Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 2 din 19 ianuarie 2009 pentru a examina recursul in interesul legii in vederea stabilirii caracterului public sau nu al sedintei de judecata in care se solutioneaza cererea de liberare provizorie sub control judiciar
EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - SECTIILE UNITE PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 469 din 7 iulie 2009
Dosar nr. 34/2008
Sub preşedinţia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituitã în Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea stabilirii caracterului public sau nu al şedinţei de judecatã în care se soluţioneazã cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor <>art. 34 din Legea nr. 304/2004 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, fiind prezenţi 88 de judecãtori din totalul de 117 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul de a se stabili cã în cazul judecãrii cererilor de liberare provizorie sub control judiciar şedinţa de judecatã este publicã.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constatã urmãtoarele:
În practica instanţelor judecãtoreşti nu existã un punct de vedere unitar în legãturã cu caracterul public sau nu al şedinţei de judecatã ce are ca obiect soluţionarea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar.
Astfel, unele instanţe au judecat cererea de liberare provizorie sub control judiciar în camera de consiliu.
Alte instanţe, dimpotrivã, au judecat astfel de cereri în şedinţã publicã.
Aceste din urmã instanţe au procedat în mod corect.
Publicitatea şedinţei de judecatã constituie un principiu în dreptul procesual penal, consacrat pe plan european în Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ratificatã de România prin <>Legea nr. 30/1994 , iar pe plan intern, în Constituţia României, în <>Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi, nu în ultimul rând, în Codul de procedurã penalã.
Principiul publicitãţii şedinţei de judecatã este înscris în art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale ca garanţie a dreptului la un proces echitabil, textul Convenţiei stabilind cã orice persoanã are dreptul la judecarea în mod public a cauzei sale.
Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a subliniat în jurisprudenţa referitoare la art. 6 paragraful 1 din Convenţie rolul principiului publicitãţii, statuând cã publicitatea procedurilor în faţa organelor judiciare, la care se referã art. 6 paragraful 1, protejeazã justiţiabilii împotriva unei justiţii secrete, care s-ar situa în afara controlului publicului; ea constituie, de asemenea, unul dintre mijloacele care contribuie la menţinerea încrederii în instanţe. Prin transparenţa pe care o asigurã administrãrii justiţiei, publicitatea contribuie la realizarea scopului art. 6 paragraful 1: procesul echitabil, a cãrui garantare constituie unul dintre principiile fundamentale ale oricãrei societãţi democratice, în sensul Convenţiei (Cauza Sutter împotriva Elveţiei, Hotãrârea din 22 februarie 1984, paragraful 26).
Constituţia României stabileşte în art. 127, integrat în cadrul dispoziţiilor constituţionale referitoare la instanţele judecãtoreşti, cã "şedinţele de judecatã sunt publice, afarã de cazurile prevãzute de lege", dispoziţie reluatã în <>art. 12 din Legea nr. 304/2004 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, în capitolul dedicat dispoziţiilor generale privind procedura judiciarã.
În legea de procedurã penalã, principiul publicitãţii şedinţei de judecatã este consacrat în art. 290 alin. 1 teza I din Codul de procedurã penalã, în cadrul dispoziţiilor generale referitoare la judecatã. În sistematizarea acestor dispoziţii, art. 290 alin. 1 teza I din Codul de procedurã penalã, potrivit cãruia "şedinţa de judecatã este publicã", este înscris în continuarea dispoziţiei generale cuprinse în art. 289, care reglementeazã celelalte principii ale judecãţii - oralitatea, nemijlocirea şi contradictorialitatea - principiul publicitãţii şedinţei de judecatã având rolul de a garanta respectarea lor.
Importanţa publicitãţii şedinţei de judecatã, ca element al dreptului la un proces echitabil, ca garanţie procesualã, este pusã în luminã de sancţiunea instituitã în legea de procedurã penalã în cazul încãlcãrii acestui principiu. Astfel, nerespectarea dispoziţiilor referitoare la publicitatea şedinţei de judecatã atrage nulitatea absolutã, conform art. 197 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, şi casarea hotãrârii penale, în temeiul art. 385^9 alin. 1 pct. 4 din acelaşi cod.
Legea de procedurã penalã nu reglementeazã expres numai principiul publicitãţii şedinţei de judecatã şi sancţiunea instituitã în cazul încãlcãrii sale, ci şi excepţiile de la acest principiu, ca situaţii în care publicitatea este restrânsã la anumite categorii de persoane, excepţii recunoscute de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi admise de art. 127 din Constituţia României.
Astfel, Codul de procedurã penalã prevede în art. 290 alin. 2 excepţii cu caracter general de la publicitatea şedinţei de judecatã, în cazurile în care judecarea în şedinţã publicã ar putea aduce atingere unor interese de stat, moralei, demnitãţii sau vieţii intime a unei persoane. În toate aceste cazuri, instanţa poate declara şedinţã secretã, în condiţiile şi cu respectarea dispoziţiilor art. 290 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã penalã.
