Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 199 din 6 martie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului platit din fonduri publice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 317 din 11 mai 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Benke Karoly - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plãtit din fonduri publice, excepţie ridicatã de Florin Cristea în Dosarul nr. 3.291/107/2011 al Tribunalului Alba - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi care formeazã obiectul Dosarului nr. 632D/2011.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 965D/2011 şi nr. 1.021D/2011, având ca obiect o excepţie de neconstituţionalitate identicã, excepţie ridicatã de Sindicatul Judeţean Sanitas din Vaslui şi Ana Maria Serea în dosarele nr. 1.057/89/2011 şi nr. 4.785/121/2011 ale Tribunalului Vaslui - Secţia civilã şi, respectiv, Tribunalului Galaţi - Secţia civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 965D/2011 şi nr. 1.021D/2011 la Dosarul nr. 632D/2011.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu mãsura conexãrii dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 965D/2011 şi nr. 1.021D/2011 la Dosarul nr. 632D/2011, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.655 din 28 decembrie 2010.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 12 aprilie 2011 şi 10 august 2011 şi Sentinţa civilã din 30 iunie 2011, pronunţate în dosarele nr. 3.291/107/2011, nr. 1.057/89/2011 şi nr. 4.785/121/2011, Tribunalul Alba - Secţia comercialã şi de contencios administrativ, Tribunalul Vaslui - Secţia civilã şi Tribunalul Galaţi - Secţia civilã au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plãtit din fonduri publice, excepţie ridicatã de Florin Cristea, Sindicatul Judeţean Sanitas din Vaslui şi Ana Maria Serea şi alţii în cauze având ca obiect soluţionarea contestaţiilor introduse împotriva deciziilor de reîncadrare şi de stabilire a drepturilor salariale aferente potrivit dispoziţiilor Legii nr. 285/2010.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât mãsura menţinerii diminuãrii drepturilor salariale este abuzivã. Se apreciazã cã menţinerea acestei diminuãri a salariului constituie o restrângere atât a dreptului la muncã, cât şi a corolarului sãu, dreptul la salariu. Mai mult, salariul fiind un bun, se încalcã şi dreptul de proprietate al persoanei, ceea ce echivaleazã cu o veritabilã expropriere, fãrã însã a se obţine despãgubiri corespunzãtoare pentru privarea de proprietate realizatã.
Dispoziţiile criticate nu au readus drepturile salariale la nivelul celor existente înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 118/2010, astfel încât s-a ajuns la situaţia ca pentru munca prestatã sã nu se plãteascã un salariu corespunzãtor. Or, în aceste condiţii, a fost încãlcat dreptul constituţional la muncã.
Totodatã, este invocatã Cauza C-310/10, soluţionatã de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, arãtându-se cã, prin hotãrârea pronunţatã, aceastã instanţã ar fi decis cã dreptul primar al Uniunii Europene "se opune unei decizii a Curţii Constituţionale prin care li se interzice instanţelor naţionale sã înlãture aplicarea unor dispoziţii interne pe care le considerã contrare dreptului Uniunii" şi cã judecãtorul naţional este obligat sã înlãture, "dacã este necesar, din oficiu, aplicarea dispoziţiilor legislative naţionale sau a deciziilor Curţii Constituţionale care sunt contrare dreptului Uniunii".
Tribunalul Alba - Secţia comercialã şi de contencios administrativ, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat punctul de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Tribunalul Vaslui - Secţia civilã şi Tribunalul Galaţi - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate formulatã este neîntemeiatã. În acest sens sunt invocate considerentele care au stat la baza Deciziei nr. 1.655 din 28 decembrie 2010.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plãtit din fonduri publice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, care au urmãtorul cuprins: "(1) Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bazã/soldelor funcţiei de bazã/salariilor funcţiei de bazã/indemnizaţiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plãtit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majoreazã cu 15%.
(2) Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunarã brutã/salariul lunar brut, indemnizaţia brutã de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plãtit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majoreazã cu 15%, în mãsura în care personalul îşi desfãşoarã activitatea în aceleaşi condiţii.
(3) Cuantumul brut al drepturilor prevãzute la alin. (1) şi (2) se va stabili în anul 2011 ţinându-se seama de gradul sau treapta profesionalã, vechimea în muncã, vechimea în funcţie sau, dupã caz, în specialitate, dobândite în condiţiile legii pânã la 31 decembrie 2010.
(4) Cuantumul soldei de grad/salariului gradului profesional, al soldei de comandã/salariului de comandã, precum şi cuantumul gradaţiilor, astfel cum au fost acordate personalului plãtit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majoreazã cu 15%.
