Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 20 din 24 ianuarie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor cap. II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte si ale Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 243 din 10 aprilie 2002
Nicolae Popa - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor cap. II - Schimbul obligatoriu de locuinta - din <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe şi ale <>Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Ioana Lancrajan şi Dorin Lancrajan în Dosarul nr. 4.927/2000 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti, având ca obiect soluţionarea unei acţiuni pentru evacuarea chiriaşilor.
La apelul nominal rãspunde Ion Ciurea, asistat de avocat Valeriu Tarna, lipsind celelalte pãrţi, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Avocatul partii prezente solicita respingerea exceptiei ca neîntemeiatã. Considera ca ridicarea acesteia este un abuz de drept din partea autorilor ei, deoarece <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 nu incalca în nici un mod dispoziţiile constituţionale. Ordonanta criticata nu face nici un fel de discriminare între proprietari şi chiriaşi, deoarece suprimarea caii de atac a apelului este valabilã pentru ambele pãrţi în litigiul locativ declansat potrivit prevederilor criticate. În realitate excepţia a fost ridicatã doar pentru a se obţine o amânare a eliberãrii locuinţei.
Ion Ciurea nu are nimic de adãugat la cele spuse de avocatul sau.
Reprezentantul Ministerului Public arata ca <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 a fost aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 241/2001 , publicatã la data de 23 mai 2001. Încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale s-a pronunţat la 24 mai 2001, ceea ce lasa sa se înţeleagã ca excepţia priveşte textele modificate. Mai arata ca ordonanta criticata nu incalca nici o dispoziţie constituţionalã, cum de altfel chiar Curtea a statuat recent, prin deciziile nr. 142/2001 şi nr. 249/2001.
Referitor la prevederile <>Legii nr. 10/2001 arata ca neconstituţionalitatea acestora nu poate fi examinata, deoarece nu se indica dispoziţiile constituţionale pretins incalcate. În concluzie, solicita respingerea exceptiei ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 24 mai 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 4.927/2000, Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor cap. II - Schimbul obligatoriu de locuinta - din <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe şi ale <>Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Ioana Lancrajan şi Dorin Lancrajan în dosarul acelei instanţe.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorii acesteia arata ca prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 se face o discriminare între chiriaşii din imobilele care nu au fost retrocedate foştilor proprietari şi cei din imobilele retrocedate, acestora din urma putându-li-se impune un schimb fortat de locuinta, fãrã posibilitatea de a pretinde condiţii similare cu cele pe care le aveau ori de a alege cartierul în care sa locuiascã sau de a refuza locuinta oferitã, incalcandu-se astfel dispoziţiile art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (1) şi ale art. 21 din Constituţie. S-ar fi impus, considera autorii exceptiei, acordarea unui termen în favoarea chiriaşului, în interiorul cãruia acesta sa îşi gãseascã o locuinta corespunzãtoare necesitãţilor, dorintelor şi posibilitãţilor sale financiare.
Autorii exceptiei susţin, de asemenea, ca, în mãsura în care art. 25 din ordonanta îl lipseşte pe chiriaş de calea de atac a apelului şi art. 24 din acelaşi act normativ îi incalca dreptul la apãrare, aceste texte contravin şi dispoziţiilor art. 7, art. 13 pct. 1 şi ale art. 25 pct. 1 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, raportate la art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (1) şi art. 21 din Constituţie.
Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti, exprimandu-şi opinia, considera ca excepţia este neîntemeiatã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca lipsitã de temei critica de neconstituţionalitate a art. 23 şi 24 din ordonanta, în raport cu prevederile art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1), şi ale art. 20 alin. (1) din Constituţie, întrucât egalitatea de tratament presupune ca subiectii la care se referã sa se afle în situaţii similare. Nu se poate retine însã o similitudine de situaţii între chiriaşii din imobilele nerestituite şi cei din imobilele restituite foştilor proprietari. În cazul primilor soluţia este impusa de obligaţia statului de a lua mãsuri de protecţie socialã, în vreme ce în cazul celor din urma prevalent este principiul garantarii dreptului de proprietate privatã.
Tot astfel apreciazã ca nefondata şi critica de neconstituţionalitate cu privire la art. 25 din ordonanta, în raport cu art. 21 alin. (2) din Constituţie, ţinând seama de prevederile art. 125 alin. (3) din Legea fundamentalã, potrivit cãrora competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege.