De asemenea, atât Codul de procedurã penalã, cât şi legile speciale prevãd expres excepţii de la publicitatea şedinţei de judecatã, limitate la anumite categorii de cauze, ale cãror particularitãţi l-au determinat pe legiuitor ca, în aplicarea art. 127 din Constituţie, sã adopte norme derogatorii de la principiul publicitãţii şedinţei de judecatã. Constituie asemenea norme derogatorii, de exemplu, art. 485 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, în care legiuitorul a prevãzut cã şedinţa în care are loc judecarea infractorului minor nu este publicã, <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, în care a stabilit cã şedinţele de judecatã în cauzele privind infracţiunea de trafic de persoane prevãzutã la art. 13 şi de pornografie infantilã prevãzutã la art. 18 nu sunt publice sau art. 139 alin. (4) şi art. 151 raportat la <>art. 139 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciarã internaţionalã în materie penalã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, în care a prevãzut cã cererea de transferare a persoanelor condamnate se judecã în camera de consiliu, indicând în fiecare caz categoriile de persoane care participã sau pot participa la şedinţa de judecatã.
În materia mãsurilor preventive, legiuitorul a prevãzut expres în Codul de procedurã penalã categoriile de cereri care se judecã în camera de consiliu. În acest sens, de exemplu, în art. 146 alin. 4 şi art. 149^1 alin. 4 din Codul de procedurã penalã legiuitorul a stabilit cã propunerea de arestare preventivã a învinuitului şi, respectiv, a inculpatului în cursul urmãririi penale se soluţioneazã în camera de consiliu, iar în art. 159 alin. 2 din acelaşi cod a stabilit cã propunerea de prelungire a arestãrii preventive în cursul urmãririi penale se soluţioneazã în camera de consiliu, indicând, de asemenea, categoriile de persoane care participã la şedinţa de judecatã.
Excepţiile de la publicitatea şedinţei de judecatã în procesul penal sunt întotdeauna prevãzute expres în legea de procedurã penalã, ţinând seama de caracterul lor derogatoriu de la dispoziţiile generale ale art. 290 alin. 1 teza I din Codul de procedurã penalã şi de prevederile constituţionale ale art. 127, care permit derogãri de la principiul publicitãţii şedinţei de judecatã numai în cazurile prevãzute de lege.
Regula de interpretare logicã a normelor juridice, potrivit cãreia excepţiile sunt de strictã interpretare, exclude posibilitatea ca, în mãsura în care nu este prevãzutã în mod expres într-o dispoziţie legalã, o excepţie de la principiul publicitãţii şedinţei de judecatã sã fie stabilitã pe cale de interpretare.
Examinarea dispoziţiilor art. 160^1-art. 160^10 din Codul de procedurã penalã, referitoare la liberarea provizorie sub control judiciar şi liberarea provizorie pe cauţiune, reflectã faptul cã în niciunul dintre textele cuprinse în secţiunea dedicatã acestor instituţii legiuitorul nu a prevãzut o dispoziţie derogatorie, similarã celei a art. 146 alin. 4, art. 149^1 alin. 4 sau art. 159 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, în temeiul cãreia cererea de liberare provizorie sã fie soluţionatã în camera de consiliu.
În cadrul dispoziţiilor comune privind liberarea provizorie sub control judiciar şi liberarea provizorie pe cauţiune sunt reglementate cererea de liberare provizorie şi organul competent sã o rezolve (art. 160^6), mãsurile premergãtoare examinãrii cererii (art. 160^7), examinarea şi admiterea în principiu a cererii (art. 160^8), soluţionarea cererii (art. 160^8a), recursul împotriva încheierilor privind liberarea provizorie (art. 160^9) şi revocarea liberãrii (art. 160^10).
Reglementarea detaliatã a procedurii liberãrii provizorii, dar în care nu a fost prevãzutã o dispoziţie referitoare la judecarea cererii de liberare provizorie în camera de consiliu, reflectã voinţa legiuitorului de a nu institui o derogare de la principiul publicitãţii şedinţei de judecatã în procedura de soluţionare a cererii de liberare provizorie.
Mai mult, art. 160^9 alin. 5 din Codul de procedurã penalã, în care se prevedea cã recursul împotriva încheierii prin care s-a admis ori s-a respins cererea de liberare provizorie se va soluţiona în camera de consiliu, a fost abrogat prin <>Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã, precum şi pentru modificarea altor legi.
În absenţa unei dispoziţii legale exprese, prin care legiuitorul sã prevadã judecarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar în camera de consiliu şi deci sã stabileascã o excepţie de la principiul publicitãţii şedinţei de judecatã, se aplicã dispoziţiile generale ale art. 290 alin. 1 teza I din Codul de procedurã penalã, conform cãrora şedinţa de judecatã este publicã.
În consecinţã, în temeiul dispoziţiilor <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi ale art. 414^2 din Codul de procedurã penalã, urmeazã a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili cã, în cazul judecãrii cererilor de liberare provizorie sub control judiciar, şedinţa de judecatã este publicã.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În aplicarea dispoziţiilor art. 290 alin. 1 teza I din Codul de procedurã penalã stabilesc cã, în cazul judecãrii cererilor de liberare provizorie sub control judiciar, şedinţa de judecatã este publicã.
Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 3 din Codul de procedurã penalã.
Pronunţatã în şedinţã publicã astãzi, 19 ianuarie 2009.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Adriana Daniela White
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
