Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 200 din 2 martie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (1) lit. d) si e), art. 25, art. 82 alin. (1) si (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, precum si a dispozitiilor art. 52 alin. 5 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 299 din 3 aprilie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. d) şi e), art. 25 şi <>art. 82 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, ridicatã de Dorin Andronic în Dosarul nr. 5.621/2004 al Curţii de Apel Bacãu - Secţia penalã, precum şi a dispoziţiilor art. 52 alin. 5 din Codul de procedurã penalã, ridicatã de Societatea Comercialã "Elador" - S.R.L. din Suceava şi Societatea Comercialã "Veritas Nova" - S.R.L. din Suceava în acelaşi dosar.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din data de 23 februarie 2006, în prezenţa autorului excepţiei, Dorin Andronic, care a reprezentat şi partea Societatea Comercialã "Veritas Nova" - S.R.L. din Suceava, şi în lipsa celorlate pãrţi, legal citate, fiind consemnate în încheierea din acea datã, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 2 martie 2006.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 11 octombrie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 5.621/2004, Curtea de Apel Bacãu - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. d) şi e), art. 25 şi <>art. 82 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, ridicatã de Dorin Andronic în dosarul menţionat, precum şi a dispoziţiilor art. 52 alin. 5 din Codul de procedurã penalã, ridicatã de Societatea Comercialã "Elador" - S.R.L. din Suceava şi Societatea Comercialã "Veritas Nova" - S.R.L. din Suceava în acelaşi dosar.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. d) şi e), art. 25 şi ale <>art. 82 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 51/1995 contravin prevederilor constituţionale invocate prin aceea cã interzic consilierilor juridici "exercitarea propriilor activitãţi profesionale - consultanţã, asistenţã şi reprezentare juridicã", în viziunea legiuitorului român asistenţa juridicã a persoanelor fizice fiind atributul exclusiv al avocatului. Se aratã totodatã cã <>art. 3 alin. (1) lit. d) şi e) din Legea nr. 51/1995 este "în vãditã contradicţie cu prevederile imperative din <>art. 1 din Legea nr. 514/2003 [...], suprapunând activitatea avocatului peste activitatea consilierului juridic". Or, faptul cã atât avocatul, cât şi consilierul juridic sunt îndreptãţiţi sã asiste şi sã reprezinte persoanele juridice, creeazã o "plenitudine de activitate profesionalã" a avocatului în detrimentul consilierului juridic şi, prin urmare, o discriminare între cele douã categorii profesionale. Referitor la <>art. 82 din Legea nr. 51/1995 , se aratã, în plus, cã încalcã principiul separaţiei puterilor în stat, întrucât permite legiuitorului desfiinţarea persoanelor juridice autorizate prin hotãrâri judecãtoreşti, prin acte administrative sau jurisdicţionale, în condiţiile în care hotãrârile judecãtoreşti pot fi desfiinţate sau modificate numai în cadrul cãilor de atac prevãzute de lege. Cu privire la textele criticate din <>Legea nr. 51/1995 se conchide în sensul cã "sunt neconstituţionale, raportate la toate prevederile constituţionale invocate, acestea având menirea de a îngrãdi în mod discriminatoriu exercitarea profesiei de consilier juridic prin forme proprii de organizare a profesiei, adoptate de corpul profesional al consilierilor juridici." Se solicitã Curţii Constituţionale "a decela faptul cã cele douã profesii juridice au obiecte de activitate distincte", în sensul cã "avocaţii au exclusivitatea doar a atributului asistenţei juridice a persoanelor fizice, consilierii juridici au exclusivitatea doar a reprezentãrii juridice a persoanelor juridice, iar în ceea ce priveşte reprezentarea persoanelor fizice, aceasta poate fi realizatã de ambele categorii profesionale în virtutea mandatului convenţional reglementat de prevederile art. 68 alin. 4 din Codul de procedurã civilã şi ale art. 174 din Codul de procedurã penalã, prin forme proprii de organizare a exerciţiului celor douã profesii."
