Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 20 din 12 ianuarie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 38, art. 40 si art. 42 alin. 1 din Codul familiei
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 79 din 5 februarie 2010
DECIZIE nr. 20 din 12 ianuarie 2010
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 38 , <>art. 40 şi <>art. 42 alin. 1 din Codul familiei
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 79 din 5 februarie 2010
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 38 , <>art. 40 şi <>art. 42 alin. 1 din Codul familiei , excepţie ridicatã de Victor Vlad în Dosarul nr. 3.626/299/2008 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal rãspunde partea Dumitra Vlad, personal şi asistatã de avocatul Ilie Iordãchescu Ion, lipsã fiind autorul excepţiei şi cealaltã parte, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Apãrãtorul pãrţii prezente solicitã menţinerea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie şi respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilã, întrucât este nemotivatã, iar, în subsidiar, ca fiind neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 29 iunie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 3.626/299/2008, Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 38 , <>art. 40 şi <>art. 42 alin. 1 din Codul familiei . Excepţia a fost ridicatã de Victor Vlad într-o cauzã ce are ca obiect o acţiune de divorţ, încredinţare minor, pensie de întreţinere, atribuire locuinţã şi partaj bunuri comune.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile de lege criticate îngrãdesc liberul acces la justiţie al pãrţii chemate în judecatã.
Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens aratã cã oricare dintre soţi poate sã promoveze acţiuni atât principale, cât şi incidentale şi, totodatã, poate formula apãrãri în cauze având ca obiect divorţul.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor <>art. 146 lit. d) din Constituţie , precum şi ale <>art. 1 alin. (2) , ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 38 , <>art. 40 şi <>art. 42 alin. 1 din Codul familiei , republicat în Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, având urmãtorul conţinut:
- Art. 38: "Instanţa judecãtoreascã poate desface cãsãtoria prin divorţ atunci când, datoritã unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vãtãmate şi continuarea cãsãtoriei nu mai este posibilã.
Divorţul poate fi pronunţat şi numai pe baza acordului ambilor soţi, dacã sunt îndeplinite urmãtoarele condiţii:
a) pânã la data cererii de divorţ a trecut cel puţin un an de la încheierea cãsãtoriei;
b) nu existã copii minori rezultaţi din cãsãtorie.
Oricare dintre soţi poate cere divorţul atunci când starea sãnãtãţii sale face imposibilã continuarea cãsãtoriei.
La soluţionarea cererilor accesorii divorţului, referitoare la încredinţarea copiilor minori, obligaţia de întreţinere şi folosirea locuinţei, instanţa va ţine seama şi de interesele minorilor.";
- Art. 40: "La desfacerea cãsãtoriei prin divorţ, soţii se pot învoi ca soţul care, potrivit art. 27, a purtat în timpul cãsãtoriei numele de familie al celuilalt soţ, sã poarte acest nume şi dupã desfacerea cãsãtoriei.
Instanţa judecãtoreascã va lua act de aceastã învoialã prin hotãrârea de divorţ. Instanţa, pentru motive temeinice, poate sã încuviinţeze acest drept, chiar în lipsa unei învoieli între soţi.
Dacã nu a intervenit o învoialã sau dacã instanţa nu a dat încuviinţarea, fiecare dintre foştii soţi va purta numele ce avea înainte de cãsãtorie.";
- Art. 42 alin. 1: "Instanţa judecãtoreascã va hotãrî, odatã cu pronunţarea divorţului, cãruia dintre pãrinţi vor fi încredinţaţi copiii minori. În acest scop, instanţa va asculta pãrinţii şi autoritatea tutelarã şi, ţinând seama de interesele copiilor, pe care de asemenea îi va asculta dacã au împlinit vârsta de zece ani, va hotãrî pentru fiecare dintre copii, dacã va fi încredinţat tatãlui sau mamei."
Autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale <>art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, ale <>art. 48 privind familia şi ale <>art. 49 relative la protecţia copiilor şi a tinerilor. Totodatã, se considerã cã textele de lege criticate contravin şi dispoziţiilor art. 17 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la interzicerea abuzului de drept.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã, pentru urmãtoarele considerente:
I. Prevederile art. 38 din Codul familiei au mai fãcut obiect al controlului de constituţionalitate. Astfel, prin <>Decizia nr. 311 din 6 aprilie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 402 din 9 mai 2006, Curtea a constatat cã acestea stabilesc condiţiile în care instanţele judecãtoreşti pot pronunţa divorţul când existã motive temeinice şi numai dacã raporturile dintre soţi sunt grav vãtãmate, încât continuarea cãsãtoriei nu mai este posibilã, condiţii ce trebuie îndeplinite cumulativ, aşa cum rezultã din text. Curtea a constatat, de asemenea, cã, în temeiul textelor de lege criticate, instanţele de judecatã dispun de instrumente legale pentru a nu permite desfacerea cu uşurinţã a cãsãtoriei.
