Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 2.579 din 20 iunie 2010 privind examinarea recursului declarat de Sindicatul Liber "Romaniafilm" impotriva Sentintei nr. 2.363 din 3 octombrie 2007 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal
S-a luat în examinare recursul declarat de Sindicatul Liber "Româniafilm" împotriva Sentinţei nr. 2.363 din 3 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. La apelul nominal s-au prezentat recurentul-reclamant Sindicatul Liber "Româniafilm", prin consilier juridic Rodica Mãntescu, şi intimatul-intervenient Ministerul Culturii şi Cultelor, prin consilier juridic Vasile Amelia, şi au lipsit intimatul-pârât Guvernul României, intimaţii-intervenienţi Ministerul Internelor şi Reformei Administrative şi Confederaţia Naţionalã Sindicalã "Cartel Alfa". Din partea Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a prezentat procuror Daniela Tudose. Procedurã completã. S-a prezentat referatul cauzei, dupã care, nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea a constatat cauza în stare de judecatã şi a acordat cuvântul pentru dezbateri. Recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate şi anularea <>Hotãrârii Guvernului nr. 1.792/2006 privind transmiterea unor imobile din domeniul privat al statului şi din administrarea Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor "Româniafilm" în domeniul public al unor oraşe, municipii şi/sau judeţe şi în administrarea consiliilor locale sau, dupã caz, judeţene ale acestora şi a <>Hotãrârii Guvernului nr. 1.874/2006 pentru aprobarea Strategiei privind vânzarea sãlilor şi grãdinilor de spectacol cinematografic, precum şi a terenurilor aferente acestora, aflate în proprietatea privatã a statului şi în administrarea Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor "România-Film". În motivare, recurentul a arãtat cã pentru judecarea primului capãt de cerere, respectiv anularea <>Hotãrârii Guvernului nr. 1.792/2006, Curtea de Apel Bucureşti nu era competentã teritorial, întrucât prin acest act administrativ s-a dispus transmiterea a 18 cinematografe din domeniul privat al statului şi din administrarea Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor "Româniafilm" în domeniul public al unor oraşe, municipii sau judeţe şi în administrarea consiliilor locale sau, dupã caz, judeţene ale acestora. Recurentul a mai susţinut faptul cã, potrivit <>art. 8 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publicã şi regimul juridic al acesteia, şi hotãrârea de trecere a bunurilor poate fi atacatã, în condiţiile legii, la instanţa de contencios administrativ competentã în a cãrei razã teritorialã se aflã bunul. Acest text de lege conţine o nouã imperativã de strictã aplicare derogatorie de la dreptul comun, respectiv <>Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, fapt pentru care excepţia de necompetenţã teritorialã are un caracter absolut. Pe cale de consecinţã, întrucât niciunul dintre imobilele transmise din domeniul public în domeniul privat nu se aflã în raza teritorialã a Curţii de Apel Bucureşti, rezultã cã aceastã instanţã nu era competentã sã judece cauza privind anularea <>Hotãrârii Guvernului nr. 1.792/2006, excepţie pe care Curtea de Apel Bucureşti a respins-o în mod neîntemeiat. La solicitarea Înaltei Curţi, intimatul-intervenient Ministerul Culturii şi Cultelor aratã cã nu se impunea obţinerea avizului consultativ al Consiliului Economic şi Social, aşa cum prevãd dispoziţiile <>art. 5 lit. b) din Legea nr. 109/1997 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Economic şi Social, arãtând totodatã cã nu au fost constatate prejudicii materiale faţã de recurent. Având cuvântul pe fond, Ministerul Culturii şi Cultelor a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca temeinicã şi legalã. Reprezentanta Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi anularea <>Hotãrârii Guvernului nr. 1.792/2006 şi a <>Hotãrârii Guvernului nr. 1.874/2006. Aceasta a arãtat cã cele douã acte administrative contestate în cauzã au avut la bazã o documentaţie incompletã, întrucât nu a existat avizul Consiliului Economic şi Social. În plus, aceasta a precizat cã din cuprinsul acestor acte administrative lipsesc datele de identificare ale imobilelor; de asemenea, notele de fundamentare ale celor douã hotãrâri sunt lipsite de conţinut şi de orice elemente economice care ar putea sã determine valoarea patrimonialã a acestora.