În ceea ce priveşte art. 52 alin. 5 din Codul de procedurã penalã, se susţine cã încalcã dreptul la apãrare prin aceea cã obligã partea la indicarea concretã a cazului de incompatibilitate în care se aflã fiecare judecãtor din cadrul instanţei respective. Or, în practicã, aceastã obligaţie este imposibil de realizat în condiţiile în care nu existã un tablou public al judecãtorilor instanţelor judecãtoreşti - aşa cum existã pentru celelalte profesii juridice - care sã îi permitã pãrţii sã cunoascã numele judecãtorilor din componenţa unei instanţe.
Curtea de Apel Bacãu - Secţia penalã apreciazã cã textele de lege criticate "sunt în concordanţã cu dispoziţiile constituţionale, prin acestea neafectându-se drepturile şi libertãţile cetãţenilor", şi, în consecinţã, excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât textele de lege criticate nu aduc atingere prevederilor constituţionale invocate de autorii excepţiei.
Avocatul Poporului, fãcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, considerã cã excepţia este neîntemeiatã. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 3 alin. (1) lit. d) şi e), art. 25, <>art. 82 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 51/1995 , faţã de prevederile art. 9, art. 40 alin. (1), art. 41 alin. (1) şi ale art. 53 din Constituţie, se aratã cã aceasta nu poate fi reţinutã, întrucât "textele criticate pentru neconstituţionalitate nu pot fi considerate ca o îngrãdire a dreptului la muncã, ci ca un mjloc de selectare, pe criterii profesionale, a specialiştilor care urmeazã sã exercite profesia de avocat." Se aratã totodatã cã instituirea unei proceduri operative de soluţionare a cererii de recuzare nu îngrãdeşte sub nici un aspect dreptul la apãrare al pãrţilor, acestea beneficiind, în cadrul procesului, de toate mijloacele de apãrare şi garanţiile procedurale prevãzute de lege.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 3 alin. (1) lit. d) şi e), ale art. 25 şi ale <>art. 82 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 6 martie 2001, precum şi dispoziţiile art. 52 alin. 5 din Codul de procedurã penalã.
Textele din <>Legea nr. 51/1995 criticate ca neconstituţionale au urmãtorul cuprins:
- Art. 3 alin. (1) lit. d) şi e): "(1) Activitatea avocatului se realizeazã prin:[...] d) asistarea şi reprezentarea persoanelor fizice sau juridice interesate în faţa altor autoritãţi publice cu posibilitatea atestãrii identitãţii pãrţilor, a conţinutului şi a datei actelor încheiate;
e) apãrarea şi reprezentarea cu mijloace juridice specifice a drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi juridice în raporturile acestora cu autoritãţile publice, cu instituţiile şi cu orice persoanã românã sau strãinã";
- Art. 25: "Exercitarea oricãrei activitãţi de asistenţã juridicã specificã profesiei de avocat şi prevãzutã la art. 3 de cãtre o persoanã fizicã sau juridicã ce nu are calitatea de avocat înscris într-un barou şi pe tabloul avocaţilor acelui barou constituie infracţiune şi se pedepseşte potrivit legii penale.";
- Art. 82 alin. (1) şi (2): "(1) La data intrãrii în vigoare a prezentei legi persoanele fizice sau juridice care au fost autorizate în baza altor acte normative ori au fost încuviinţate prin hotãrâri judecãtoreşti sã desfãşoare activitãţi de consultanţã, reprezentare sau asistenţã juridicã, în orice domenii, îşi înceteazã de drept activitatea. Continuarea unor asemenea activitãţi constituie infracţiune şi se pedepseşte potrivit legii penale.
(2) De asemenea, la data intrãrii în vigoare a prezentei legi înceteazã de drept efectele oricãrui act normativ, administrativ sau jurisdicţional prin care au fost recunoscute ori încuviinţate activitãţi de consultanţã, reprezentare şi asistenţã juridicã contrare dispoziţiilor prezentei legi."
