Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 198 din 19 iunie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV pct. 2 si 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind masuri pentru intarirea disciplinei financiare a agentilor economici, aprobata cu modificari prin Legea nr. 12/1995
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Paula C. Pantea - procuror Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. IV pct. 2 şi 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 12/1995 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Transtex" - S.R.L. Sighisoara în Dosarul nr. 1.594/2000 al Judecãtoriei Sighisoara, judeţul Mures. La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei, ţinând seama de jurisprudenta Curţii Constituţionale.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 20 februarie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 1.594/2000, Judecãtoria Sighisoara, judeţul Mures, a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 12/1995 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Transtex" - S.R.L. Sighisoara. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile <>art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 contravin prevederilor art. 41 alin. (7), art. 49, art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi b), art. 135 alin. (6), art. 29 şi 30 din Constituţie, deoarece aduc restrangeri libertãţii comerţului şi instituie o rãspundere obiectivã, fãrã culpa, ceea ce contravine art. 41 alin. (7) din Constituţie. Se apreciazã ca prin aceste sancţiuni opereazã o "confiscare mascatã" a averii dobândite licit în baza unor relaţii comerciale. Astfel intervenţia statului în cadrul unor raporturi juridice de natura comercialã nu se justifica în condiţiile în care nu a fost parte în contract. Judecãtoria Sighisoara, exprimandu-şi opinia, considera ca prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor art. 29, art. 30, art. 41 alin. (7), art. 49, art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi b), precum şi celor ale art. 135 alin. (6) din Constituţie, excepţia de neconstituţionalitate fiind neîntemeiatã. Desfãşurarea activitãţii agenţilor economici trebuie sa se realizeze în conformitate cu prevederile <>Ordonanţei Guvernului nr. 18/1994 , cu respectarea obligaţiei de repatriere a valutei şi a termenului maxim de repatriere. Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. IV pct. 2 şi 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 12/1995 , este neîntemeiatã pentru urmãtoarele motive: Prin <>art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 se stabileşte o serie de norme în scopul consolidãrii regimului valutar în vigoare şi al intaririi disciplinei financiare privind disponibilitãţile în conturile valutare. Existenta acestor norme nu incalca dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 49 alin. (1), art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi b), art. 135 alin. (6) şi în art. 41 alin. (7). Se arata ca economia de piata şi libertatea comerţului nu justifica utilizarea bunurilor proprietate privatã, indiferent de natura lor, cu încãlcarea reglementãrilor legale privind protecţia unui interes naţional, astfel cum este cel al asigurãrii disponibilitãţilor valutare necesare achitãrii obligaţiilor externe de plata ale economiei. Se mai arata ca "unele restrangeri, conditionari sau mãsuri protectioniste pe care statul le-ar impune prin lege nu reprezintã o atingere adusã existenţei dreptului sau libertãţii şi nici intereselor private, care se integreaza intrun cadru general, cel al interesului public". Cu privire la raportarea <>art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 la art. 29 şi 30 din Constituţie se arata ca aceste din urma prevederi constituţionale nu au nici un fel de relevanta, întrucât se referã, în realitate, la libertatea gandirii, a conştiinţei şi la libertatea de exprimare. Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Prin excepţia de neconstituţionalitate ridicatã se contesta legitimitatea constituţionalã a întregului <>art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 . ţinând însã seama ca litigiul în cadrul cãruia excepţia a fost ridicatã are ca obiect plângerea acestei societãţi impotriva sancţiunii contravenţionale ce i-a fost aplicatã în temeiul <>art. IV pct. 2 şi 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , rezulta ca numai aceste prevederi urmeazã sa fie avute în vedere pentru soluţionarea exceptiei. <>Art. IV pct. 2 şi 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 12/1995 , are urmãtorul cuprins: "în vederea consolidãrii regimului valutar în vigoare şi intaririi disciplinei financiare privind disponibilitãţile în conturile valutare, se stabilesc urmãtoarele: [...] 