CURTEA, asupra recursului de faţã, din examinarea lucrãrilor din dosar, constatã urmãtoarele: Prin acţiunea înregistratã la Curtea de Apel Bucureşti Secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 2 martie 2007, reclamantul Sindicatul Liber "Româniafilm" a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, anularea <>Hotãrârii Guvernului nr. 1.792/2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.014 din 20 decembrie 2006, şi a <>Hotãrârii Guvernului nr. 1.874/2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 13 din 9 ianuarie 2007, precum şi suspendarea executãrii acestora. În motivarea în fapt a acţiunii, reclamantul a arãtat cã actele administrative contestate au fost adoptate cu încãlcarea dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 328/2006, întrucât a reglementat procedura de vânzare cãtre alte persoane decât utilizatorii actuali, fãrã a respecta dispoziţiile <>art. 7 pct. 9 din Hotãrârea Guvernului nr. 78/2005 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Culturii şi Cultelor, referitor la colaborarea şi consultarea sindicatelor şi patronatului de cãtre Ministerul Culturii şi Cultelor. În plus, reclamantul a menţionat cã hotãrârile în discuţie au fost emise fãrã avizul miniştrilor de resort. În drept, reclamantul a invocat prevederile <>art. 1 şi 8 din Legea nr. 554/2004. Pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii reclamantului, cu motivarea cã actele administrative atacate au fost emise cu respectarea dispoziţiilor legale. De asemenea, pârâtul a cerut respingerea cererii de suspendare a executãrii celor douã acte, întrucât în speţã nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de <>art. 14 din Legea nr. 554/2004. Confederaţia Naţionalã Sindicalã "Cartel Alfa" a formulat cerere de intervenţie accesorie în interesul reclamantului, prin care a solicitat admiterea acţiunii şi anularea actelor administrative. Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, precum şi Ministerul Culturii şi Cultelor au formulat cereri de intervenţie în interesul pârâtului, în care au arãtat cã au calitatea de coautori la cele douã hotãrâri ale Guvernului analizate în cauzã. Curtea de apel, prin încheierea de şedinţã de la termenul din 20 iunie 2007, nu a încuviinţat în principiu cererea de intervenţie în interesul reclamantului formulatã de Confederaţia Naţionalã Sindicalã "Cartel Alfa"; pe de altã parte, instanţa a admis în principiu cererile de intervenţie în interesul pârâtului formulate de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative şi de Ministerul Culturii şi Cultelor, pentru considerentele expuse în cuprinsul încheierii. Reclamantul a depus la dosar cerere completatoare la acţiunea introductivã de instanţã (filele 43-47), în care a menţionat cã cele douã acte administrative au fost emise cu încãlcarea dispoziţiilor <>art. 7 din Legea nr. 109/1997, modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 492/2001 şi prin <>Legea nr. 58/2003, întrucât nu au avut la bazã şi avizul consultativ care trebuia dat de cãtre acest organ consultativ al Parlamentului. În raport cu dispoziţiile <>art. 13 din Legea nr. 554/2004, pârâtul a prezentat documentaţia care a fost avutã în vedere la emiterea celor douã hotãrâri. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 2.363 din 3 octombrie 2007, a respins acţiunea ca neîntemeiatã. Pentru a hotãrî astfel, instanţa a reţinut, în esenţã, urmãtoarele: <>Hotãrârea Guvernului nr. 1.792/2006 nu a fost emisã cu încãlcarea dispoziţiilor <>art. 8 din Legea nr. 213/1998, întrucât în anexa la aceasta sunt menţionate datele de identificare ale imobilelor care se transmit în domeniul public al oraşelor, municipiilor şi/sau judeţelor şi în administrarea consiliilor locale ori, dupã caz, judeţene ale acestora. De asemenea, pentru emiterea <>Hotãrârii Guvernului nr. 1.792/2006 nu era necesar avizul din partea Consiliului Economic şi Social. În plus, întrucât transmiterea imobilelor