Prevederile din Codul de procedurã penalã criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 52 (Procedura de soluţionare în cursul judecãţii) alin. 5: "Abţinerea sau recuzarea care priveşte întreaga instanţã trebuie sã cuprindã indicarea concretã a cazului de incompatibilitate în care se aflã fiecare judecãtor şi se soluţioneazã de instanţa ierarhic superioarã. Aceasta, în cazul când gãseşte întemeiatã abţinerea sau recuzarea, desemneazã pentru judecarea cauzei o instanţã egalã în grad cu instanţa în faţa cãreia s-a produs abţinerea sau recuzarea."
În motivarea criticii de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. d) şi e), art. 25 şi ale <>art. 82 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 51/1995 , se invocã prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind separaţia puterilor în stat, art. 9 privind sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale, art. 40 alin. (1) privind dreptul de asociere, art. 41 alin. (1) privind munca şi protecţia socialã a muncii, art. 45 care consacrã libertatea economicã, art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi ale art. 135 alin. (2) lit. a) privind obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.
Se invocã, de asemenea, încãlcarea art. 11 şi 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale privind libertatea de întrunire şi de asociere, respectiv interzicerea discriminãrii.
Art. 52 alin. 5 din Codul de procedurã penalã este criticat în raport cu art. 24 din Constituţie, privind dreptul la apãrare.
Examinând excepţia astfel cum a fost formulatã, Curtea reţine urmãtoarele:
I. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 3 alin. (1) lit. d) şi e), art. 25 şi <>art. 82 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 51/1995 , din examinarea susţinerilor autorului excepţiei se constatã cã acesta invocã, în realitate, existenţa unei contradicţii între dispoziţiile <>Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat şi cele ale <>Legii nr. 514/2003 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, contradicţie dedusã de autorul excepţiei dintr-o pretinsã "suprapunere" a activitãţilor desfãşurate de avocat, respectiv de consilierul juridic. Or, aşa cum a statuat Curtea Constituţionalã în jurisprudenţa sa, de exemplu în <>Decizia nr. 495 din 16 noiembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 19 ianuarie 2005, examinarea constituţionalitãţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins violate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din aceastã comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Aşa fiind, pretinsa contradicţie relevatã, ca şi interpretarea dispoziţiilor actelor normative arãtate, în sensul "decelãrii" obiectului de activitate al celor douã profesii - de avocat, respectiv de consilier juridic -, nu intrã în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit dispoziţiilor <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , [...] se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã [...]".
De altfel, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa atât cu privire la constituţionalitatea textelor de lege criticate în prezenta cauzã, cât şi asupra constituţionalitãţii <>Legii nr. 51/1995 , în integralitatea sa. Astfel, referindu-se şi la jurisprudenţa sa anterioarã în materie, Curtea Constituţionalã a statuat în <>Decizia nr. 195 din 27 aprilie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 532 din 14 iunie 2004, cã <>Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat nu contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 9 privind sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale şi ale art. 40 alin. (1) privind dreptul de asociere. Curtea a reţinut în acest sens cã avocatura constituie, în concepţia legiuitorului, un serviciu public, care este organizat şi funcţioneazã pe baza unei legi speciale, iar profesia de avocat poate fi exercitatã de un corp profesional selectat şi funcţionând dupã reguli stabilite de lege. Aceastã opţiune a legiuitorului nu poate fi consideratã ca neconstituţionalã, având în vedere cã scopul ei este asigurarea unei asistenţe juridice calificate, iar normele în baza cãrora funcţioneazã nu contravin principiilor constituţionale, cei care doresc sã practice aceastã profesie fiind datori sã respecte condiţiile legii.