În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Legii nr. 10/2001 , aceasta fiind ridicatã oral în fata instanţei de judecata şi nemotivatã (nu se indica textele constituţionale incalcate), o considera inadmisibila potrivit <>art. 12 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , republicatã.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecãtorului-raportor, susţinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile cap. II - Schimbul obligatoriu de locuinta - din <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţii cu destinaţia de locuinţe, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, care prevãd urmãtoarele:
- Art. 23: "(1) Proprietarii au dreptul sa ceara şi sa obţinã mutarea chiriaşilor din spaţiile cu destinaţia de locuinta pe calea unui schimb obligatoriu;
(2) Pentru aceasta, proprietarul este obligat sa punã la dispoziţie chiriaşului, cu contract de închiriere, un alt spaţiu cu destinaţia de locuinta în aceeaşi localitate, sau într-o alta localitate cu acordul chiriaşului, cu respectarea suprafeţei locuibile minime de 15 mp persoana.
(3) Dacã locuinta oferitã în schimb este proprietatea altei persoane, contractul de închiriere se încheie de cãtre aceasta pentru un termen care nu poate fi mai mic decât cel prevãzut în contractul iniţial.";
- Art. 24: "(1) Chiriaşul nu este obligat sa se mute, dacã în locuinta care i se oferã în schimb nu i se asigura suprafata locuibilã şi numãrul de camere la care este îndreptãţit conform anexelor nr. 1 şi 2 la prezenta ordonanta de urgenta, dar nici nu poate pretinde o suprafata locuibilã sau un numãr de camere mai mare decât cele la care este îndreptãţit potrivit prezentei ordonanţe de urgenta sau decât cele pe care le deţine cu chirie şi nici condiţii mai bune de locuit decât cele pe care le are în locuinta din care urmeazã sa se mute.
(2) Nu i se va putea cere chiriaşului sa se mute într-o locuinta insalubra şi nici sa accepte o locuinta lipsitã de dependintele strict necesare - bucatarie, baie, WC -, prevãzute în contractul de închiriere a locuinţei din care urmeazã sa se mute.
(3) Chiriaşul nu va putea însã sa invoce, ca motiv al refuzului de a se muta, faptul ca locuinta oferitã este situata într-un cartier periferic, ca este mai puţin confortabila datoritã felului diferit de încãlzire, ca nu are scara de serviciu sau ca are dependintele în folosinta comuna, în mãsura în care îi este asigurata utilizarea lor, ca nu are curte ori datoritã etajului la care se afla locuinta oferitã în schimb.
(4) În cazul în care locuinta din care urmeazã sa se mute chiriaşul are şi garaj, acesta poate fi evacuat şi din garaj, chiar dacã proprietarul nu îi oferã chiriaşului un alt garaj la schimb.";
- Art. 25: "Litigiile dintre proprietari şi chiriaşi, legate de schimbul obligatoriu de locuinta, sunt de competenta judecãtoriei în raza cãreia se afla imobilul. Hotãrârea pronunţatã de judecãtorie poate fi atacatã cu recurs. Hotãrârea instanţei de recurs este definitiva şi irevocabilã."
<>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 a fost aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 241/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 mai 2001. Dintre dispoziţiile criticate au fost modificate alin. (2) al art. 23 şi alin. (3) şi (4) ale art. 24. Aceste dispoziţii au acum urmãtorul conţinut:
- Art. 23 alin. (2): "(2) Pentru aceasta proprietarul este obligat sa punã la dispoziţie chiriaşului, cu contract de închiriere, un alt spaţiu cu destinaţia de locuinta în aceeaşi localitate sau într-o alta localitate cu acordul chiriaşului, cu asigurarea exigenţelor minimale prevãzute în anexa nr. 1 la <>Legea nr. 114/1996 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.";
- Art. 24 alin. (3) şi (4): "(3) Chiriaşul nu va putea însã sa invoce, ca motiv al refuzului de a se muta, faptul ca locuinta oferitã este situata într-un cartier periferic, ca este mai puţin confortabila datoritã felului diferit de încãlzire, ca nu are curte ori datoritã etajului la care se afla locuinta oferitã în schimb.
(4) Chiriaşul poate fi evacuat şi din garajul deţinut, dacã acesta a aparţinut, la data preluãrii de cãtre stat, locuinţei din care urmeazã sa se mute, chiar dacã proprietarul nu poate sa îi ofere chiriaşului un alt garaj la schimb."
Autorii exceptiei de neconstituţionalitate susţin ca textele criticate incalca dispoziţiile art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (1) şi art. 21 din Constituţie. Aceste dispoziţii au urmãtorul conţinut:
- Art. 4 alin. (2): "(2) România este patria comuna şi indivizibilã a tuturor cetãţenilor sãi, fãrã deosebire de rasa, de naţionalitate, de origine etnicã, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţa politica, de avere sau de origine socialã.";
- Art. 16 alin (1): "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri."
- Art. 20 alin. (1): "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.";
- Art. 21 alin. (2): "(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept."
