Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 2 din 12 ianuarie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 142 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 105 din 16 februarie 2010
DECIZIE nr. 2 din 12 ianuarie 2010
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 142 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind <>Codul de procedurã fiscalã
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 105 din 16 februarie 2010
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 142 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind <>Codul de procedurã fiscalã , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Urbantrans" - S.A. Bârlad în Dosarul nr. 681/189/2008 al Tribunalului Vaslui - Secţia civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care apreciazã cã excepţia ridicatã este neîntemeiatã, invocând, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 6 mai 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 681/189/2008, Tribunalul Vaslui - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 142 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind <>Codul de procedurã fiscalã , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Urbantrans" - S.A. Bârlad într-o cauzã având ca obiect soluţionarea recursurilor formulate în cadrul contestaţiei la executare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã textul legal criticat creeazã în mod inechitabil şi discreţionar o diferenţã de tratament juridic în funcţie de natura creanţei, în sensul cã executarea silitã a creanţelor fiscale nu se perimeazã, pe când cea a creanţelor de drept comun se perimeazã într-un termen de 6 luni de la data îndeplinirii oricãrui act de executare şi în lipsa altor acte ulterioare de urmãrire. Aceastã dispoziţie legalã creeazã o stare de insecuritate a relaţiilor dintre stat şi persoanele fizice şi juridice, contrar principiului securitãţii raporturilor juridice.
Tribunalul Vaslui - Secţia civilã nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, contrar prevederilor <>art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 .
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor <>art. 146 lit. d) din Constituţie , precum şi ale <>art. 1 alin. (2) , ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 142 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind <>Codul de procedurã fiscalã , republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, care au urmãtorul cuprins: "(4) Executarea silitã a creanţelor fiscale nu se perimeazã."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale <>art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale <>art. 24 privind dreptul la apãrare, ale <>art. 44 alin. (1) şi (2) privind dreptul de proprietate privatã, ale <>art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi ale <>art. 124 privind înfãptuirea justiţiei. Totodatã, sunt considerate a fi încãlcate şi prevederile <>art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi cele ale <>art. 1 din Protocolul adiţional la aceastã <>Convenţie .
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã cã soluţia legislativã criticatã a mai fost suspusã controlului acesteia prin prisma unor critici identice, constatându-se constituţionalitatea ei. Astfel, prin <>Decizia nr. 424 din 13 septembrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.029 din 21 noiembrie 2005, şi <>Decizia nr. 432 din 21 octombrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.176 din 13 decembrie 2004, Curtea a statuat cã neperimarea executãrii silite a creanţelor fiscale, reglementare derogatorie de la dreptul comun, este în deplin acord cu Legea fundamentalã, legiuitorul, în temeiul <>art. 126 alin. (2) din Constituţie , "fiind îndreptãţit sã stabileascã norme de procedurã speciale, derogatorii de la regulile generale, determinate de anumite situaţii speciale. În cazul de faţã, situaţia specialã a fost determinatã de faptul cã obiectul executãrii silite îl constituie încasarea creanţelor fiscale ce constituie surse ale bugetului de stat, ceea ce reprezintã un interes general".
Curtea, cu aceleaşi ocazii, a statuat cã soluţia legislativã criticatã este o expresie a textului <>art. 135 alin. (2) din Constituţie , potrivit cãruia "statul are obligaţia sã acţioneze pentru apãrarea intereselor generale ale societãţii, iar agenţii economici trebuie sã se integreze cadrului constituţional, în concordanţã cu interesul public la care statul este obligat sã vegheze".
De asemenea, neperimarea executãrii silite a creanţelor fiscale nu încalcã <>art. 16 din Constituţie . În acest sens s-a statuat cã, "spre deosebire de regula generalã cuprinsã în <>art. 389 din Codul de procedurã civilã , care se referã la orice persoanã fizicã sau juridicã care are calitatea de creditor sau debitor, dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 au în vedere subiecte calificate ale raportului juridic fiscal, şi anume statul, unitãţile administrativ-teritoriale, contribuabilul, precum şi alte persoane care dobândesc drepturi şi obligaţii în cadrul acestui raport".
Curtea a mai statuat cã, "în ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei potrivit cãreia neperimarea executãrii silite a creanţelor fiscale restrânge în mod nejustificat dreptul la apãrare al debitorului unei astfel de creanţe, Curtea reţine cã debitorul are posibilitatea de a utiliza calea de atac a contestaţiei împotriva oricãrui act de executare şi de a-şi valorifica, în acest cadru, toate drepturile procesuale, dovedind netemeinicia pretenţiilor creditorului.
În aceste condiţii, dispoziţiile art. 53 din Constituţie nu sunt incidente în cauzã, "întrucât acestea sunt aplicabile numai în ipoteza în care existã o restrângere a exercitãrii drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale cetãţenilor, restrângere care, astfel cum s-a arãtat anterior, nu s-a constatat".
Soluţiile Curţii Constituţionale pronunţate în cauzele respective, precum şi considerentele care au stat la baza lor îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã, întrucât nu se invocã elemente noi de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei.
În fine, Curtea reţine cã autorul excepţiei invocã în susţinerea acesteia prevederile <>art. 21 , <>art. 44 şi <>art. 124 din Constituţie , precum şi <>art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi <>art. 1 din Protocolul adiţional la aceastã <>Convenţie , fãrã, însã, a motiva în ce anume constã aceastã încãlcare. În lipsa unei motivãri, Curtea nu se poate substitui autorului excepţiei ca pe cale de deducţie sã formuleze, respectiv sã rãspundã unor posibile critici de neconstituţionalitate. În consecinţã, în aceastã ordine de idei, textele menţionate mai sus nu au incidenţã în soluţionarea prezentei excepţii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul <>art. 146 lit. d) şi al <>art. 147 alin. (4) din Constituţie , precum şi al <>art. 1-3 , al <>art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 142 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind <>Codul de procedurã fiscalã , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Urbantrans" - S.A. Bârlad în Dosarul nr. 681/189/2008 al Tribunalului Vaslui - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 12 ianuarie 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
