Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 199 din 14 aprilie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 28 alin. (1) si ale art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii
Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Aspazia Cojocaru - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor Florentina Baltã - procuror Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 alin. (1) şi ale <>art. 27 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "COMCM" - S.A. din Constanţa în Dosarul nr. 2.620/2004 al Judecãtoriei Constanţa. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, întrucât considerã cã textele de lege criticate nu contravin prevederilor din Constituţie invocate ca fiind încãlcate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin încheierea din 14 septembrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 2.620/2004, Judecãtoria Constanţa a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 alin. (1) şi ale <>art. 27 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, republicatã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "COMCM" - S.A. din Constanţa, într-o cauzã civilã, având ca obiect obligaţia de a face. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile de lege criticate contravin art. 44 şi 53 din Constituţie. Astfel, în legãturã cu contrarietatea faţã de dispoziţiile art. 44, se aratã cã "mãsura desfiinţãrii unei construcţii edificate pe un teren aflat în proprietatea privatã a unei persoane, chiar în situaţia în care nu au fost obţinute toate avizele şi autorizaţiile legale", apare ca "abuzivã, de naturã a încãlca dreptul constituţional al proprietarului". Cu referire la încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 53 alin. (2), se aratã cã, în cauzã, "existã o disproporţie vãditã între situaţia de fapt şi mãsura ce se urmãreşte a fi aplicatã, pe de o parte, iar pe de altã parte este vorba de o aplicare discriminatorie a acestei mãsuri, având în vedere faptul cã în zona respectivã existã şi alte construcţii care nu au destinaţia prevãzutã în Planul Urbanistic General, care de altfel este un document cu caracter tranzitoriu, nici una din acestea nefiind desfiinţatã pânã în prezent". Judecãtoria Constanţa considerã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã art. 44 din Constituţie consacrã garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate, dar exercitarea dreptului trebuie sã se facã cu respectarea dispoziţiilor legale de toţi titularii sãi, ceea ce în speţã nu s-a realizat. Stabilirea prin certificatul de urbanism şi prin autorizaţia de construcţie a necesitãţii îndeplinirii unor condiţii nu poate fi apreciatã ca fiind discriminatorie sau cã ar aduce atingere existenţei dreptului. În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Astfel, se aratã cã dispoziţiile de lege a cãror neconstituţionalitate se invocã "sunt expresia prevederilor art. 44 alin. (9) din Constituţie", întrucât "datã fiind natura bunului rezultat din sãvârşirea unei contravenţii - bun imobil -, legiuitorul a dispus desfiinţarea construcţiilor realizate nelegal". Se apreciazã cã art. 53 din Constituţie invocat, de asemenea, ca fiind încãlcat nu este incident în cauzã. În sensul celor susţinute se menţioneazã jurisprudenţa constantã a Curţii Constituţionale, de exemplu <>Decizia nr. 144/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 419 din 11 mai 2004 şi <>Decizia nr. 257/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 463 din 29 iunie 2003. Avocatul Poporului, precizând cã ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale <>Legea nr. 50/1991 a fost republicatã şi textele au cãpãtat o nouã numerotare, adicã art. 25 alin. (1) a devenit art. 28 alin. (1), iar art. 27 alin. (1) lit. b) a devenit art. 32 alin. (1) lit. b), considerã cã aceste dispoziţii sunt constituţionale. În acest sens, se aratã cã prevederile de lege criticate, care sancţioneazã contravenţional executarea de lucrãri fãrã autorizaţie de construire, sunt conforme prevederilor art. 44 alin. (1) şi (7) din Constituţie, referitoare la stabilirea prin lege a conţinutului şi limitelor dreptului de proprietate, precum şi cu privire la obligaţia proprietarului de a respecta sarcinile privind protecţia mediului. De asemenea, se considerã cã nu poate fi reţinutã critica privind încãlcarea art. 53 din Constituţie, deoarece dispoziţiile ce fac obiectul controlului "aduc o limitare a dreptului", iar nu o restrângere a exercitãrii acestuia. Se invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, şi anume deciziile nr. 144/2004 şi nr. 367/2004. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã constatã cã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulatã de autorul acesteia, îl constituie prevederile art. 25 alin. (1) şi ale <>art. 27 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii. Ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale legea criticatã a fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, dându-se articolelor o nouã numerotare. Ca urmare, art. 25 alin. (1) a devenit art. 28 alin. (1), iar art. 27 alin. (1) lit. b) a devenit art. 32 alin. (1) lit. b), însã soluţia legislativã fiind aceeaşi, motivele de neconstituţionalitate formulate de autorul excepţiei subzistã, astfel cã în prezenta cauzã obiectul controlului de constituţionalitate îl constituie aceste din urmã dispoziţii de lege, al cãror cuprins este urmãtorul: - Art. 28 alin. (1): "O datã cu aplicarea amenzii pentru contravenţiile prevãzute la art. 26 alin. (1) lit. a) şi b) se dispune oprirea executãrii lucrãrilor, precum şi, dupã caz, luarea mãsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizaţiei sau de desfiinţare a lucrãrilor executate fãrã autorizaţie ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenţiei." ; - Art. 32 alin. (1) lit. b): "în cazul în care persoanele sancţionate contravenţional au oprit executarea lucrãrilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancţiunea va sesiza instanţele judecãtoreşti pentru a dispune, dupã caz: [...] b) desfiinţarea construcţiilor realizate nelegal." În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale autorul excepţiei invocã încãlcarea urmãtoarelor prevederi constituţionale: - Art. 44: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. (2) Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privatã asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeanã şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bazã de reciprocitate, în condiţiile prevãzute prin lege organicã, precum şi prin moştenire legalã. (3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauzã de utilitate publicã, stabilitã potrivit legii, cu dreaptã şi prealabilã despãgubire. (4) Sunt interzise naţionalizarea sau orice alte mãsuri de trecere silitã în proprietate publicã a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice, religioase, politice sau de altã naturã discriminatorie a titularilor. (5) Pentru lucrãri de interes general, autoritatea publicã poate folosi subsolul oricãrei proprietãţi imobiliare, cu obligaţia de a despãgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autoritãţii. (6) Despãgubirile prevãzute în alineatele (3) şi (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţã, prin justiţie. (7) Dreptul de proprietate obligã la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinãtãţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului. (8) Averea dobânditã licit nu poate fi confiscatã. Caracterul licit al dobândirii se prezumã. (9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii."; - Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea securitãţii naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitãţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. (2) Restrângerea poate fi dispusã numai dacã este necesarã într-o societate democraticã. Mãsura trebuie sã fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o, sã fie aplicatã în mod nediscriminatoriu şi fãrã a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertãţii." Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele: în esenţã, în opinia autorului excepţiei dispoziţiile de lege criticate încalcã prevederile art. 44 şi 53 din Constituţie prin aceea cã "mãsura desfiinţãrii unei construcţii edificate pe un teren aflat în proprietatea privatã a unei persoane, chiar în situaţia în care nu au fost obţinute toate avizele şi autorizaţiile legale", apare ca "abuzivã, de naturã a încãlca dreptul constituţional al proprietarului", precum şi prin aceea cã "existã o disproporţie vãditã între situaţia de fapt şi mãsura ce se urmãreşte a fi aplicatã, [...]". Analizând aceste susţineri, Curtea Constituţionalã constatã cã sub aspectele criticate dispoziţiile art. 25 alin. (3) şi ale <>art. 27 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 au mai fãcut obiectul controlului de constituţionalitate prin raportare la art. 41 [devenit art. 44] şi art. 49 [devenit art. 53] din Constituţie. Astfel, prin mai multe decizii, de exemplu prin <>Decizia nr. 257 din 17 iunie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 463 din 29 iunie 2003, în ceea ce priveşte încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 44, s-a statuat cã "regimul legal al construcţiilor nu are legãturã cu ocrotirea dreptului de proprietate. În mãsura în care, însã, dobândirea dreptului de proprietate are loc fãrã respectarea condiţiilor prevãzute de lege, ca şi în cazul în care exercitarea dreptului de proprietate se abate de la prevederile legale imperative, titularul dreptului de proprietate va suporta sancţiunile stabilite de lege, fãrã a se putea apãra invocând principiul constituţional al ocrotirii proprietãţii". Prin aceeaşi decizie, cu privire la invocarea încãlcãrii art. 53 din Constituţie, referitor la "Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi", Curtea a reţinut cã prin textele de lege criticate se instituie obligaţia obţinerii autorizaţiei de construcţie, al cãrei scop este prevenirea consecinţelor negative în cazul unor construcţii necorespunzãtoare, sancţiunea nerespectãrii acestei obligaţii - desfiinţarea construcţiei - nefiind contrarã prevederilor constituţionale menţionate. Chiar dacã în prezenta cauzã excepţia de neconstituţionalitate priveşte art. 28 alin. (1) şi <>art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 , republicatã în 2004, cele statuate prin decizia amintitã îşi menţin valabilitatea, întrucât textele de lege sunt criticate sub aceleaşi aspecte.
Faţã de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ în numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a art. 28 alin. (1) şi a <>art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "COMCM" - S.A. din Constanţa în Dosarul nr. 2.620/2004 al Judecãtoriei Constanţa. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 aprilie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent şef, Gabriela Dragomirescu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