Soluţia şi considerentele pronunţate în decizia menţionatã îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã, neexistând temeiuri care sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
Totodatã, prevederile criticate, reglementând posibilitatea desfacerii cãsãtoriei prin divorţ şi stabilind competenţa instanţei judecãtoreşti de a pronunţa divorţul, în anumite condiţii - când, datoritã unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vãtãmate şi continuarea cãsãtoriei nu mai este posibilã - nu contravin dispoziţiilor <>art. 21 din Constituţie , referitoare la liberul acces la justiţie. Astfel, motivele în baza cãrora se poate considera cã raporturile dintre soţi sunt grav vãtãmate, iar continuarea cãsãtoriei nu mai este posibilã sunt apreciate, în concret, de cãtre instanţã, în urma ascultãrii celor doi soţi şi a administrãrii probatoriului în cauzã, pãrţile beneficiind de toate garanţiile procesuale pentru respectarea dreptului la un proces echitabil.
Cât priveşte protecţia copiilor, consacratã constituţional în <>art. 49 din Legea fundamentalã , aceasta se realizeazã prin încredinţarea lor unuia dintre pãrinţi care exercitã astfel drepturile pãrinteşti, celãlalt pãrinte având dreptul de a avea legãturi personale cu ei, precum şi de a veghea la creşterea, educarea, învãţãtura şi pregãtirea lor profesionalã, potrivit prevederilor <>art. 43 din Codul familiei . Orice hotãrâre judecãtoreascã pronunţatã de cãtre instanţã în procedura de desfacere a cãsãtoriei prin divorţ va ţine seama de interesul superior al copilului. În acest sens sunt şi prevederile art. 42 alin. 1 din Codul familiei cu privire la ascultarea minorului care a împlinit vârsta de 10 ani în vederea pronunţãrii unei hotãrâri cu privire la încredinţarea acestuia unuia dintre pãrinţi.
II. În privinţa <>art. 40 din Codul familiei , acesta lasã posibilitatea soţilor sã hotãrascã de comun acord, în caz de divorţ, cu privire la menţinerea sau nu a numelui de familie dobândit prin cãsãtorie de cãtre unul dintre ei. Numai în cazul în care soţii nu se înţeleg asupra acestui aspect şi existã motive temeinice care sã justifice o astfel de hotãrâre, instanţa poate încuviinţa dreptul soţului care a purtat în timpul cãsãtoriei numele de familie al celuilalt soţ sã pãstreze acest nume şi dupã desfacerea cãsãtoriei. Dacã aceste condiţii nu sunt întrunite, legea dispune cã fiecare dintre foştii soţi va purta numele pe care îl avea înainte de cãsãtorie. Or, Curtea observã cã aceste prevederi nu aduc atingere liberului acces la justiţie, protecţiei copiilor şi a tinerilor, familiei şi nici nu constituie un abuz de drept, astfel încât nu pot fi reţinute criticile autorului excepţiei.
III. Prin <>Decizia nr. 1.122 din 27 noiembrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 24 ianuarie 2008, Curtea a reţinut cã <>art. 42 alin. 1 din Codul familiei nu aduce atingere dispoziţiilor constituţionale ale <>art. 49 alin. (1) relative la protecţia copiilor şi a tinerilor, ascultarea autoritãţii tutelare şi a minorului care a împlinit 10 ani având în vedere pronunţarea unei hotãrâri judecãtoreşti care sã ţinã seama de interesul acestuia. Acest text de lege nu împiedicã pãrţile sã-şi formuleze în mod egal apãrãrile pe care le considerã necesare în cadrul procesului de încredinţare a minorului, dreptul la un proces echitabil fiind astfel garantat.
Celelalte dispoziţii constituţionale şi din actele internaţionale la care România este parte nu au incidenţã în cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul <>art. 146 lit. d) şi al <>art. 147 alin. (4) din Constituţie , precum şi al <>art. 1-3 , al <>art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 38 , <>art. 40 şi <>art. 42 alin. 1 din Codul familiei , excepţie ridicatã de Victor Vlad în Dosarul nr. 3.626/299/2008 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 12 ianuarie 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
