Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 2 din 15 martie 2010 privind recursul in interesul legii, privind stabilirea calitatii de parte vatamata sau parte civila in cazul infractiunilor prevazute de Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, prin care se aduce atingere fondului forestier proprietate privata a persoanelor fizice sau juridice
EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - SECTIILE UNITE PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 414 din 22 iunie 2010
Dosar nr. 2/2010
Sub preşedinţia doamnei judecãtor Lidia Bãrbulescu, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituitã în Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii privind stabilirea calitãţii de parte vãtãmatã sau parte civilã în cazul infracţiunilor prevãzute de <>Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, prin care se aduce atingere fondului forestier proprietate privatã a persoanelor fizice sau juridice.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor <>art. 34 din Legea nr. 304/2004 , republicatã, fiind prezenţi 83 de judecãtori din 107 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Iuliana Nedelcu - procuror şef al Secţiei judiciare.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia, în sensul de a se stabili cã pot avea calitate de parte vãtãmatã ori de parte civilã atât ocolul silvic, cât şi proprietarul fondului forestier, cu excepţia situaţiei în care acesta din urmã este subiect activ al infracţiunii. A precizat cã, deşi prin recursul în interesul legii se aratã cã şi autoritatea publicã centralã pentru finanţe publice poate avea calitate de parte vãtãmatã, prevederile <>art. 105 alin. (3) din Legea nr. 46/2008 reglementeazã o situaţie particularã, şi anume în cazul în care prejudiciul evaluat potrivit legii nu a fost recuperat de ocolul silvic, acesta se recupereazã de autoritatea menţionatã, astfel încât, în principiu, o astfel de calitate procesualã o pot avea ocolul silvic şi proprietarul fondului forestier.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constatã urmãtoarele:
În practica instanţelor judecãtoreşti s-a constatat cã nu existã un punct de vedere unitar în aplicarea dispoziţiilor art. 105, cu referire la <>art. 10 din Legea nr. 46/2008 privind fondul forestier proprietate privatã a persoanelor fizice sau juridice.
Astfel, unele instanţe au considerat cã, în cazul infracţiunilor silvice având ca obiect fondul forestier proprietate privatã a persoanelor fizice sau juridice, poate avea calitate de parte vãtãmatã ori de parte civilã numai proprietarul fondului forestier încãlcat, pentru cã prejudiciul a fost cauzat în patrimoniul acelui proprietar.
Alte instanţe, dimpotrivã, s-au pronunţat în sensul cã, în asemenea ipotezã, au calitate procesualã de parte vãtãmatã ori de parte civilã atât proprietarul fondului forestier lezat, cu excepţia cazului când el însuşi este autorul faptei cauzatoare de prejudiciu, cât şi ocolul silvic, respectiv direcţia silvicã ce asigurã serviciile silvice sau administrarea pãdurii.
Aceste din urmã instanţe au interpretat şi au aplicat corect dispoziţiile legii.
Acţiunea civilã exercitatã în cadrul procesului penal, având caracter accesoriu acţiunii penale, este supusã dispoziţiilor ce reglementeazã rãspunderea civilã delictualã.
Ca urmare, pentru exercitarea acţiunii civile în procesul penal trebuie îndeplinite, cumulativ, mai multe condiţii, între care: infracţiunea ce face obiectul acţiunii penale sã fie generatoare de prejudiciu material sau moral; sã existe legãturã de cauzalitate între prejudiciu şi infracţiune; prejudiciul sã fie cert şi sã nu fi fost reparat; sã existe voinţa de constituire de parte civilã în procesul penal.
Ca şi în procesul civil, în soluţionarea acţiunii civile în procesul penal este aplicabil principiul disponibilitãţii, care permite persoanei pãgubite sã aleagã nu numai cadrul procesual în care sã îşi realizeze pretenţiile, ci şi momentul exercitãrii acţiunii civile în limitele admise de lege.
În raport cu acest cadru legal, procurorului şi instanţei de judecatã nu le este îngãduit sã limiteze în vreun fel dreptul titularului acţiunii civile de a o exercita şi nici nu se pot subroga în drepturile persoanei vãtãmate, ci doar trebuie sã intervinã, în îndeplinirea rolului activ, pentru a pune în vedere persoanei vãtãmate sã precizeze dacã se constituie parte civilã în procesul penal.
Obiectul juridic multiplu al infracţiunilor silvice, constând în relaţiile sociale menite sã protejeze fondul forestier, ca factor esenţial în menţinerea calitãţii mediului la un nivel optim, dar şi cele care garanteazã dreptul de proprietate, precum şi subiectul pasiv principal al unor astfel de infracţiuni care, indiferent de forma de proprietate, este totdeauna statul, în calitate de reprezentant al societãţii interesate în ocrotirea fondului forestier şi asigurarea echilibrului ecologic, imprimã acestei categorii de infracţiuni un specific determinant în atribuirea poziţiei procesuale de parte vãtãmatã ori de parte civilã ocolului silvic, ca reprezentant al statului, alãturi de proprietarul fondului forestier, ca subiect pasiv secundar, acestuia neputându-i-se recunoaşte o astfel de calitate când este subiect activ al infracţiunii silvice.