Autorii considera ca prevederile legale criticate incalca şi dispoziţiile art. 7, art. 13 pct. 1 şi ale art. 25 pct. 1 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, care cuprind urmãtoarele:
- Art. 7: "Toţi oamenii sunt egali în fata legii şi au dreptul fãrã deosebire la o protecţie egala a legii. Toţi oamenii au dreptul la o protecţie egala impotriva oricãrei discriminãri care ar incalca prezenta Declaraţie şi impotriva oricãrei provocari la o astfel de discriminare.";
- Art. 13 pct. 1: "1. Orice persoana are dreptul sa circule liber şi sa-şi aleagã resedinta în interiorul unui stat.";
- Art. 25 pct. 1: "1. Orice persoana are dreptul la un nivel de viata corespunzãtor asigurãrii sãnãtãţii sale, bunastarii proprii şi a familiei, cuprinzând hrana, îmbrãcãmintea, locuinta, îngrijirea medicalã, precum şi serviciile sociale necesare, are dreptul la asigurare în caz de şomaj, de boala, de invaliditate, vaduvie, batranete sau în alte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenta ca urmare a unor împrejurãri independente de vointa sa."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca <>Legea nr. 241/2001 , prin care a fost aprobatã şi modificatã <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 , a fost publicatã la 23 mai 2001, iar încheierea de sesizare a fost pronunţatã la data de 24 mai 2001, astfel încât controlul de constitutionalitate va avea ca obiect textele modificate.
În argumentarea criticii de neconstituţionalitate autorii exceptiei pretind ca prin ordonanta criticata s-a creat o discriminare între chiriaşii din imobilele retrocedate foştilor proprietari şi cei din imobilelele aflate în continuare în patrimoniul statului, deoarece s-a prevãzut doar în cazul celor din prima categorie obligativitatea pãrãsirii locuinţei pe care o deţin, fãrã sa li se ofere în schimb condiţii similare cu cele avute, în ceea ce priveşte zona de amplasare şi confortul.
Critica nu este intemeiata. În jurisprudenta sa Curtea Constituţionalã a statuat în mod constant ca instituirea de regimuri juridice diferite în situaţii care impun rezolvari diferite nu poate fi apreciatã drept o încãlcare a principiului egalitãţii în fata legii, constitutivã de discriminare. Asa se explica de ce în cazul chiriaşilor statului, unde protecţia socialã se realizeazã şi prin reînnoirea contractului de închiriere, nu îşi gãseşte aplicare schimbul obligatoriu de locuinta, în timp ce în cazul chiriaşilor din locuintele retrocedate, domeniu în care prevaleazã principiul garantarii dreptului de proprietate, s-a impus consacrarea unui atare schimb.
Curtea retine ca statul, chemat sa medieze conflictul locativ dintre proprietarul persoana fizica şi chiriaş, a procedat corect asigurându-i primului posibilitatea unei valorificari plenare a atributelor dreptului sau de proprietate, ingrijindu-se totodatã de protecţia celui de-al doilea impotriva unor eventuale abuzuri, prin instituirea unor exigente rezonabile fãrã a cãror satisfacere chiriaşul nu poate fi obligat sa elibereze locuinta.
Sub acest aspect Curtea constata ca, urmare modificãrii şi completãrii <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 prin <>Legea nr. 241/2001 , sfera acestor exigente rezonabile, care în varianta iniţialã a art. 23 alin. (2) includea doar "respectarea suprafeţei locuibile minime de 15 mp de persoana", a fost substanţial extinsã, cuprinzând acum "asigurarea exigenţelor minimale prevãzute în anexa nr. 1 la <>Legea nr. 114/1996 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare".
Împrejurarea ca nici cu acest prilej legiuitorul nu a inclus şi exigente cu privire la zona de amplasare şi la confort îşi are explicatia în aceea ca atari exigente nu pot fi considerate rezonabile, deoarece satisfacerea lor ar duce la conservarea unei situaţii privilegiate, cu caracter de excepţie, la care anumite categorii de persoane au avut acces în împrejurãri şi din ratiuni conjuncturale şi de aceea calificarea lor ca drepturi câştigate nu este posibila.
Curtea mai constata ca nu este intemeiata nici susţinerea potrivit cãreia prevederile art. 25 din ordonanta ar incalca dispoziţiile art. 21 din Constituţie, privitoare la accesul liber la justiţie, întrucât este evident ca instituirea în aceasta materie a unei proceduri derogatorii de la dreptul comun, pentru ratiuni de celeritate, constituie, potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie, un atribut al legiuitorului, inclusiv al celui delegat.
În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>Legii nr. 10/2001 , invocatã de autori oral în fata instanţei de judecata, Curtea constata ca aceasta critica nu poate fi primitã deoarece autorii nu indica dispoziţiile constituţionale care ar fi incalcate, impiedicand astfel exercitarea controlului de constitutionalitate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>cap. II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicatã de Ioana Lancrajan şi Dorin Lancrajan în Dosarul nr. 4.927/2000 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
2. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, ridicatã de aceiaşi autori în acelaşi dosar.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 24 ianuarie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Laurentiu Cristescu
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
