Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 2 din 17 ianuarie 2011 privind recursul in interesul legii cu privire la interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 45 alin. 1 teza finala din Codul de procedura civila raportat la dispozitiile art. 245 alin. 1 lit. c^1) din Codul de procedura penala, asupra legitimarii procesuale active a procurorului de a formula actiunea civila pentru desfiintarea totala sau partiala a unui inscris falsificat atunci cand actiunea penala s-a stins in faza de urmarire penala printr-o solutie de netrimitere in judecata
EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - SECTIILE UNITE - PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 372 din 27 mai 2011
Dosar nr. 9/2010
Sub preşedinţia doamnei judecãtor dr. Livia Doina Stanciu, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituitã în Secţii Unite, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii cu privire la interpretarea şi aplicarea unitarã a dispoziţiilor art. 45 alin. 1 teza finalã din Codul de procedurã civilã raportat la dispoziţiile art. 245 alin. 1 lit. c^1) din Codul de procedurã penalã, asupra legitimãrii procesuale active a procurorului de a formula acţiunea civilã pentru desfiinţarea totalã sau parţialã a unui înscris falsificat atunci când acţiunea penalã s-a stins în faza de urmãrire penalã printr-o soluţie de netrimitere în judecatã.
Soluţionarea acestui recurs în interesul legii a fost amânatã de la 15 noiembrie 2010 la 17 ianuarie 2011.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, fiind prezenţi 87 de judecãtori din 106 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procuror Antonia Constantin - procuror şef adjunct al Secţiei judiciare - Serviciul judiciar civil.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul de a se stabili cã în temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. 1 din Codul de procedurã civilã raportat la dispoziţiile art. 245 alin. 1 lit. c^1) din Codul de procedurã penalã, Ministerul Public are legitimare procesualã pentru a promova acţiunile pentru desfiinţarea înscrisurilor falsificate, atunci când acţiunea penalã s-a stins în faza de urmãrire penalã printr-o soluţie de netrimitere în judecatã.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constatã urmãtoarele:
În practica instanţelor judecãtoreşti s-a constatat cã nu existã un punct de vedere unitar în legãturã cu interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 45 alin. 1 teza finalã din Codul de procedurã civilã raportat la dispoziţiile art. 245 alin. 1 lit. c^1) din Codul de procedurã penalã, asupra legitimãrii procesuale active a procurorului de a formula acţiunea civilã pentru desfiinţarea totalã sau parţialã a unui înscris falsificat atunci când acţiunea penalã s-a stins în faza de urmãrire penalã printr-o soluţie de netrimitere în judecatã.
Astfel, unele instanţe s-au pronunţat în sensul cã procurorul nu are legitimare procesualã activã în formularea acţiunii civile pentru desfiinţarea, în tot sau în parte, a unui înscris falsificat, atunci când acţiunea penalã s-a stins în faza de urmãrire penalã printr-o soluţie de netrimitere în judecatã, reţinând cã dispoziţiile art. 245 alin. 1 lit. c^1) din Codul de procedurã penalã nu derogã de la cadrul general, instituit prin dispoziţiile art. 45 alin. 1 teza finalã din Codul de procedurã civilã, şi nici nu au lipsit de obiect efectele Deciziei nr. XV din 21 noiembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 8 februarie 2006.
În consecinţã, au apreciat cã şi dupã intrarea în vigoare a Legii nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã, precum şi pentru modificarea altor legi, dispoziţiile art. 45 alin. 1 din Codul de procedurã civilã trebuie interpretate restrictiv, în sensul Deciziei nr. XV/2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, prin recunoaşterea legitimãrii procesuale active a procurorului de a promova acţiunile pentru desfiinţarea înscrisurilor falsificate, doar atunci când este necesar pentru apãrarea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor, persoanelor puse sub interdicţie şi ale dispãruţilor.
Alte instanţe, dimpotrivã, au apreciat cã, în temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. 1 din Codul de procedurã civilã raportat la dispoziţiile art. 245 alin. 1 lit. c^1) din Codul de procedurã penalã, procurorul are legitimare procesualã de a cere desfiinţarea înscrisului falsificat, atunci când acţiunea penalã s-a stins în faza de urmãrire penalã printr-o soluţie de netrimitere în judecatã.
Aceste din urmã instanţe au interpretat şi au aplicat corect dispoziţiile art. 45 alin. 1 teza a doua din Codul de procedurã civilã raportat la dispoziţiile art. 245 alin. 1 lit. c^1) din Codul de procedurã penalã pentru urmãtoarele considerente:
Conform art. 45 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, Ministerul Public poate porni acţiunea civilã ori de câte ori este necesar pentru apãrarea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicţie şi ale dispãruţilor, precum şi în alte cazuri expres prevãzute de lege.
Interpretarea textului conduce la concluzia cã art. 45 alin. 1 din Codul de procedurã civilã consacrã douã ipoteze distincte pentru legitimarea procesualã activã a procurorului în procesul civil: atunci când este necesar pentru apãrarea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicţie şi ale dispãruţilor şi, respectiv, atunci când dispoziţii din alte legi prevãd expres o astfel de legitimare.
Ca regulã generalã, teza finalã a art. 45 alin. 1 din Codul de procedurã civilã are în vedere dreptul procurorului de a acţiona pentru apãrarea drepturilor şi intereselor legitime ale altor categorii de persoane decât acelea care sunt enumerate în prima tezã a textului, cum ar fi persoanele minore, cele puse sub interdicţie ori cele dispãrute.
