Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 20 din 17 ianuarie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 9 alin. (2) si (3) si art. 22 alin. (1) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica, necesara realizarii unor obiective de interes national, judetean si local
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniela Maftei.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (2) şi (3) şi art. 22 alin. (1) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauzã de utilitate publicã, necesarã realizãrii unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Geprocon" - S.A. din Iaşi, Giani Canschi şi Gabriela Canschi în Dosarul nr. 1.255/99/2011 al Tribunalului Iaşi - Secţia comercialã şi contencios administrativ, şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 345D/2011. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. În acest sens, se invocã jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi anume, Cauza James şi alţii împotriva Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei din 1986, prin care s-a reţinut cã legiuitorul poate aprecia, în funcţie de nevoia realã a comunitãţii, mãsurile de limitare a exerciţiului dreptului de proprietate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Sentinţa nr. 318/ca din 23 februarie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 1.255/99/2011, Tribunalul Iaşi - Secţia comercialã şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (2) şi (3) şi art. 22 alin. (1) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauzã de utilitate publicã, necesarã realizãrii unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Geprocon" - S.A. din Iaşi, Giani Canschi şi Gabriela Canschi într-o cauzã având ca obiect suspendare executare act administrativ. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã prevederile de lege criticate încalcã în mod flagrant dreptul de proprietate privatã al cetãţenilor, nesocotind dreptul acestora de a se opune, prin mijloace legale, unui eventual transfer ilegal de proprietate, dar şi de a decide, de comun acord şi anterior transferului dreptului de proprietate cãtre expropriator, asupra cuantumului rezonabil şi proporţional al despãgubirilor. Tribunalul Iaşi - Secţia comercialã şi contencios administrativ considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã art. 9 alin. (2) şi (3) şi art. 22 alin. (1) din Legea nr. 255/2010 conţin dispoziţii care asigurã cadrul legal privind procedura de expropriere şi stabilire a despãgubirilor, apãrarea dreptului de proprietate şi dreptul de a contesta, pe cale judiciarã, cuantumul despãgubirilor, în acord cu normele constituţionale invocate şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului considerã cã prevederile art. 9 alin. (2) şi (3) şi ale art. 22 alin. (1) din Legea nr. 255/2010 sunt constituţionale, fiind în concordanţã cu dispoziţiile constituţionale ale art. 44. Mai mult, aratã cã prevederile de lege criticate constituie norme procedurale a cãror stabilire revine exclusiv în competenţa legiuitorului, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 9 alin. (2) şi (3) şi ale art. 22 alin. (1) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauzã de utilitate publicã, necesarã realizãrii unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 20 decembrie 2010. Textele de lege criticate au urmãtorul conţinut: - Art. 9 alin. (2) şi (3): "(2) Decizia de expropriere constituie titlu executoriu pentru predarea bunului imobil, atât împotriva celor expropriaţi, cât şi împotriva celor care pretind un drept legat de bunul imobil expropriat, pânã la soluţionarea definitivã şi irevocabilã a litigiului legat de proprietatea bunului imobil expropriat. Contestaţia asupra deciziei de expropriere nu suspendã transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile în cauzã. (3) Decizia de expropriere se emite şi îşi produce efectele şi în situaţia în care proprietarii imobilelor cuprinse în listã nu se prezintã în termenele stabilite la art. 8, nu prezintã un titlu valabil sau nu sunt cunoscuţi proprietarii, precum şi în situaţia succesiunilor nedeschise ori a succesorilor necunoscuţi sau în care nu se ajunge la o înţelegere privind valoarea despãgubirii."; - Art. 22 alin. (1): "Expropriatul nemulţumit de cuantumul despãgubirii prevãzute la art.19 se poate adresa instanţei judecãtoreşti competente în termenul general de prescripţie, care curge de la data la care i-a fost comunicatã hotãrârea de stabilire a cuantumului despãgubirii, sub sancţiunea decãderii, fãrã a putea contesta transferul dreptului de proprietate cãtre expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea cãilor de atac nu suspendã efectele hotãrârii de stabilire a cuantumului despãgubirii şi transferului dreptului de proprietate." Autorii excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privatã, coroborate cu dispoziţiile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã Legea nr. 255/2010 conţine dispoziţii care asigurã cadrul legal unitar pentru simplificarea procedurilor de expropriere pentru cauzã de utilitate publicã, proceduri care au ca rezultat exproprierea terenurilor aflate în proprietatea privatã a persoanelor fizice şi juridice, dupã o justã şi prealabilã despãgubire, stabilitã pe baza raportului de expertizã realizat de un expert evaluator autorizat. De asemenea, prin reglementãrile cuprinse se realizeazã cadrul legal privind transferul dreptului de proprietate de la proprietarii afectaţi de realizarea unor obiective de interes naţional, judeţean şi local şi a unor obiective de importanţã strategicã şi securitate naţionalã, cãtre statul român. Aceastã lege a preluat, în mare parte, o serie de reglementãri din Legea nr. 198/2004 privind unele mãsuri prealabile lucrãrilor de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local, lege ce a fost abrogatã prin art. 35 lit. c) din Legea nr. 255/2010. Curtea reţine însã cã Legea nr. 255/2010 a instituit o procedurã diferitã faţã de cea reglementatã prin Legea nr. 198/2004, în cursul cãreia notificarea intenţiei de expropriere a imobilelor se transmite proprietarilor, dându-li-se posibilitatea ca în interval de 30 de zile sã se prezinte la sediul expropriatorului, în vederea stabilirii unei juste despãgubiri, iar expropriatorul are obligaţia consemnãrii sumelor individuale reprezentând plata despãgubirii la dispoziţia proprietarilor de imobile. În plus, în prezent, transferul dreptului de proprietate opereazã ulterior consemnãrii sumelor aferente despãgubirii. În acest context, Curtea constatã cã, raportat la critica de neconstituţionalitate formulatã, susţinerile autorilor excepţiei rãmân fãrã obiect, iar excepţia este, astfel, inadmisibilã.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALÃ În numele legii DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (2) şi (3) şi art. 22 alin. (1) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauzã de utilitate publicã, necesarã realizãrii unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Geprocon" - S.A. din Iaşi, Giani Canschi şi Gabriela Canschi în Dosarul nr. 1.255/99/2011 al Tribunalului Iaşi - Secţia comercialã şi contencios administrativ. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 17 ianuarie 2012.