(5) În salariul de bazã, indemnizaţia lunarã de încadrare, respectiv în solda funcţiei de bazã/salariul funcţiei de bazã aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizaţiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitarã a personalului plãtit din fonduri publice, cu modificãrile ulterioare, fãceau parte din salariul de bazã, din indemnizaţia de încadrare brutã lunarã, respectiv din solda/salariul funcţiei de bazã, precum şi sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 1/2010 privind unele mãsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte mãsuri în domeniul bugetar, cu modificãrile ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotãrâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificãrile ulterioare, şi care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, dupã caz, ca sporuri la data reîncadrãrii se introduc în salariul de bazã, în indemnizaţia de încadrare brutã lunarã, respectiv în solda/salariul de funcţie, fãrã ca prin acordarea lor sã conducã la creşteri salariale, altele decât cele prevãzute de prezenta lege."
Autorii excepţiei susţin cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 20 privind tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 41 privind munca şi protecţia socialã a muncii, art. 44 privind dreptul de proprietate privatã, art. 47 privind nivelul de trai, art. 52 privind dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, art. 124 privind înfãptuirea justiţiei, art. 125 privind statutul judecãtorilor şi art. 148 alin. (2) privind aplicarea cu prioritate a reglementãrilor Uniunii Europene cu caracter obligatoriu faţã de dispoziţiile contrare din legile interne. De asemenea, sunt invocate în susţinerea excepţiei şi prevederile art. 17 privind dreptul la proprietate, art. 23 pct. 3 privind dreptul la o retribuire egalã şi satisfãcãtoare din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, ale Cartei sociale europene şi ale art. 8 privind dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, art. 17 privind interzicerea abuzului de drept şi art. 18 privind limitarea folosirilor restrângerilor drepturilor din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi art. 1 privind protecţia proprietãţii din Protocolul adiţional la Convenţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
I. Prin Decizia nr. 1.655 din 28 decembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 20 ianuarie 2011, Curtea a arãtat cã, începând cu 1 ianuarie 2011, urmau sã intre în vigoare dispoziţiile Legii-cadru nr. 330/2009 în privinţa modalitãţii de calcul al salariilor/soldelor/indemnizaţiilor brute. Intrarea în vigoare a acestor prevederi ar fi produs consecinţe negative în ceea ce priveşte salarizarea muncii în domeniul public, şi anume:
1. imposibilitatea aplicãrii practice a Legii-cadru nr. 330/2009 în cursul anului 2011, punându-se atât problema modalitãţii de calcul al salariilor/soldelor/indemnizaţiilor brute, cât şi cea a acordãrii acestora. O atare situaţie s-ar fi datorat lipsei prevederii unei valori a coeficienţilor de ierarhizare pentru anul 2011, aspect ce nu poate fi suplinit de existenţa unei prevederi legale care impune ca pânã în 2015 valoarea acestui coeficient sã fie de 1.100 lei;
2. în cazul stabilirii unei valori a coeficientului de ierarhizare pentru anul 2011, aceasta ar fi fost mult sub nivelul de 1.100 lei ce trebuia atins de abia în 2015, nivel care nu ar fi asigurat un cuantum al salariilor/soldelor/indemnizaţiilor brute comparativ cu cel existent la 31 decembrie 2009. O astfel de reglementare ar fi atras un cuantum în platã al salariilor/soldelor/ indemnizaţiilor brute mult mai scãzut decât cel din anul 2010, indiferent dacã este vorba despre perioada 1 ianuarie-2 iulie 2010 sau de perioada 3 iulie-31 decembrie 2010.
Pentru a evita apariţia unor astfel de situaţii perturbatoare, legiuitorul a ales sã permitã ultraactivarea prevederilor legale anterioare adoptãrii Legii-cadru nr. 330/2009 în privinţa modului concret de calcul al salariilor/soldelor/indemnizaţiilor brute lunare (a se vedea în acest sens şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.073 din 16 septembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 685 din 11 octombrie 2010, şi Decizia nr. 1.114 din 23 septembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 26 octombrie 2010), însã cu un corectiv, respectiv prin creşterea cu 15% a bazei de calcul diminuate cu 25%. O atare modalitate de stabilire a cuantumului concret al salariilor/soldelor/indemnizaţiilor brute nu este de naturã sã încalce cele stabilite prin deciziile Curţii Constituţionale nr. 872 şi 874 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, respectiv cã "începând cu data de 1 ianuarie 2011 se revine la cuantumul salariilor/indemnizaţiilor şi soldelor de dinainte de adoptarea acestor mãsuri de diminuare, în condiţiile încadrãrii în politicile sociale şi de personal, care, la rândul lor, trebuie sã se încadreze în nivelul cheltuielilor bugetare. Astfel, în urma aplicãrii mãsurilor criticate se va menţine în platã acelaşi cuantum al salariilor/indemnizaţiilor şi al soldelor ca cel de dinaintea reducerilor operate prin legea criticatã. Este o obligaţie de rezultat pe care şi-o impune legiuitorul, pentru cã, în caz contrar, s-ar ajunge la încãlcarea caracterului temporar al restrângerii exerciţiului drepturilor".