2. Persoanele juridice şi fizice prevãzute la art. 1 sunt obligate sa încaseze sumele în valuta aferente exporturilor de mãrfuri, executarilor de lucrãri şi prestãrilor de servicii în strãinãtate, precum şi din orice alte operaţiuni şi tranzacţii externe, prin conturile deschise în România la bãnci autorizate. [...] 7. În cazul constatãrii nerespectãrii termenelor menţionate la pct. 3, 5 şi 6, precum şi a celor menţionate în autorizaţia Bãncii Naţionale a României eliberata conform pct. 4, privind repatrierea încasãrilor în valuta, se vor aplica urmãtoarele amenzi contravenţionale reprezentând: a) 10%, în lei, asupra sumelor în valuta nerepatriate, pentru întârzieri de pana la 30 de zile calendaristice; b) 15%, în lei, asupra sumelor în valuta nerepatriate, pentru întârzieri între 30 şi 60 de zile calendaristice; c) 20%, în lei, asupra sumelor în valuta nerepatriate, pentru fiecare luna calendaristicã care depãşeşte primele 60 de zile de întârziere. În toate situaţiile se menţine obligaţia repatrierii sumelor în valuta în termen de 30 de zile calendaristice de la data constatãrii contravenţiei. În cazul depãşirii termenului de la alineatul precedent, penalitãţile stabilite la art. 7 din Legea nr. 76/1992, astfel cum a fost modificat prin prezenta ordonanta, se majoreazã cu 50%." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca s-a pronunţat prin mai multe decizii asupra dispoziţiilor <>art. IV pct. 2 şi 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , precum Decizia nr. 15/1997, rãmasã definitiva prin Decizia nr. 149/1997, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 24 septembrie 1997, şi Decizia nr. 186 din 17 decembrie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 5 februarie 1999. Respingând excepţiile de neconstituţionalitate, Curtea şi-a motivat aceste decizii, în esenta, astfel: a) atât obligaţia de repatriere a valutei, cat şi efectuarea operaţiunilor prin conturile deschise în România la bãnci autorizate nu incalca art. 49 alin. (1) din Constituţie, deoarece acesta, reglementand situaţiile în care pot fi restrânse drepturile şi libertãţile fundamentale ale cetãţenilor, prevãzute la cap. II al titlului II din Constituţie, nu se aplica în cauza; b) dispoziţiile legale criticate nu contravin art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi b) şi art. 135 alin. (6) din Constituţie, deoarece inviolabilitatea, în condiţiile legii, a proprietãţii private nu poate fi opusã cerinţelor apãrãrii intereselor naţionale în activitatea financiarã şi valutarã, în stadiul actual de dezvoltare a economiei de piata. Nici economia de piata şi nici libertatea comerţului nu justifica încãlcarea obligaţiei de repatriere a valutei şi a termenului legal maxim de repatriere, deoarece de constituirea fondurilor valutare depinde funcţionarea însãşi a sistemului economic, astfel ca autonomia juridicã a agenţilor economici în activitatea de comerţ exterior nu se poate realiza decât cu respectarea acestor obligaţii. Întrucât nu exista elemente noi care sa determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât considerentele, cat şi soluţiile pronunţate prin deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de fata. De aceea excepţia de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. IV pct. 2 şi 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1999 urmeazã sa fie respinsã. În plus, în ceea ce priveşte critica potrivit cãreia dispoziţiile pct. 7 al <>art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 contravin prevederilor art. 29 şi 30 din Constituţie, Curtea constata ca aceste texte din Legea fundamentalã se referã în esenta la drepturi şi libertãţi fundamentale ale cetãţenilor, care nu pot fi opuse cerinţelor apãrãrii intereselor naţionale în activitatea financiarã şi valutarã. În ceea ce priveşte lipsa culpei societãţii comerciale exportatoare în repatrierea valutei în termenul prevãzut de lege, invocatã de autorul exceptiei, aceasta nu este o problema de contencios constituţional, ci una care priveşte aplicarea legii, de competenta exclusiva a instanţei de judecata. De aceea urmeazã sa se respingã şi excepţia de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile <>art. IV pct. 2 şi 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 .
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. IV pct. 2 şi 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 12/1995 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Transtex" - S.R.L. Sighisoara în Dosarul nr. 1.594/2000 al Judecãtoriei Sighisoara, judeţul Mures. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 19 iunie 2001.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta
────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