O atare concluzie este impusã de dispoziţiile de ansamblu ale Codului silvic adoptat prin <>Legea nr. 46/2008 , în care este reglementatã obligativitatea administrãrii şi asigurãrii serviciilor silvice la toate pãdurile, indiferent de forma de proprietate, prin ocoale silvice de interes public.
În acest sens, prin <>art. 10 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 se prevede cã "sunt obligatorii administrarea, precum şi asigurarea serviciilor silvice, dupã caz, la toate pãdurile, indiferent de forma de proprietate, prin ocoale silvice (...)".
Totodatã, potrivit dispoziţiilor art. 3, cu referire la <>art. 88 din Legea nr. 46/2008 , fondul forestier naţional constituie un bun de interes naţional ce trebuie apãrat şi dezvoltat prioritar.
Semnificative sub aspectul analizat sunt şi dispoziţiile <>art. 33 din Legea nr. 46/2008 , care reglementeazã obligativitatea înfiinţãrii fondului de conservare a pãdurilor şi care în alin. (2) lit. e) aratã cã acest fond se constituie, între altele, şi cu "50% din cuantumul despãgubirilor pentru pagubele produse fondului forestier proprietate privatã".
Mai mult, este de observat cã în art. 105 alin. (3) din aceeaşi lege s-a prevãzut cã "în situaţiile în care prejudiciul evaluat potrivit prevederilor alin. (1) şi (2) nu a fost recuperat de ocolul silvic care asigurã serviciile silvice sau administrarea pãdurii, acesta se recupereazã de autoritatea publicã centralã pentru finanţe publice, ca reprezentant al statului român".
Or, câtã vreme statul român este vãdit interesat, material şi moral, în toate cauzele privind infracţiuni silvice îndreptate împotriva fondului forestier proprietate privatã, prin instituirea cãrora se asigurã protecţia vegetaţiei forestiere faţã de actele de tãiere, rupere, distrugere, degradare sau scoatere din rãdãcini de arbori, puieţi sau lãstari aparţinând acestui fond, nu s-ar putea considera cã ocolul silvic, în calitate de reprezentant al statului român, nu ar avea temeiul juridic necesar tragerii la rãspundere civilã a celor implicaţi în sãvârşirea unor asemenea infracţiuni.
Din moment ce obiectul material al oricãrei infracţiuni silvice îl constituie vegetaţia forestierã, indiferent de forma de proprietate, iar subiectul pasiv principal al acestor infracţiuni este statul, interesat în ocrotirea tuturor terenurilor cu vegetaţie forestierã, participarea ocolului silvic în procesul penal, ca parte vãtãmatã ori ca parte civilã reprezentând statul, este pe deplin fireascã şi corespunde principiilor de drept ce se degajã din dispoziţiile art. 14 şi 15 din Codul de procedurã penalã, coroborate cu cele ale art. 998 şi urmãtoarele din Codul civil.
Ca urmare, prin sãvârşirea unei infracţiuni împotriva fondului forestier proprietate privatã, aparţinând persoanelor fizice sau juridice, sunt prejudiciate atât patrimoniul şi interesele statului, a cãrui reprezentare o asigurã ocoalele silvice, cât şi proprietarul nominal al acelui fond.
În consecinţã, în temeiul dispoziţiilor <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, cu referire la art. 414^2 din Codul de procedurã penalã, urmeazã a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili cã în cazul infracţiunilor silvice prevãzute în <>Legea nr. 46/2008 , prin care se aduce atingere fondului forestier proprietate privatã a persoanelor fizice sau juridice, calitatea de parte vãtãmatã ori de parte civilã o pot avea atât ocolul silvic, ca reprezentant al statului, cât şi proprietarul fondului forestier, dacã nu este subiect activ al infracţiunii ce face obiectul procesului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi stabilesc:
În cazul infracţiunilor prevãzute de <>Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, prin care se aduce atingere fondului forestier proprietate privatã a persoanei fizice sau persoanei juridice, calitatea de parte vãtãmatã ori de parte civilã o pot avea atât ocolul silvic, în calitate de reprezentant al statului, cât şi proprietarul fondului forestier, cu excepţia situaţiei în care acesta din urmã este subiect activ al infracţiunii.
Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 3 din Codul de procedurã penalã.
Pronunţatã în şedinţã publicã astãzi, 15 martie 2010.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
judecãtor LIDIA BĂRBULESCU
Prim-magistrat-asistent,
Adriana Daniela White
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