De asemenea, Curtea a statuat, prin <>Decizia nr. 66 din 21 mai 1996 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 5 decembrie 1996, cã nici un considerent privind libertatea individualã, implicit cea de asociere, nu poate fi reţinut pentru înlãturarea <>art. 1 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 , care dispune cã profesia de avocat se exercitã numai de cãtre membrii barourilor. Art. 53 din Constituţie prevede cã exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns prin lege, dacã aceasta se impune, între altele, pentru apãrarea drepturilor şi libertãţilor cetãţenilor. Tocmai de aceea, garantând dreptul la apãrare, Constituţia prevede în art. 24 alin. (2) cã în timpul procesului pãrţile au dreptul la asistenţa unui avocat, înţelegând prin aceasta o persoanã care are calitatea de avocat, dobânditã în condiţiile prevãzute prin lege. Aceasta este o puternicã garanţie care previne desfãşurarea unor activitãţi de asistenţã juridicã de cãtre persoane necalificate şi care scapã controlului profesional al barourilor de avocaţi. În aceastã luminã, incriminarea faptelor de exercitare nelegalã a profesiunii de avocat prevãzutã în <>art. 25 din Legea nr. 51/1995 nu este decât consecinţa logicã a reglementãrii legale, nefiind prin urmare de naturã sã aducã atingere prevederilor din Legea fundamentalã cuprinse în art. 41 alin. (1) privind munca şi protecţia socialã a muncii, respectiv în art. 45 care consacrã libertatea economicã.
În sfârşit, prin <>Decizia nr. 260 din 12 mai 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 28 iunie 2005, Curtea Constituţionalã a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 82 din Legea nr. 51/1995 , statuând cã acestea nu încalcã dreptul de asociere şi nici principiul separaţiei puterilor în stat. De altfel, alin. (3) al <>art. 82 din Legea nr. 51/1995 stabileşte cã "Prevederile alin. (1) şi (2) nu se aplicã profesiei de consilier juridic, care va fi exercitatã potrivit dispoziţiilor <>Legii nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic", astfel încât nu se poate reţine vreo îngrãdire, prin textele de lege criticate, a exercitãrii profesiei de consilier juridic.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia pronunţatã de Curte prin deciziile menţionate, cât şi considerentele care au fundamentat-o, sunt valabile şi în prezenta cauzã.
În plus, contrar susţinerilor autorului excepţiei, reglementarea de cãtre legiuitor, prin norme speciale, a organizãrii şi exercitãrii profesiei de avocat nu are semnificaţia unei interdicţii pentru o altã categorie profesionalã, respectiv cea a consilierilor juridici, de a desfãşura activitãţile profesionale specifice, prevãzute, de asemenea, într-o lege specialã - <>Legea nr. 514/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 867 din 5 decembrie 2003, şi, totodatã, nu este de naturã sã creeze o discriminare sau o concurenţã neloialã între persoanele care exercitã cele douã profesii.
II. Nu poate fi reţinutã nici critica dispoziţiilor art. 52 alin. 5 din Codul de procedurã penalã, în sensul cã acestea ar încalca dreptul la apãrare prin aceea cã obligã partea la indicarea concretã a cazului de incompatibilitate în care se aflã fiecare judecãtor din cadrul instanţei respective. Astfel, legiuitorul, în temeiul competenţei sale constituţionale, a prevãzut, în mod expres şi limitativ, în art. 46-48 din Codul de procedurã penalã, cazurile de incompatibilitate a judecãtorului, cererea de recuzare putând fi formulatã, potrivit art. 51 din acelaşi act normativ, în situaţia în care persoana care se aflã în unul dintre aceste cazuri de incompatibilitate nu a fãcut cerere de abţinere. Obligaţia impusã de dispoziţiile legale criticate, de indicare concretã a cazului de incompatibilitate în care se aflã fiecare judecãtor, în situaţia în care cererea de recuzare priveşte întreaga instanţã, nu este decât consecinţa fireascã a acestei reglementãri, vizând chiar fundamentarea cererii de recuzare, şi nu este de naturã sã aducã atingere în veun fel dreptului la apãrare al pãrţii care poate uza, fãrã nici o îngrãdire, de toate garanţiile procesuale prevãzute de lege.
Pentru considerentele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. d) şi e), art. 25 şi <>art. 82 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, ridicatã de Dorin Andronic în Dosarul nr. 5.621/2004 al Curţii de Apel Bacãu - Secţia penalã, precum şi a dispoziţiilor art. 52 alin. 5 din Codul de procedurã penalã, ridicatã de Societatea Comercialã "Elador" - S.R.L. din Suceava şi Societatea Comercialã "Veritas Nova" - S.R.L. din Suceava în acelaşi dosar.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 2 martie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
