Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 20 din 8 ianuarie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 din Legea nr. 562/2004 privind autorizarea institutiilor publice din sistemul de aparare, ordine publica si securitate nationala de a vinde personalului propriu unele locuinte de serviciu pe care acestea le au in administrare
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 45 din 27 ianuarie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 1 din Legea nr. 562/2004 privind autorizarea instituţiilor publice din sistemul de apãrare, ordine publicã şi securitate naţionalã de a vinde personalului propriu unele locuinţe de serviciu pe care acestea le au în administrare, excepţie ridicatã de Eugen Radu în Dosarul nr. 7/59/2008 al Judecãtoriei Timişoara.
La apelul nominal rãspunde Gabriela Paunescu, consilierul juridic al pãrţii Ministerul Apãrãrii - Direcţia domenii şi infrastructuri, cu delegaţie la dosar, lipsind autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra cauzei şi aratã cã la dosar au fost comunicate de cãtre autor note de şedinţã prin care solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
Cauza este în stare de judecatã.
Consilierul juridic al pãrţii prezente solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, aratã cã textul de lege criticat nu rãspunde cerinţelor de accesibilitate şi previzibilitate, deoarece <>Legea nr. 562/2004 , în forma iniţialã, cât şi în urma modificãrilor aduse prin <>Legea nr. 357/2006 , nu prevede care locuinţe de serviciu formeazã obiectul de reglementare sau, cel puţin, criteriile pe baza cãrora aceste imobile pot fi identificate. În susţinerea concluziilor face referire la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv deciziile Sunday Times vs Regatul Unit din 26 aprilie 1979, Tammer vs Estonia din 6 februarie 2001, Larissis şi alţii vs Grecia din 24 februarie 1998 şi Rotaru vs România din 29 mai 2000.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 15 octombrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 7/59/2008, Judecãtoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 1 din Legea nr. 562/2004 privind autorizarea instituţiilor publice din sistemul de apãrare, ordine publicã şi securitate naţionalã de a vinde personalului propriu unele locuinţe de serviciu pe care acestea le au în administrare. Excepţia a fost invocatã într-o cauzã civilã având ca obiect obligaţia de a face, respectiv obligarea Ministerului Apãrãrii - Direcţia domenii şi infrastructuri de a încheia contractul de vânzare-cumpãrare a unei locuinţe de serviciu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã sintagma "unele locuinţe de serviciu" este neconstituţionalã, întrucât "instituie o situaţie privilegiatã şi oferã autoritãţii administrative, în speţã Ministerului Apãrãrii, posibilitatea de a stabili discreţionar cine are acces la o facilitate conferitã de lege pensionarilor din sistemul Ministerului Apãrãrii Naţionale".
Judecãtoria Timişoara apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile criticate sunt constituţionale. În acest sens, aratã cã acestea nu sunt prevederi cu caracter discriminatoriu în ceea ce priveşte persoanele cãrora le pot fi vândute locuinţele.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 1 din Legea nr. 562/2004 privind autorizarea instituţiilor publice din sistemul de apãrare, ordine publicã şi securitate naţionalã de a vinde personalului propriu unele locuinţe de serviciu pe care acestea le au în administrare, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.169 din 9 decembrie 2004, care are urmãtorul conţinut: "Se autorizeazã instituţiile publice din sistemul de apãrare, ordine publicã şi securitate naţionalã sã vândã unele locuinţe de serviciu pe care acestea le au în administrare la data intrãrii în vigoare a prezentei legi."
Autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 4 alin. (2) privind egalitatea între cetãţeni şi ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã prin <>Legea nr. 562/2004 s-a stabilit cadrul legal pentru autorizarea instituţiilor publice din sistemul de apãrare, ordine publicã şi securitate naţionalã de a vinde unele locuinţe de serviciu pe care acestea le au în administrare la data intrãrii în vigoare a legii.
Curtea constatã cã nu se poate reţine încãlcarea principiului constituţional al egalitãţii în drepturi a cetãţenilor, normele legale criticate nefãcând distincţie între subiectele de drept aflate în aceeaşi situaţie, astfel încât susţinerea pretinsului sãu caracter discriminatoriu este lipsitã de temei. De altfel, Curtea a statuat în jurisprudenţa sa, în deplin acord cu aceea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, cã egalitatea nu înseamnã uniformitate şi cã pot fi instituite tratamente juridice distincte pentru anumite categorii de persoane dacã existã o justificare obiectivã şi rezonabilã (Hotãrârea CEDO în cauza Rassmussen împotriva Danemarcei - 1984).
Autorizarea instituţiilor publice din sistemul de apãrare, ordine publicã şi securitate naţionalã de a vinde doar "unele locuinţe de serviciu" pe care acestea le au în administrare la data intrãrii în vigoare a legii este rezultatul opţiunii legiuitorului şi are la bazã exercitarea dreptului pe care statul îl are de a decide asupra bunurilor aflate în proprietatea sa. De altfel, <>Legea locuinţei nr. 114/1996 stabileşte regimul juridic al locuinţelor de serviciu, în sensul cã acestea pot fi vândute în condiţiile <>legii. Or, Legea nr. 562/2004 reglementeazã posibilitatea ca instituţiile publice din sistemul de apãrare, ordine publicã şi securitate naţionalã sã vândã unele locuinţe de serviciu pe care acestea le au în administrare, dupã ce au trecut din proprietatea publicã în proprietatea privatã a statului prin hotãrâre a Guvernului, intrând astfel în circuitul civil. De altfel, în speţã, locuinţa nu putea face obiectul unui contract de vânzare-cumpãrare, întrucât, astfel cum rezultã din actele dosarului instanţei de fond, aceasta şi-a schimbat regimul juridic în locuinţã de intervenţie care, potrivit <>art. 54 din Legea locuinţei nr. 114/1996 , nu poate fi vândutã.
Curtea constatã cã prevederile de lege criticate respectã cerinţele de accesibilitate şi previzibilitate, astfel cum au fost formulate şi dezvoltate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. De altfel, cerinţa de previzibilitate nu este absolutã, deoarece, astfel cum a arãtat Curtea în Cauza Cantoni vs Franţa - 1996, datoritã caracterului de generalitate a legilor, redactarea acestora nu poate avea o precizie absolutã, astfel încât, prin forţa lucrurilor, numeroase legi utilizeazã formule mai mult sau mai puţin precise, în scopul evitãrii unei rigiditãţi excesive care nu este de dorit şi al adaptãrii la noile situaţii sociale ce se pot ivi, astfel încât interpretarea şi aplicarea unor asemenea dispoziţii depind de practica autoritãţilor jurisdicţionale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 1 din Legea nr. 562/2004 privind autorizarea instituţiilor publice din sistemul de apãrare, ordine publicã şi securitate naţionalã de a vinde personalului propriu unele locuinţe de serviciu pe care acestea le au în administrare, excepţie ridicatã de Eugen Radu în Dosarul nr. 7/59/2008 al Judecãtoriei Timişoara.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 8 ianuarie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