Curtea a impus o obligaţie de rezultat legiuitorului, aceea ca dupã 1 ianuarie 2011 sã revinã la "cuantumul salariilor/indemnizaţiilor şi soldelor de dinainte de adoptarea acestor mãsuri de diminuare, în condiţiile încadrãrii în politicile sociale şi de personal, care, la rândul lor, trebuie sã se încadreze în nivelul cheltuielilor bugetare". Este în acelaşi timp o obligaţie sub condiţie care va duce la revenirea etapizatã a cuantumului drepturilor salariale la nivelul anterior Legii nr. 118/2010. Stabilirea modalitãţii concrete de realizare a acestui proces este o prerogativã a legiuitorului, care va decide, în funcţie de situaţia economico-financiarã a ţãrii, momentul îndeplinirii cât mai rapid a obligaţiei sale de rezultat stabilite prin deciziile Curţii Constituţionale nr. 872 şi 874 din 25 iunie 2010, în sensul revenirii cel puţin la cuantumul salariilor/indemnizaţiilor şi soldelor de dinainte de adoptarea Legii nr. 118/2010.
Desigur, atât timp cât drepturile salariale stabilite sunt inferioare celor existente în momentul iunie 2010, înseamnã cã, în continuare, existã o restrângere a exerciţiului unui drept fundamental, respectiv al dreptului la salariu, ca şi corolar al dreptului la muncã. Prin urmare, invocarea situaţiei economico-financiare a ţãrii de cãtre legiuitor pentru a restrânge exerciţiul unui drept fundamental nu este suficientã, ci trebuie ca restrângerea operatã sã îndeplineascã toate exigenţele prevãzute de art. 53 din Constituţie. În acest sens, Curtea a reţinut cã:
1. Restrângerea dreptului la salariu este prevãzutã printr-o lege, şi anume Legea privind salarizarea în anul 2011 a personalului plãtit din fonduri publice, adoptatã ca urmare a angajãrii rãspunderii Guvernului în faţa Parlamentului.
2. Restrângerea dreptului la salariu se impune în mãsura în care este necesarã reducerea cheltuielilor bugetare. Însã legiuitorul poate apela la o atare restrângere numai în ultimã instanţã, respectiv numai dacã anterior a mai luat şi alte mãsuri de naturã a revigora situaţia economico-financiarã a statului. Or, au mai fost adoptate şi alte acte normative având ca scop reducerea cheltuielilor bugetare, creşterea veniturilor la bugetul de stat şi redresarea situaţiei economico-financiare a ţãrii.
3. Soluţia legislativã criticatã a fost determinatã de apãrarea securitãţii naţionale, concept care nu implicã numai securitatea militarã, ci are şi o componentã socialã şi economicã. Astfel, nu numai existenţa unei situaţii manu militari atrage aplicabilitatea noţiunii de securitate naţionalã din textul art. 53, ci şi alte aspecte din viaţa statului - precum cele economice, financiare, sociale - care ar putea afecta însãşi fiinţa statului prin amploarea şi gravitatea fenomenului.
În acest sens, prin Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, Curtea a statuat cã situaţia de crizã financiarã mondialã ar putea afecta, în lipsa unor mãsuri adecvate, stabilitatea economicã a ţãrii şi, implicit, securitatea naţionalã. Curtea a constatat cã se menţine în continuare pe parcursul anului 2011 existenţa unei ameninţãri la adresa stabilitãţii economice a ţãrii, deci, implicit, la adresa securitãţii naţionale, în acest sens având în vedere expunerea de motive la legea criticatã, care prevede, în esenţã, urmãtoarele:
A - "În anul 2010, în pofida unor uşoare îmbunãtãţiri ale stãrii economice, condiţiile financiare s-au dovedit a fi mai dificile decât s-a anticipat iniţial, activitatea economicã din România înregistratã în ultimele luni fiind în continuare marcatã de recesiune, atât din cauza cererii interne reduse, cât şi a unei reveniri lente a partenerilor comerciali ai României. Conform Strategiei fiscal-bugetare pe perioada 2011-2013, la finalul anului 2010 rata inflaţiei se apreciazã cã va ajunge faţã de sfârşitul anului 2009 la 8,1%, nivel superior cu 3,36 puncte procentuale faţã de anul anterior, în timp ce deficitul contului curent al balanţei de plãţi externe se aşteaptã sã se menţinã în limite sustenabile, reprezentând 5,7% din PIB.".