respective s-a fãcut cu obligaţia de a se pãstra destinaţia acestora, precum şi cu preluarea personalului aferent, nu se poate aprecia cã ar exista o vãtãmare a persoanelor care desfãşoarã activitate în acest domeniu. Prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 1.874/2006 a fost elaboratã strategia de privatizare a sãlilor şi grãdinilor de spectacol cinematografic, precum şi a terenurilor aferente, aflate în proprietatea privatã a statului şi în administrarea RADEF "Româniafilm", în temeiul şi cu respectarea dispoziţiilor <>art. 67 alin. (1) şi alin. (2) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 328/2006, cu modificãrile ulterioare. Prima instanţã a apreciat cã nu poate reţine susţinerea reclamantului cu privire la nerespectarea termenului prevãzut la <>art. 67 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005, întrucât aceste dispoziţii legale au fost abrogate prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 97/2006 (art. I pct. 6). De asemenea, instanţa de fond a considerat cã nu pot fi primite nici afirmaţiile reclamantului în sensul cã <>Hotãrârea Guvernului nr. 1.874/2006 este nelegalã, întrucât a reglementat şi alte modalitãţi de privatizare decât vânzarea cãtre utilizatori. În opinia instanţei, pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor <>art. 67 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 328/2006, a fost elaboratã strategia aprobatã prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 1.874/2006, care reglementeazã atât vânzarea imobilelor cãtre utilizatorii actuali, cât şi vânzarea sãlilor şi grãdinilor de spectacol cinematografic, precum şi a terenurilor aferente, aflate în proprietatea privatã a statului şi în administrarea RADEF "Româniafilm". Prima instanţã a arãtat cã, potrivit notei de fundamentare şi obiectivelor stabilite - în conformitate cu dispoziţiile <>art. 77^1 lit. d) din Legea nr. 328/2006 - a fost stabilitã o strategie privind vânzarea acestor imobile, cu scopul de a susţine dezvoltarea şi exploatarea filmelor, în principal a celor româneşti sau realizate cu participare româneascã. Strategia aprobatã prin hotãrârea atacatã prevede ca primã etapã vânzarea activelor aflate în administrarea regiei cãtre utilizatorii actuali, prin negociere directã cu aceştia, în situaţia în care au efectuat investiţii în activele respective. În cea de a doua etapã se stabileşte şi posibilitatea vânzãrii activelor cãtre alte persoane, Ministerul Culturii şi Cultelor urmând a monitoriza clauzele privind garantarea realizãrii investiţiilor, a pãstrãrii numãrului de salariaţi, asigurarea protecţiei sociale şi pãstrarea obiectivului de activitate. Instanţa de fond a reţinut cã aceste prevederi ale <>Hotãrârii Guvernului nr. 1.874/2006 anterior descrise sunt legale, întrucât condiţiile impuse prin contractele respective nu sunt de naturã sã producã vreo vãtãmare a intereselor reprezentate de reclamant. În plus, instanţa a concluzionat în sensul cã la elaborarea <>Hotãrârii Guvernului nr. 1.874/2006 au fost respectate prevederile <>Legii nr. 52/2003 privind transparenţa decizionalã în administraţia publicã, deoarece iniţiatorul acesteia, respectiv Ministerul Culturii şi Cultelor, a fãcut publicã strategia adoptatã prin afişarea acesteia pe site-ul instituţiei. De asemenea, nici în cazul acestei hotãrâri nu era necesar avizul consultativ al Consiliului Economic şi Social, întrucât nu se încadreazã în domeniile prevãzute la <>art. 5 din Legea nr. 109/1997. Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul, care a solicitat modificarea acesteia, în sensul admiterii acţiunii şi anulãrii <>Hotãrârii Guvernului nr. 1.792/2006 şi a <>Hotãrârii Guvernului nr. 1.874/2006. Recurentul-reclamant şi-a întemeiat recursul pe prevederile art. 304^1 coroborate cu ale art. 304 pct. 9 din Codul de procedurã civilã, arãtând cã hotãrârea atacatã a fost pronunţatã cu încãlcarea şi cu aplicarea greşitã a legii. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arãtat de cãtre recurent cã instanţa de fond în mod greşit a ajuns la concluzia cã au fost respectate prevederile <>art. 8 din Legea nr. 213/1998 la momentul adoptãrii <>Hotãrârii Guvernului nr. 1.792/2006 şi cã nu era necesar un aviz din partea Consiliului Economic şi Social, câtã vreme aceastã hotãrâre priveşte cultura şi relaţiile de muncã. Recurentul-reclamant a precizat cã a fost vãtãmat într-un drept recunoscut de lege, întrucât organizaţia sindicalã la care este afiliat - Confederaţia Naţionalã Sindicalã "Cartel Alfa" nu a fost consultatã la elaborarea <>Hotãrârii Guvernului nr. 1.792/2006. Pe de altã parte, recurentul-reclamant a menţionat cã prima instanţã nu şi-a motivat concluzia la care a ajuns, potrivit cãreia nici pentru emiterea <>Hotãrârii Guvernului nr. 1.874/2006 nu era necesar avizul consultativ al Consiliului Economic şi Social. În plus, recurentul-reclamant a arãtat cã instanţa de fond a soluţionat greşit şi excepţia de necompetenţã teritorialã, în raport cu prevederile <>art. 8 alin. (2) din Legea nr. 213/1998. În cauzã au fost formulate întâmpinãri de cãtre intimaţii Guvernul României, Ministerul Internelor şi Reformei Administrative şi Ministerul Culturii şi Cultelor, care au solicitat respingerea recursului ca nefondat (filele 22-26; 33-37 din dosar). Examinând cauza în raport cu motivele de recurs invocate şi cu prevederile art. 304^1 din Codul de procedurã civilã, ţinând seama de toate argumentele pãrţilor şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte apreciazã cã recursul este fondat, pentru considerentele şi în limitele care vor fi expuse în continuare. Potrivit <>art. 2^1 alin. (1) din Legea nr. 109/1997, aşa cum a fost modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 58/2003, Consiliul Economic şi Social este consultat obligatoriu de cãtre iniţiatorii proiectelor de acte normative şi ai proiectelor de programe şi strategii nematerializate în proiecte de acte normative, din domeniul sãu de competenţã. Rezultatul acestei consultãri se concretizeazã în avize la proiectele de acte normative şi la proiectele de programe şi strategii. În temeiul art. 5 din actul normativ anterior indicat, Consiliul Economic şi Social analizeazã situaţia economicã şi socialã a ţãrii şi face propuneri Guvernului şi Parlamentului, în condiţiile prevãzute de lege, privind: a) restructurarea şi dezvoltarea economiei naţionale; b) privatizarea, funcţionarea şi creşterea competitivitãţii agenţilor economici; c) relaţiile de muncã şi politica salarialã; d) protecţia socialã şi ocrotirea sãnãtãţii; e) învãţãmântul, cercetarea şi cultura; f) politicile monetare, financiare, fiscale şi de venituri. În baza art. 7 alin. (1) din aceeaşi lege, iniţiatorii proiectelor de acte normative şi de programe şi strategii naţionale sau sectoriale, care privesc domeniile prevãzute la art. 5, au obligaţia de a solicita pentru acestea avizul consultativ al Consiliului Economic şi Social. Conform alin. (2) al articolului în discuţie, avizul va însoţi în mod obligatoriu proiectul de act normativ, de program sau de strategie pânã la adoptare. Prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 1.792/2006 s-a dispus transmiterea unor imobile din domeniul privat al statului şi din administrarea Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor "Româniafilm" în domeniul public al unor oraşe, municipii şi/sau judeţe şi în administrarea consiliilor locale sau, dupã caz, judeţene ale acestora. Cinematografele sunt instituţii de culturã, ceea ce înseamnã cã, în temeiul <>art. 5 lit. e) din Legea nr. 109/1997, aşa cum a fost modificatã prin <>Legea nr. 58/2003, Guvernului îi revenea obligaţia de a solicita avizul consultativ al Consiliului Economic şi Social. De menţionat cã încadrarea <>Hotãrârii Guvernului nr. 1.792/2006 în domeniul prevãzut la art. 5 lit. e) din legea mai sus menţionatã rezultã şi din definiţia datã cinematografiei, în <>art. 3 lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005: "...industrie culturalã, de importanţã naţionalã, care creeazã plusvaloare prin exploatarea şi rãspândirea diversitãţii culturale, are drept scop realizarea, distribuirea şi exploatarea filmelor cinematografice şi include totalitatea activitãţilor şi persoanelor care activeazã în acest domeniu;". În plus, <>art. 3 din Hotãrârea Guvernului nr. 1.792/2006 priveşte relaţiile de muncã, domeniu pentru care, de asemenea, este obligatoriu avizul consultativ al Consiliului Economic şi Social. Existenţa avizului consultativ este o condiţie proceduralã anterioarã emiterii unui act administrativ a cãrei neîndeplinire atrage nulitatea actului. Avizul consultativ se caracterizeazã prin aceea cã autoritatea publicã, pentru care legea prevede competenţa de a emite un act administrativ, este obligatã sã solicite avizul, dar are libertatea de a aprecia dacã se conformeazã sau nu conţinutului acestuia. Pe de altã parte, întrucât <>Hotãrârea Guvernului nr. 1.874/2006 reglementeazã cadrul juridic, modalitãţile, criteriile şi procedurile de vânzare care se aplicã sãlilor şi grãdinilor de spectacol cinematografic, precum şi terenurilor aferente acestora, priveşte, la rândul sãu, unul dintre domeniile prevãzute la <>art. 5 lit. e) din Legea nr. 109/1997, modificatã, şi anume, cultura, situaţie în care avizul consultativ al Consiliului Economic şi Social era, desigur, obligatoriu. Mai mult, deoarece acest act administrativ implicã şi transferul salariaţilor actuali - astfel cum se prevede la art. 20, aceastã hotãrâre se referã şi la relaţiile de muncã, domeniu pentru care, de asemenea, era nevoie de avizul anterior indicat, conform art. 5 lit. b) din legea în discuţie. Pe cale de consecinţã, lipsa avizului consultativ atrage nelegalitatea celor douã acte administrative contestate în cauzã. În altã ordine de idei, trebuie amintite şi dispoziţiile <>art. 6 din Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizionalã în administraţia publicã, potrivit cãrora autoritatea emitentã a unui proiect de act administrativ cu caracter normativ are obligaţia sã publice un anunţ referitor la acest proiect pe site-ul propriu, sã îl facã accesibil publicului prin afişare la sediul propriu sau prin mass-media, sã transmitã proiectele de acte normative tuturor persoanelor care au depus cereri pentru primirea unor astfel de informaţii, sã le primeascã propunerile, sugestiile sau opiniile, sã organizeze întâlniri în care sã dezbatã public proiectul de act normativ. În speţa dedusã judecãţii, intimatul Guvernul României nu a fãcut dovada îndeplinirii cerinţelor impuse de textul legal anterior enunţat. Înalta Curte constatã, de asemenea, cã sunt întemeiate criticile formulate de recurent, în sensul încãlcãrii dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, întrucât acesta este o organizaţie sindicalã şi se încadreazã în categoria persoanelor vãtãmate, definite la art. 2 alin. (1) lit. a) teza finalã din aceeaşi lege - organisme sociale care invocã vãtãmarea prin actul administrativ atacat a unui interes legitim public, care vizeazã ordinea de drept. Rolul unei organizaţii sindicale nu poate fi limitat la iniţierea conflictelor de interese sau la ocrotirea intereselor de naturã salarialã ale membrilor sãi. Pe acest aspect, putem reţine cã, în fapt, este vorba de o concretizare în <>Legea nr. 554/2004 a garanţiei realizãrii principiului consacrat de art. 102 alin. (2) din Constituţie. Deşi aceastã regulã este prevãzutã expres numai pentru Guvern, se poate afirma, din coroborarea alin. (1) cu alin. (2) al acestui articol, cã ea reprezintã un principiu general al administraţiei publice. Într-adevãr, art. 102 alin. (2) din Constituţie stabileşte cã, în îndeplinirea atribuţiilor sale, Guvernul coopereazã cu organismele sociale interesate, dar în alin. (1) se aratã cã Guvernul "exercitã conducerea generalã a administraţiei publice". Rezultã, prin urmare, cã ceea ce este impus