Relativ la dreptul procurorului de a porni acţiunea civilã în cauzele în care acţiunea penalã s-a stins în faza de urmãrire penalã, printr-o soluţie de netrimitere în judecatã s-a pronunţat Decizia în interesul legii nr. XV/2005 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţii Unite.
Prin decizia menţionatã, Secţiile Unite au admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, în aplicarea dispoziţiilor art. 14 alin. 3 lit. a) din Codul de procedurã penalã şi a dispoziţiilor art. 184 din Codul de procedurã civilã, au stabilit cã procurorul are calitatea de a exercita în faţa instanţei civile acţiunea pentru desfiinţarea totalã sau parţialã a unui înscris falsificat, numai în cazurile prevãzute de art. 45 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, în celelalte cazuri, aceeaşi acţiune aparţinând pãrţilor.
Din considerentele deciziei rezultã cã aceastã limitare s-a impus justificat de faptul cã la 21 noiembrie 2005, când s-a pronunţat instanţa supremã, nu exista un text de lege special care sã îi îngãduie procurorului sã sesizeze instanţa civilã cu o acţiune în desfiinţarea unui înscris şi în alte cazuri decât cele prevãzute de art. 45 alin. 1 din Codul de procedurã civilã.
Ulterior pronunţãrii deciziei în interesul legii a fost adoptatã Legea nr. 356 din 21 iulie 2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã, precum şi pentru modificarea altor legi.
Prin art. I pct. 132 din Legea nr. 356/2006 au fost modificate prevederile art. 245 din Codul de procedurã penalã, prin care se stabilesc mãsurile care se dispun de procuror prin ordonanţa de încetare a urmãririi penale, în sensul cã dupã lit. c) a alin. 1 s-a introdus o nouã literã, litera c^1).
Prevederile art. 245 alin. 1 lit. c^1) din Codul de procedurã penalã prevãd cã prin ordonanţa de încetare a urmãririi penale se dispune şi asupra "sesizãrii instanţei civile competente cu privire la desfiinţarea totalã sau parţialã a unui înscris".
La rândul lor, prevederile art. 249 alin. 2 şi art. 228 alin. 6 teza finalã din Codul de procedurã penalã prevãd cã dispoziţiile art. 245 alin. 1 lit. c^1) din acelaşi cod sunt aplicabile şi în cazul în care procurorul dispune neînceperea urmãririi penale sau scoaterea de sub urmãrire penalã.
Rezultã cã voinţa legiuitorului a fost în sensul de a conferi legitimare procesualã activã procurorului de a formula acţiune pentru desfiinţarea totalã ori parţialã a unui înscris ori de câte ori pronunţã una din soluţiile de netrimitere în judecatã, anume de încetare a urmãririi penale sau, dupã caz, de neîncepere a urmãririi penale ori de scoatere de sub urmãrire penalã.
Expresia "se dispune", folositã de legiuitor în art. 245 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, dovedeşte faptul cã, în situaţia datã, procurorul nu are drept de apreciere, ci este obligat sã sesizeze instanţa civilã.
Pe cale de interpretare logicã, reglementarea conţinutã de lit. c^1) a art. 245 alin. 1 din Codul de procedurã penalã reprezintã "un caz expres prevãzut de lege", în înţelesul prevederilor art. 45 alin. 1 teza finalã din Codul de procedurã civilã, în care procurorului i se recunoaşte legitimare procesualã pentru a formula acţiune civilã, care este distinct de cazurile prevãzute în teza iniţialã a acestui articol în care o astfel de legitimare este recunoscutã procurorului ori de câte ori este necesar pentru apãrarea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicţie şi ale dispãruţilor.
Aceastã dispoziţie legalã, conţinutã de art. 245 alin. (1) lit. 1 lit. c^1) din Codul de procedurã penalã, statueazã cu valoare de principiu asupra dreptului procurorului de a sesiza instanţa civilã cu privire la desfiinţarea totalã sau parţialã a unui înscris, fãrã a face vreo distincţie cu privire la motivele pentru care se solicitã desfiinţarea înscrisului. Împrejurarea cã aceastã dispoziţie legalã nu face trimitere expresã la înscrisul falsificat nu este de naturã sã excludã legitimarea procesualã a procurorului de a solicita instanţei civile desfiinţarea şi a unui astfel de înscris.
În consecinţã, în temeiul dispoziţiilor art. 329 din Codul de procedurã civilã, urmeazã a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili cã procurorul are legitimare procesualã activã de a formula acţiunea civilã pentru desfiinţarea, în tot sau în parte, a unui înscris falsificat atunci când acţiunea penalã s-a stins în faza de urmãrire penalã printr-o soluţie de netrimitere în judecatã.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 45 alin. 1 teza finalã din Codul de procedurã civilã, raportat la dispoziţiile art. 245 alin. 1 lit. c^1) din Codul de procedurã penalã, stabilesc cã:
Procurorul are legitimare procesualã activã de a formula acţiunea civilã pentru desfiinţarea, în tot sau în parte, a unui înscris falsificat, atunci când acţiunea penalã s-a stins în faza de urmãrire penalã printr-o soluţie de netrimitere în judecatã.
Obligatorie, potrivit art. 330^7 alin. 4 din Codul de procedurã civilã.
Pronunţatã în şedinţã publicã astãzi, 17 ianuarie 2011.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
LIVIA DOINA STANCIU
Prim-magistrat-asistent,
Adriana Daniela White
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