B - "În acest context de crizã economicã efectele mãsurilor stabilite prin Legea nr. 118/2010 privind unele mãsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar nu au fost absorbite la nivelul preconizat, necesitând pentru anul 2011 aplicarea în continuare a unor mãsuri de corecţie."
4. Mãsura este necesarã într-o societate democraticã, ea rãspunzând unei situaţii de crizã economicã şi socialã majorã a societãţii, care poate fi evitatã doar prin adoptarea unor mãsuri conjugate şi în alte domenii, astfel cum s-a arãtat mai sus. Numai când celelalte mãsuri luate nu au avut efectul scontat, mãsura restrângerii unui drept fundamental devine necesarã pentru protejarea, în final, a fiinţei statului, aşa cum rezultã din datele furnizate în expunerea de motive a legii.
5. Existã un raport just de proporţionalitate între mãsura criticatã şi situaţia care a determinat-o, respectiv criza economicã accentuatã, pãstrându-se un echilibru just între cerinţele de interes general ale colectivitãţii şi protecţia drepturilor fundamentale ale individului.
6. Mãsura prevãzutã de art. 1 din legea criticatã este aplicatã în mod nediscriminatoriu, respectiv întregului personal plãtit din fonduri publice.
7. Legea criticatã nu aduce atingere substanţei dreptului, din moment ce condiţiile prevãzute la art. 53 din Constituţie, analizate anterior, sunt respectate. De asemenea, mãsura criticatã are un caracter temporar, aplicându-se pe parcursul anului 2011, tocmai pentru a nu se afecta substanţa dreptului constituţional protejat. Astfel, este evident cã restrângerea exerciţiului unui drept trebuie sã dureze numai atât timp cât se menţine ameninţarea în considerarea cãreia aceastã mãsurã a fost edictatã.
Nu în ultimul rând, Curtea a observat cã, prin Opinia nr. 598 din 20 decembrie 2010 a Comisiei de la Veneţia, datã la cererea preşedintelui Curţii Constituţionale a Macedoniei, opinie care a fost adoptatã la a cea de-a 85-a sesiune plenarã a Comisiei de la Veneţia din 17-18 decembrie 2010, s-a arãtat cã o situaţie de crizã economicã este un temei suficient de grav pentru a determina o mãsurã de reducere a salariilor aplicatã nediscriminatoriu întregului personal plãtit din fonduri publice, statul având o anumitã marjã de apreciere în a adopta astfel de mãsuri atunci când apar turbulenţe economice grave care afecteazã întregul sãu sistem economic şi financiar.
II. Curtea Constituţionalã, prin Decizia nr. 859 din 16 iunie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 29 iulie 2009, a stabilit cã drepturile salariale constituie un bun care intrã în sfera de protecţie a dreptului de proprietate. Desigur, acest lucru nu vizeazã drepturile salariale viitoare, ci numai cuantumul sumelor aferente salariilor care sunt certe, lichide şi exigibile (a se vedea în acelaşi sens, mutatis mutandis, consideraţiile Curţii Constituţionale referitoare la pensii, Decizia nr. 977 din 12 iulie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 10 octombrie 2011).
De altfel, şi Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, în Decizia de admisibilitate din 6 decembrie 2011, pronunţatã în cauzele conexate nr. 44.232/11 şi 44.605/11 Felicia Mihãieş împotriva României şi Adrian Gavril Senteş împotriva României, paragraful 16, a stabilit cã salariile viitoare cu greu pot fi considerate ca fiind un bun în sensul art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie. Prin aceeaşi decizie, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a arãtat, în privinţa reducerilor salariale operate prin Legea nr. 118/2010, cã şi dacã salariile viitoare ar fi considerate bunuri, ingerinţa (reducerea) este prevãzutã de lege, aceasta urmãreşte o cauzã de utilitate publicã (salvarea echilibrului bugetar al statului) şi respectã un just echilibru între interesele generale ale colectivitãţii şi interesele individuale ale cetãţeanului (paragrafele 17-20). Totodatã, Curtea a atras atenţia cã autoritãţile naţionale se aflã într-o poziţie mai favorabilã decât judecãtorul internaţional de a aprecia "utilitatea publicã" (paragraful 19).
