semnatã de Preşedintele României înainte de a fi semnatã de preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului. Se mai susţine ca dispoziţiile legii criticate au intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2000, iar nu anterior acestei date. Prin urmare, legea menţionatã nu poate fi aplicatã litigiului care dateazã din anul 1996. De aceea dispoziţiile art. 79 şi 80 din lege, care se referã şi la aceste litigii anterioare adoptãrii legii, sunt neconstituţionale. Se considera ca legile trebuie sa fie concordante, fãrã discriminãri (de exemplu, dreptul la munca şi dreptul la pensie). Considera ca nu se poate judeca în termenul de 10 zile, prevãzut de <>Legea nr. 168/1999 , o acţiune având 12 capete de cerere. Pe de alta parte, legea are lacune grave, deoarece nu se prevede şi soluţionarea drepturilor nepatrimoniale. Precizeazã ca a mai invocat şi neconstituţionalitatea altor texte de lege, în raport cu prevederile art. 15 alin. (2) şi ale art. 21 din Constituţie, texte care contravin şi prevederilor art. 1 din Codul civil. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate, precizând ca art. 144 din Constituţie, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992 nu prevãd printre atribuţiile Curţii Constituţionale şi pe aceea de a verifica procedura de adoptare a legii. Se considera ca susţinerile autorului exceptiei privind neconstituţionalitatea dispoziţiilor legale criticate sunt neintemeiate, deoarece sunt respectate atât prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie, referitoare la neretroactivitatea legii civile, cat şi cele ale art. 21 din Constituţie, privind accesul liber la justiţie. Se precizeazã ca, asa cum s-a statuat de Curtea Constituţionalã prin numeroase decizii, accesul liber la justiţie nu înseamnã accesul la toate structurile judecãtoreşti, ci accesul la o cale efectivã de atac, în speta la calea de atac a recursului. Se mai arata ca autorul exceptiei a exercitat deja şi calea de atac a apelului, cauza aflându-se actualmente în recurs.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 8 iunie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 3.082/2000, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 79 şi 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de munca, excepţie ridicatã de Ilie Mircea Rai. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenta, ca <>Legea nr. 168/1999 a fost promulgatã prin Decretul nr. 361 la data de 11 noiembrie 1999, înainte de data semnãrii sale de cãtre preşedintele Senatului (12 noiembrie 1999), ceea ce constituie o încãlcare a prevederilor art. 77 din Constituţie. Se mai considera ca <>art. 79 din Legea nr. 168/1999 este contrar art. 21 din Constituţie, deoarece prevede ca "Hotãrârile instanţei de fond sunt definitive", eliminand sau limitand cãile ordinare de atac care, potrivit Codului de procedura civilã, sunt apelul şi recursul. Se mai susţine ca în acest mod acelaşi text de lege anuleazã şi dreptul la munca garantat de art. 38 din Constituţie şi incalca, de asemenea, şi prevederile art. 51 din Legea fundamentalã, potrivit cãrora respectarea Constituţiei, a supremaţiei acesteia şi a legilor este obligatorie. Se invoca şi tratarea discriminatorie a dreptului la munca, ca drept fundamental fata de alte drepturi. Autorul exceptiei considera ca termenul de 10 zile prevãzut la art. 80 pentru declararea recursului este "nestiintific şi nelegal, fiindca acest regim se poate aplica numai în cazul declarãrii stãrii de rãzboi, conform prevederii art. 92 şi art. 93 din Constituţie" şi reprezintã "un regim discriminatoriu fata de tratarea celorlalte drepturi care se judeca dupã regulile Codului de procedura civilã". Exprimandu-şi opinia asupra exceptiei, instanta de judecata considera ca aceasta este neîntemeiatã, întrucât textele de lege criticate nu incalca prevederile constituţionale ale art. 21, 38 şi 51, invocate de autorul exceptiei, ci asigura condiţii pentru "soluţionarea cu celeritate a litigiilor de dreptul muncii". În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, considerând ca dispoziţiile <>art. 79 şi 80 din Legea nr. 168/1999 nu incalca prevederile art. 21, 38 şi 51 din Constituţie. Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele: Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezulta din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile <>art. 79 şi 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de munca (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999), dispoziţii care se referã la caracterul definitiv al hotãrârilor instanţei de fond, la termenul de redactare şi comunicare a acestor hotãrâri pãrţilor din proces (15 zile), precum şi la termenul de 10 zile de la comunicare, termen în care pãrţile pot declara recurs. Deşi autorul exceptiei a criticat pentru neconstituţionalitate şi alte articole din aceeaşi lege, prin încheierea de sesizare (rãmasã definitiva prin nerecurare), Curtea Constituţionalã a fost investitã numai cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 şi 80 din legea menţionatã. Prin urmare, obiectul exceptiei îl constituie numai aceste dispoziţii, iar nu şi celelalte texte de lege cuprinse în cererea prin care autorul a ridicat excepţia. În susţinerea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia a invocat încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 21, referitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 38, referitoare la munca şi protecţia socialã a muncii, şi ale art. 51, referitoare la respectarea Constituţiei şi a legilor. De asemenea, autorul exceptiei a considerat ca textele de lege criticate contravin şi prevederilor Codului de procedura civilã, referitoare la cãile ordinare de atac (apelul şi recursul). Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiatã pentru urmãtoarele considerente: Potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie "Competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege". Prin urmare, stabilirea cãilor de atac, a termenelor de comunicare a hotãrârilor, a termenelor de exercitare a cãilor de atac şi a altor reguli procedurale constituie domenii care aparţin legiuitorului, fiind de nivelul legii, iar nu de nivel constituţional. Curtea constata ca prevederile art. 21 din Constituţie nu sunt incalcate, deoarece în cauza accesul liber la justiţie este asigurat prin posibilitatea pãrţilor de a se adresa instanţei de judecata şi de a declara recurs impotriva hotãrârii instanţei de fond, exercitarea dreptului oricãrei persoane de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime nefiind îngrãditã prin stabilirea unei singure cai de atac (recursul). Nici un text constituţional nu prevede obligativitatea existenţei a doua cai ordinare de atac. De altfel, Curtea Constituţionalã a stabilit în jurisprudenta sa ca "accesul liber la justiţie nu presupune, în toate cazurile, accesul la toate structurile judecãtoreşti - judecãtorii, tribunale, curţi de apel, Curtea Suprema de Justiţie - şi la toate cãile de atac prevãzute de lege, deoarece competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de legiuitor, iar acesta, asigurând posibilitatea de a ajunge în fata instanţelor judecãtoreşti, în condiţii de egalitate, poate stabili reguli deosebite" (de exemplu, Decizia nr. 60 din 14 octombrie 1993, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 19 ianuarie 1994). Curtea constata, de asemenea, ca textele de lege criticate nu ingradesc nici dreptul la munca, garantat de alin. (1) al art. 38 din Constituţie, deoarece nu limiteazã libertatea alegerii profesiei ori a alegerii locului de munca. Din aceeaşi perspectiva Curtea constata ca dispoziţiile <>art. 79 şi 80 din Legea nr. 168/1999 nu incalca nici prevederile art. 51 din Constituţie, referitoare la îndatorirea fundamentalã a respectãrii Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, întrucât dispoziţiile legale criticate nu contravin Constituţiei. Pe de alta parte, Parlamentul, ca unica autoritate legiuitoare, poate modifica sau abroga legile în vigoare, cu condiţia respectãrii prevederilor Legii fundamentale. Referitor la critica de neconstituţionalitate a <>Legii nr. 168/1999 în raport cu prevederile art. 77 din Constituţie, Curtea constata ca şi aceasta este neîntemeiatã, deoarece autorul exceptiei ignora data adoptãrii legii (în Senat la 13 mai 1999, în Camera Deputaţilor la 14 septembrie 1999, iar a raportului de mediere la 19 octombrie 1999 de Camera Deputaţilor) confundand data semnãrii legii (12 noiembrie 1999) cu data adoptãrii acesteia în Parlament. Promulgarea <>Legii nr. 168/1999 , adoptatã în Parlament la datele menţionate, prin <>Decretul nr. 361 din 11 noiembrie 1999 de cãtre Preşedintele României, este în mod evident ulterioara, iar nu anterioarã adoptãrii legii. În realitate autorul exceptiei confunda data semnãrii legii cu data adoptãrii acesteia. În sfârşit, textele de lege criticate au mai format obiectul controlului de constitutionalitate al Curţii, constatandu-se ca sunt conforme prevederilor Constituţiei (de exemplu, Decizia Curţii Constituţionale nr. 230 din 16 noiembrie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 665 din 16 decembrie 2000, Decizia Curţii Constituţionale nr. 34 din 6 februarie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 18 aprilie 2001). Curtea retine ca atât soluţiile, cat şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza, întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992, republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 79 şi 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de munca, excepţie ridicatã de Ilie Mircea Rai în Dosarul nr. 3.082/2000 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 26 iunie 2001.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Marioara Prodan
────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
