Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 2 din 16 ianuarie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societatilor comerciale ce detin in administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 142 din 22 martie 2001
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Gabriela Ghita - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 3 alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societãţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, excepţie ridicatã de Societatea de Investiţii Financiare Banat-Crisana în Dosarul nr. 1.634/COM/2000 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal se constata lipsa autorului exceptiei, precum şi a celorlalte pãrţi (Societatea Comercialã "Comfruct" - S.A. Lipova din Arad şi Fondul Proprietãţii de Stat Bucureşti), fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei ca fiind nefondata. Se apreciazã ca dispoziţiile <>art. 3 alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 41. În acest sens se invoca şi jurisprudenta Curţii Constituţionale referitoare la constituţionalitatea acestor dispoziţii legale, menţionându-se Decizia nr. 206/2000.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 23 martie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 1.637/COM/2000, Curtea de Apel Timişoara - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 3 alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societãţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, excepţie ridicatã de Societatea de Investiţii Financiare Banat-Crisana din Arad, într-o cauza având ca obiect judecarea recursului formulat de aceasta societate impotriva Sentinţei civile nr. 766/1999 a Tribunalului Arad.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca textul criticat al Ordonanţei de urgenta a Guvernului contravine prevederilor art. 41 alin. (2) din Constituţie, deoarece, în mod abuziv şi cu încãlcarea dreptului de proprietate asupra acţiunilor pe care Societatea de Investiţii Financiare Banat-Crisana le deţine, dispune scoaterea terenurilor agricole din capitalul sau social. Totodatã se arata ca prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 746/1991 privind stabilirea valorii de patrimoniu a terenurilor agricole în vederea aplicãrii art. 36 şi <>art. 38 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 s-a stabilit modul de evaluare a terenurilor agricole, iar valoarea acestora a fost inclusã în capitalul social. În opinia autorului exceptiei de neconstituţionalitate "<>Hotãrârea Guvernului nr. 746/1991 a produs un efect constitutiv de drepturi pentru actionarii Fondului Proprietãţii de Stat şi Societãţii de Investiţii Financiare Banat-Crisana şi, ca urmare, capitalul sau social s-a mãrit cu valoarea acţiunilor aferente valorii terenurilor agricole". Cu toate acestea, dispoziţiile <>art. 3 alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 prevãd ca terenurile agricole nu fac parte din capitalul social, "ceea ce impune societãţilor comerciale sa-şi reducã capitalul social, cu consecinta prejudicierii actionarilor".
Curtea de Apel Timişoara - Secţia comercialã şi de contencios administrativ, exprimandu-şi opinia, considera ca dispoziţiile criticate "sunt constituţionale, întrucât nu aduc atingere dreptului de proprietate astfel cum a fost reconstituit în favoarea foştilor proprietari deveniti acţionari prin <>art. 36 din Legea nr. 18/1991 şi <>art. 35 din Legea arendãrii nr. 16/1994 ".
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În susţinerea acestui punct de vedere se arata, în esenta, ca <>Hotãrârea Guvernului nr. 746/1991 cuprinde dispoziţii privind majorarea capitalului social al societãţilor comerciale agricole cu valoarea terenurilor aflate în proprietatea acestora, dar "aceste dispoziţii nu pot constitui temeiul legal pentru majorarea capitalului social al societãţilor comerciale agricole, foste întreprinderi agricole de stat, cu valoarea terenurilor agricole aflate în exploatarea acestora, a cãror situaţie juridicã nu a fost clarificata".
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 3 alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societãţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, dispoziţii al cãror conţinut este urmãtorul: "Terenurile agricole şi terenurile aflate permanent sub luciu de apa nu fac parte din capitalul social al societãţilor comerciale prevãzute la art. 1 şi 2."
<>Art. 1 şi 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 prevãd:
- Art. 1: "Prezenta ordonanta de urgenta stabileşte cadrul juridic privind privatizarea societãţilor comerciale agricole, care deţin în exploatare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, constituite în conformitate cu prevederile <>Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unitãţilor economice de stat ca regii autonome şi societãţi comerciale, precum şi regimul concesionarii terenurilor proprietate publica şi privatã a statului, aflate în exploatarea acestor societãţi."
- Art. 2: "Prevederile prezentei ordonanţe de urgenta se aplica şi societãţilor comerciale rezultate din divizarea sau fuziunea societãţilor comerciale menţionate la art. 1, care deţin în exploatare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa."
Deşi autorul exceptiei susţine ca dispoziţiile criticate contravin art. 41 din Constituţie, din conţinutul motivarii exceptiei rezulta ca în realitate acesta a avut în vedere încãlcarea numai a prevederilor art. 41 alin. (2) teza întâi, potrivit cãrora "Proprietatea privatã este ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constata ca prevederile <>art. 3 alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 au mai fãcut obiectul controlului de constitutionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie, şi anume art. 41 alin. (2) teza întâi. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 206 din 17 octombrie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 13 decembrie 2000, şi prin Decizia nr. 249 din 23 noiembrie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 26 februarie 2001, Curtea Constituţionalã a reţinut în esenta urmãtoarele:
Din analiza actelor normative care au cuprins succesiv reglementãri privind situaţia juridicã a terenurilor agricole şi a celor aflate sub luciu de apa rezulta ca aceste categorii de terenuri nu au fost niciodatã incluse în mod legal în capitalul social al societãţilor comerciale agricole. Chiar dacã <>Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unitãţilor economice de stat ca regii autonome şi societãţi comerciale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 8 august 1990, a prevãzut ca "Bunurile din patrimoniul societãţii sunt proprietatea acesteia, cu excepţia celor dobândite cu alt titlu", aceasta dispoziţie legalã nu poate fi disociata, în ceea ce priveşte situaţia terenurilor agricole şi a celor aflate sub luciu de apa, de reglementãrile speciale intervenite dupã anul 1989 pentru clarificarea complexei probleme a situaţiei juridice a acestor terenuri. În acest sens, prin <>Legea nr. 9 din 17 iulie 1990 privind interzicerea temporarã a înstrãinãrii terenurilor prin acte între vii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 1 august 1990, se stabilise deja ca "Pana la adoptarea unei noi reglementãri legale privind regimul fondului funciar se interzice înstrãinarea, prin acte între vii, a terenurilor de orice fel situate înãuntrul sau în afarã localitãţilor".
De altfel, asa cum se retine în jurisprudenta Curţii Constituţionale, intreaga legislaţie ulterioara cu privire la terenurile agricole şi a celor aflate sub luciu de apa a avut în vedere ca aceste categorii de terenuri, aflate în exploatarea societãţilor comerciale agricole, nu erau în proprietatea acestor societãţi şi nu indreptatea includerea acelor terenuri în capitalul lor social.
Asa fiind, Curtea Constituţionalã, prin deciziile pronunţate, a statuat ca <>art. 3 alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 nu incalca prevederile art. 41 alin. (2) teza întâi din Constituţie, referitoare la garantarea dreptului de proprietate, deoarece societãţile comerciale nu au drept de proprietate asupra terenurilor la care se referã menţionatã ordonanta de urgenta a Guvernului.
Întrucât nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea acestei soluţii, cele statuate anterior prin deciziile Curţii Constituţionale nr. 206 din 17 octombrie 2000 şi nr. 249 din 23 noiembrie 2000 îşi menţin valabilitatea şi în cauza de fata.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 3 alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societãţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, excepţie ridicatã de Societatea de Investiţii Financiare Banat-Crisana în Dosarul nr. 1.634/COM/2000 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 16 ianuarie 2001.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