Rezultã cã în cauzã autorii excepţiei nu pot invoca protecţia dreptului de proprietate din moment ce salariile viitoare nu pot fi considerate bunuri şi, prin urmare, textele constituţionale şi convenţionale referitoare la dreptul de proprietate privatã şi protecţia proprietãţii nu au incidenţã în cauzã.
III. Prevederile criticate respectã cerinţele art. 16 din Constituţie, aplicându-se tuturor persoanelor plãtite din fonduri publice, persoane care se aflã într-o situaţie juridicã diferitã faţã de cele care lucreazã în mediul privat (a se vedea Decizia nr. 1.658 din 28 decembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 18 ianuarie 2011).
În privinţa art. 47 referitor la nivelul de trai, Curtea reţine cã, prin Decizia nr. 1.594 din 14 decembrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 909 din 21 decembrie 2011, a statuat cã nivelul de trai decent este un concept relativ, ceea ce înseamnã cã, în stabilirea sau definirea acestuia, legiuitorul are un rol preponderent în funcţie de capacitatea economicã şi financiarã a ţãrii; or, salariile plãtite din fonduri publice respectã un atare nivel, ele neputând coborî sub salariul de bazã minim brut pe ţarã garantat în platã, respectiv 670 lei pentru anul 2011 (a se vedea în acest sens Hotãrârea Guvernului nr. 1.193/2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 9 decembrie 2010), fiind deci, de principiu, superioare din punctul de vedere al cuantumului acestui nivel apreciat ca minim al decenţei.
Curtea mai reţine cã dispoziţiile art. 124 şi 125 din Constituţie invocate în susţinerea excepţiei nu au incidenţã în cauzã, autorii excepţiei neavând calitatea de judecãtor.
IV. Referitor la invocarea Cauzei C-310/10, soluţionatã prin Hotãrârea din 7 iulie 2011, pronunţatã de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, Curtea observã cã autorii excepţiei, în mod eronat, trag anumite concluzii care nu rezultã din considerentele acestei hotãrâri. Paragrafele 46 şi 47 ale hotãrârii abordeazã chestiuni care ţin de repartizarea unor competenţe între Uniune şi statul membru, fãrã a aduce în discuţie efectele unei decizii ale instanţei constituţionale române. Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a statuat cã, "deşi necesitatea de a asigura interpretarea uniformã a normelor dreptului Uniunii poate, astfel cum s-a amintit anterior, sã justifice extinderea competenţei Curţii în materie de interpretare la conţinutul unor astfel de norme, inclusiv în ipoteza în care acestea sunt aplicabile numai indirect unei situaţii date, în considerarea faptului cã o normã de drept naţional face trimitere la acestea, nu este în schimb posibil ca, pe baza aceleiaşi consideraţii şi fãrã a fi încãlcatã repartizarea competenţelor între Uniune şi statele sale membre, sã se confere supremaţie normei respective a dreptului Uniunii în raport cu normele interne de rang superior, care ar impune, într-o astfel de situaţie, înlãturarea aplicãrii respectivei norme de drept naţional sau a interpretãrii date acesteia". Rezultã aşadar cã domeniul salarizãrii personalului plãtit din fonduri publice ţine de competenţa statului membru, şi nu a Uniunii, ceea ce înseamnã cã acesta nu intrã sub incidenţa reglementãrilor Uniunii Europene.
Astfel, Curtea reţine cã susţinerile autorilor excepţiei referitoare la încãlcarea genericã a reglementãrilor Uniunii Europene în cauza de faţã sunt mai degrabã nişte afirmaţii subiective, fãrã a ridica probleme de constituţionalitate, iar salarizarea personalului din fonduri publice este şi va rãmâne o competenţã exclusivã a statelor membre.
V. În fine, Curtea constatã cã celelalte prevederi invocate din actele internaţionale nu au incidenţã în cauzã; de altfel, autorii excepţiei nici nu motiveazã în vreun fel încãlcarea acestora, ci fac o trimitere generalã la textele acestor tratate internaţionale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plãtit din fonduri publice, excepţie ridicatã de Florin Cristea în Dosarul nr. 3.291/107/2011 al Tribunalului Alba - Secţia comercialã şi de contencios administrativ, de Sindicatul Judeţean Sanitas din Vaslui în Dosarul nr. 1.057/89/2011 al Tribunalului Vaslui - Secţia civilã şi de Ana Maria Serea în Dosarul nr. 4.785/121/2011 al Tribunalului Galaţi - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 martie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Benke Karoly
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
