Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 199 din 4 iulie 2002 privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (1) si (4), precum si ale art. 51 alin. (1) lit. c) si alin. (2) liniuta a treia din Ordonanta Guvernului nr. 27/2000 privind regimul produselor supuse accizelor, modificata si completata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 134/2000
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Koszokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Gabriela Ghita - procuror Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) şi (4), precum şi ale art. 51 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) liniuta a treia din <>Ordonanta Guvernului nr. 27/2000 privind regimul produselor supuse accizelor, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "A & M" S.R.L. din Botosani în Dosarul nr. 15.742/2001 al Judecãtoriei Botosani. La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public arata ca ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale art. 6 alin. (1) şi (4) din ordonanta criticata a fost abrogat prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 158/2001 cu data de 1 ianuarie 2002, astfel ca excepţia de neconstituţionalitate a acestui text de lege a devenit inadmisibila. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a celorlalte dispoziţii legale criticate, apreciazã ca acestea nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 41 alin. (1), (7) şi (8) şi nici ale art. 134 alin. (1) şi (2) lit. a) şi ale art. 135 alin. (1) şi (6). Se solicita respingerea exceptiei ca fiind neîntemeiatã.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 19 decembrie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 15.742/2001, Judecãtoria Botosani a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) şi (4), precum şi ale art. 51 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) liniuta a treia din <>Ordonanta Guvernului nr. 27/2000 privind regimul produselor supuse accizelor, astfel cum a fost modificatã şi completatã prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 134/2000 . Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "A & M" - S.R.L. din Botosani într-o cauza ce are ca obiect plângerea formulatã impotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor încheiat de comisarii Garzii Financiare - Secţia Botosani. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile <>art. 6 alin. (1) şi (4) din Ordonanta Guvernului nr. 27/2000 , astfel cum a fost modificatã şi completatã prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 134/2000 , contravin prevederilor constituţionale ale art. 49, art. 134 alin. (1) şi (2) lit. a), precum şi ale art. 135 alin. (6), întrucât, potrivit acestor dispoziţii legale, "Statul a intervenit în relaţia vânzãtor-cumpãrãtor, limitand libertatea de stabilire a preţului... fãrã a exista vreuna din situaţiile prevãzute de art. 49 din Constituţia României". În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 51 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) liniuta a treia din ordonanta criticata, autorul exceptiei susţine ca acestea contravin prevederilor constituţionale ale art. 41 alin. (1), (7) şi (8), ale art. 134 alin. (1) şi (2) lit. a), precum şi ale art. 135 alin. (1) şi (6), deoarece impun un preţ minim de vânzare. Se apreciazã ca astfel este infrant principiul inviolabilitatii proprietãţii private, consacrat şi în art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia europeanã privind drepturile şi libertãţile fundamentale ale omului. Instanta de judecata considera ca excepţia este neîntemeiatã, întrucât dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate. În acest sens se apreciazã ca "unele restrangeri, conditionari sau mãsuri protectioniste pe care statul le impune prin lege, nu reprezintã o atingere adusã existenţei dreptului sau libertãţii şi nici intereselor private care se integreaza în cadrul general al interesului public. Or, comercializarea unor astfel de produse fãrã un control din partea organelor competente ar echivala cu lipsa de protecţie a intereselor naţionale şi de exploatare a resurselor". Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Preşedintele Camerei Deputaţilor arata ca excepţia de neconstituţionalitate a art. 6 alin. (1) şi (4) din ordonanta criticata este inadmisibila, deoarece aceste dispoziţii legale au fost abrogate prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 158/2001 . În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) liniuta a treia, se considera ca aceasta este neîntemeiatã, deoarece bunurile supuse confiscãrii sunt rezultatul unei activitãţi ilicite. Or, lipsa unui control din partea statului în comercializarea bãuturilor alcoolice ar echivala cu lipsa de protecţie a intereselor naţionale în activitatea economicã, ceea ce contravine prevederilor art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituţie. Pe de alta parte, se arata ca art. 51 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) liniuta a treia din <>Ordonanta Guvernului nr. 27/2000 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, nu se mai aplica faptelor sãvârşite dupã intrarea în vigoare a <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 158/2001 . În punctul de vedere al Guvernului se arata ca dispoziţiile art. 6 alin. (1) şi (4) din ordonanta criticata au fost abrogate, potrivit <>art. 62 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 158/2001 , cu data de 1 ianuarie 2002. Referitor la celelalte dispoziţii legale criticate, se apreciazã ca acestea nu contravin prevederilor constituţionale invocate. Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl formeazã dispoziţiile art. 6 alin. (1) şi (4), precum şi ale art. 51 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) liniuta a treia din <>Ordonanta Guvernului nr. 27/2000 privind regimul produselor supuse accizelor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 31 ianuarie 2000, astfel cum a fost modificatã şi completatã prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 134/2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 30 septembrie 2000. Aceste dispoziţii legale au urmãtorul cuprins: - Art. 6 alin. (1) şi (4): "(1) Pentru produsele prevãzute la nr. crt.1.1, 1.2 şi 1.3 din anexa nr. 1 se vor stabili preţuri minime pe produse şi pe grupe de produse, care se vor practica pentru comercializarea acestora pe piata interna. [...] (4) Produsele sau grupele de produse, inclusiv în vrac, pentru care s-au stabilit preţuri minime, nu pot fi comercializate pe piata interna la preţuri mai mici decât preţurile minime publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I."; - Art. 51 alin. (1) lit. c): "Constituie contravenţie, urmãtoarele fapte, dacã, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracţiuni: [...] c) comercializarea pe piata interna la preţuri mai mici decât preţurile minime publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, a produselor şi a grupelor de produse, inclusiv a celor în vrac, pentru care s-au stabilit preţuri minime;"; - Art. 51 alin. (2) liniuta a treia: "Contravenţiile prevãzute la alin. (1) se sancţioneazã dupã cum urmeazã: [...] - cu amenda de la 50.000.000 lei la 75.000.000 lei şi confiscarea veniturilor obţinute din vânzarea produselor sub nivelul preţurilor minime declarate, cea de la lit. c);". Autorul exceptiei susţine ca aceste dispoziţii legale, reglementand mãsura confiscãrii veniturilor realizate din vânzarea produselor fãrã autorizaţie de comercializare, sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 41 alin. (1), (7) şi (8), ale art. 49, ale art. 134 alin. (1) şi (2) lit. a) şi ale art. 135 alin. (1) şi (6), potrivit cãrora: - Art. 41 alin. (1), (7) şi (8): "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. [...] (7) Averea dobandita licit nu poate fi confiscatã. Caracterul licit al dobândirii se prezuma. (8) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii."; - Art. 49: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav. (2) Restrangerea trebuie sa fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertãţii."; - Art. 134 alin. (1) şi (2) lit. a): "(1) Economia României este economie de piata. (2) Statul trebuie sa asigure: a) libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;"; - Art. 135 alin. (1) şi (6): "(1) Statul ocroteşte proprietatea. [...] (6) Proprietatea privatã este, în condiţiile legii, inviolabilã." I. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6 alin. (1) şi (4) din Ordonanta Guvernului nr. 27/2000 , Curtea constata ca ulterior datei sesizãrii sale a fost emisã <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 158 din 27 noiembrie 2001 privind regimul accizelor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 30 noiembrie 2001. Prin dispoziţiile art. 62 din acest act normativ se abroga, de la data de 1 ianuarie 2002, prevederile art. 1-27 şi ale <>art. 43-50 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 27/2000 . De asemenea, Curtea constata ca aceste dispoziţii legale nu au fost preluate în actul normativ abrogator. În aceste condiţii rezulta ca au devenit incidente dispoziţiile <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, potrivit cãrora Curtea Constituţionalã se pronunţa numai asupra excepţiilor de neconstituţionalitate având ca obiect dispoziţii legale în vigoare, astfel ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) şi (4) a devenit inadmisibila. II. Referitor la dispoziţiile art. 51 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) liniuta a treia din <>Ordonanta Guvernului nr. 27/2000 , modificatã şi completatã prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 134/2000 , Curtea constata ca acestea nu contravin prevederilor constituţionale invocate, ci constituie o aplicare legalã a acestora. De altfel, legiuitorul poate sa stabileascã sancţiuni pentru ipoteza în care activitatea de comercializare a unor produse contravine legii. Inviolabilitatea, în condiţiile legii, a proprietãţii private nu poate fi opusã cerinţelor apãrãrii interesului naţional în stadiul actual de dezvoltare a economiei de piata. Nici economia de piata şi nici libertatea comerţului nu justifica încãlcarea obligaţiilor legale de care depinde funcţionarea însãşi a sistemului economic, astfel încât autonomia juridicã a agenţilor economici nu se poate realiza decât cu respectarea acestor obligaţii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
I. Respinge, ca devenitã inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6 alin. (1) şi (4) din Ordonanta Guvernului nr. 27/2000 privind regimul produselor supuse accizelor, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "A & M" - S.R.L. din Botosani în Dosarul nr. 15.742/2001 al Judecãtoriei Botosani. II. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) liniuta a treia din <>Ordonanta Guvernului nr. 27/2000 privind regimul produselor supuse accizelor, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 4 iulie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Doina Suliman
────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