expres prin Constituţie pentru Guvern, ca "şef al executivului", se impune, aşadar, şi pentru celelalte organe ale administraţiei publice, în discuţie fiind, printre altele, principiul transparenţei. În consecinţã, faţã de împrejurarea cã lipsa avizului consultativ al Consiliului Economic şi Social atrage nulitatea celor douã acte administrative supuse controlului instanţei de contencios administrativ, Înalta Curte apreciazã cã nu se mai impune şi cercetarea celorlalte critici de nelegalitate invocate de recurentul-reclamant cu privire la acestea. Pe de altã parte, instanţa de control judiciar apreciazã cã nu este fondatã critica recurentului privind greşita soluţionare de cãtre instanţa de fond a excepţiei de necompetenţã teritorialã. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ, reclamantul se poate adresa instanţei de la sediul sãu sau celei de la sediul pârâtului. Dacã reclamantul a optat pentru instanţa de la sediul pârâtului, nu mai poate invoca excepţia de necompetenţã materialã. În speţa de faţã, recurentul-reclamant a depus cererea de chemare în judecatã la Curtea de Apel Bucureşti, în condiţiile în care ambele pãrţi îşi au sediul în Bucureşti. În raport cu opţiunea exprimatã, recurentul-reclamant nu mai poate invoca excepţia de necompetenţã teritorialã. Înalta Curte apreciazã cã este fondatã cererea de intervenţie formulatã în cauzã de Confederaţia Naţionalã Sindicalã "Cartel Alfa", întrucât intervenţia accesorie are un scop limitat, cuprinzând numai apãrãri în favoarea reclamantului. Intervenienta face parte din confederaţiile sindicale reprezentative la nivel naţional care, potrivit <>art. 13 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 109/1997, modificatã, au dreptul de a desemna o parte dintre membrii Consiliului Economic şi Social, iar prin intervenţia accesorie se tinde ca soluţia sã fie favorabilã pãrţii pentru care a intervenit, în sensul împrejurãrilor expuse în contextul analizei recursului reclamantului. Prin urmare, pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 304 pct. 9 din Codul de procedurã civilã, raportat la art. 312 alin. 1-3 din Codul de procedurã civilã, Înalta Curte va admite recursul, va modifica în tot sentinţa atacatã, în sensul cã va admite acţiunea astfel cum a fost completatã şi cererea de intervenţie formulatã de Confederaţia Naţionalã Sindicalã "Cartel Alfa" în interesul reclamantului. În temeiul art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. a) teza finalã, art. 8 şi art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, va anula <>Hotãrârea Guvernului nr. 1.792/2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.014 din 20 decembrie 2006, şi <>Hotãrârea Guvernului nr. 1.874/2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 13 din 9 ianuarie 2007, urmând a respinge, în consecinţã, cererile de intervenţie în interesul pârâtului Guvernul României formulate de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, precum şi de Ministerul Culturii şi Cultelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE În numele legii DECIDE: Admite recursul declarat de Sindicatul Liber "Româniafilm" împotriva Sentinţei nr. 2.363 din 3 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Modificã în tot sentinţa atacatã, în sensul cã admite acţiunea completatã a reclamantului Sindicatul Liber "Româniafilm" şi anuleazã <>Hotãrârea Guvernului nr. 1.792/2006 şi <>Hotãrârea Guvernului nr. 1.874/2006. Admite cererea de intervenţie formulatã de Confederaţia Naţionalã Sindicalã "Cartel Alfa" în interesul reclamantului. Respinge cererile de intervenţie în interesul pârâtului Guvernul României, formulate de Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Ministerul Culturii şi Cultelor. Irevocabilã. Pronunţatã în şedinţã publicã astãzi, 20 iunie 2008.
Judecãtor, Liliana Vişan
Judecãtor, Rozalia Ana Lazãr
Judecãtor, Eugenia Marin
Magistrat-asistent, Corina Vîlcea
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
