Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 197 din 29 aprilie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 61 din Ordonanta Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele si taxele locale, precum si celor ale art. 1 alin. (1) lit. c), ale art. 10 alin. (3) si ale art. 190-199 din Ordonanta Guvernului nr. 39/2003 privind procedurile de administrare a creantelor bugetelor locale
Nicolae Popa - preşedinte Costicã Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Aurelia Popa - procuror Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 61 din Ordonanţa Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele şi taxele locale, precum şi celor ale art. 1 alin. (1) lit. c), ale art. 10 alin. (3) şi ale <>art. 190-199 din Ordonanţa Guvernului nr. 39/2003 privind procedurile de administrare a creanţelor bugetelor locale, excepţie ridicatã de Agenţia Domeniilor Statului în Dosarul nr. 4.964/C/2003 al Judecãtoriei Galaţi. La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei, prin consilier juridic, lipsind cealaltã parte, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Reprezentantul autorului excepţiei solicitã admiterea acesteia deoarece prevederile criticate încalcã dispoziţiile art. 1 alin. (3), art. 123 alin. (2), art. 125 alin. (1) şi ale art. 128 din Constituţie. Se aratã cã prevederile criticate creeazã posibilitatea organelor fiscale de a anula hotãrâri judecãtoreşti, ceea ce reprezintã o imixtiune a organelor administrative în sfera justiţiei. Se mai susţine cã, deşi textele de lege criticate au fost abrogate, la momentul ridicãrii excepţiei acestea erau în vigoare. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã, arãtând cã dispoziţiile criticate au fost abrogate, acestea nefiind preluate în noua reglementare.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 28 noiembrie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 4.964/C/2003, Judecãtoria Galaţi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 61 din Ordonanţa Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele şi taxele locale, precum şi celor ale art. 1 alin. (1) lit. c), ale art. 10 alin. (3) şi ale <>art. 190-199 din Ordonanţa Guvernului nr. 39/2003 privind procedurile de administrare a creanţelor bugetelor locale, excepţie ridicatã de Agenţia Domeniilor Statului. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã dispoziţiile <>art. 61 din Ordonanţa Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele şi taxele locale, precum şi cele ale art. 1 alin. (1) lit. c), ale art. 10 alin. (3) şi ale <>art. 190-199 din Ordonanţa Guvernului nr. 39/2003 privind procedurile de administrare a creanţelor bugetelor locale contravin prevederilor art. 1 alin. (3), art. 123 alin. (2), art. 125 alin. (1) şi ale art. 128 din Constituţie. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã textele criticate au creat "posibilitatea imixtiunii autoritãţilor administraţiei publice locale şi, pe cale de consecinţã, a puterii executive în sfera justiţiei". Se mai aratã cã, potrivit acestor texte, un organ al administraţiei publice locale poate cenzura încheierea instanţei de judecatã prin care este stabilitã taxa judiciarã de timbru prin admiterea unei contestaţii, iar actul cu caracter administrativ-jurisdicţional emis reprezintã o "imixtiune a puterii executive în sfera actului de justiţie". De asemenea, potrivit susţinerilor autorului excepţiei, <>art. 10 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 39/2003 privind procedurile de administrare a creanţelor bugetelor locale permite "suspendarea efectelor unei hotãrâri judecãtoreşti şi sã fixeze o garanţie în acest sens, cu încãlcarea atribuţiilor date prin Constituţie şi prin lege puterii judecãtoreşti". Se considerã cã dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale "în mãsura în care se referã şi la taxele judiciare de timbru stabilite de instanţele judecãtoreşti". Judecãtoria Galaţi, formulându-şi opinia asupra excepţiei, considerã cã aceasta este întemeiatã, "dar numai în ceea ce priveşte taxele judiciare de timbru, întrucât se creeazã posibilitatea cenzurãrii unei hotãrâri judecãtoreşti de cãtre un organ administrativ, cenzurã care nu se poate realiza decât prin promovarea cãilor de atac tot în faţa instanţei de judecatã, şi, implicit, se încalcã principiul separaţiei puterilor în stat". Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este inadmisibilã. Se aratã, în punctul de vedere prezentat, cã <>Ordonanţa Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele şi taxele locale a fost abrogatã prin <>art. 298 alin. (1) pct. 27 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, iar în noua reglementare "sunt preluate doar dispoziţiile referitoare la destinaţia taxelor judiciare de timbru, în sensul cã acestea constituie venituri la bugetele locale [art. 295 alin. (11) lit. b)]". În ceea ce priveşte <>Ordonanţa Guvernului nr. 39/2003 privind procedurile de administrare a creanţelor bugetelor locale, se aratã cã aceasta a fost abrogatã prin <>art. 200 lit. f) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã. Guvernul susţine cã, în condiţiile actualei reglementãri, "se poate formula contestaţie [...] numai împotriva titlurilor de creanţã fiscalã şi împotriva altor acte administrative fiscale", iar actul administrativ fiscal este definit ca "actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislaţiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor fiscale", în timp ce "taxele judiciare de timbru sunt stabilite de cãtre instanţa judecãtoreascã - ce nu poate fi consideratã ca fiind o autoritate administrativã prin încheiere". De asemenea, potrivit punctului de vedere al Guvernului, "contestaţia se depune la organul fiscal al cãrui act administrativ este atacat, organul fiscal sau autoritatea fiscalã competentã fiind definitã de art. 7 alin. (1) pct. 6 din codul fiscal ca <<organul fiscal din cadrul Ministerului Finanţelor Publice şi serviciile de specialitate ale autoritãţilor administraţiei publice locale, dupã caz, care au responsabilitãţi fiscale>>". Se considerã cã noile prevederi legale nu preiau dispoziţiile criticate ca neconstituţionale de autorul excepţiei, întrucât "împotriva modului de stabilire a taxelor judiciare de timbru nu se mai poate formula contestaţie la o autoritate a administraţiei publice". Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile pãrţii prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile <>art. 61 din Ordonanţa Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele şi taxele locale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 10 septembrie 2002, precum şi prevederile art. 1 alin. (1) lit. c), ale art. 10 alin. (3) şi ale <>art. 190-199 din Ordonanţa Guvernului nr. 39/2003 privind procedurile de administrare a creanţelor bugetelor locale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 2 februarie 2003, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 358/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 23 iulie 2003. Autorul excepţiei a precizat însã cã se referã, în exclusivitate, la acele prevederi care reglementeazã posibilitatea ca organele administrative sã soluţioneze contestaţii formulate împotriva actelor prin care instanţele judecãtoreşti stabilesc taxa de timbru judiciar. Prevederile criticate aveau, la data formulãrii excepţiei, urmãtorul cuprins: 1. <>Art. 61 din Ordonanţa Guvernului nr. 36/2002 : "(1) Stabilirea, constatarea, controlul, urmãrirea şi încasarea impozitelor şi taxelor locale, a majorãrilor de întârziere, a penalitãţilor, a amenzilor şi a oricãror alte venituri proprii ale bugetelor locale, soluţionarea obiecţiilor şi contestaţiilor formulate împotriva actelor de control şi de impunere având ca obiect constatarea şi stabilirea acestor venituri, precum şi executarea creanţelor bugetare locale se efectueazã de cãtre autoritãţile administraţiei publice locale sau prin compartimentele de specialitate ale acestora, dupã caz, în funcţie de atribuţiile specifice, potrivit legii. (2) Taxele cuvenite bugetelor locale în condiţiile art. 74 sunt asimilate impozitelor şi taxelor locale." Textul de trimitere al <>art. 74 din Ordonanţa Guvernului nr. 36/2002 avea urmãtorul conţinut: "(1) Constituie integral venituri proprii ale bugetelor locale urmãtoarele resurse bãneşti: a) penalitãţile de întârziere aferente veniturilor proprii ale bugetelor locale, ca excepţie de la dispoziţiile <>art. 13^1 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, cu modificãrile şi completãrile ulterioare; b) taxele judiciare de timbru prevãzute de <>Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, iar actualizarea periodicã în funcţie de rata inflaţiei şi majorarea anualã a acestor taxe se supun reglementãrilor prevãzute de prezenta ordonanţã; c) taxele de timbru prevãzute de <>Ordonanţa Guvernului nr. 12/1998 privind taxele de timbru pentru activitatea notarialã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, iar actualizarea periodicã în funcţie de rata inflaţiei şi majorarea anualã a acestor taxe se supun reglementãrilor prevãzute de prezenta ordonanţã; d) taxa pentru eliberarea titlurilor de proprietate asupra terenurilor dobândite în baza <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, prevãzutã la <>cap. V din anexa la Legea nr. 117/1999 privind taxele extrajudiciare de timbru. Procedurile privind actualizarea periodicã în funcţie de rata inflaţiei şi majorarea anualã pentru taxele menţionate la cap. I-IV, precum şi la cap. V din anexa la aceastã lege se supun reglementãrilor prevãzute de prezenta ordonanţã. (2) Prin normele metodologice referitoare la impozitele şi taxele locale se vor detalia procedurile menţionate la alin. (1), precum şi cele specifice preluãrii la bugetele locale a acestor resurse financiare." 2. Art. 1 alin. (1) lit. c), art. 10 alin. (3) şi <>art. 190-199 din Ordonanţa Guvernului nr. 39/2003 , dupã cum urmeazã: - Art. 1 alin. (1) lit. c): "Prezenta ordonanţã reglementeazã într-un cadru unitar colectarea creanţelor bugetelor locale, precum şi celelalte proceduri de administrare a acestora, respectiv: [...] c) procedura de soluţionare a obiecţiunilor şi contestaţiilor împotriva actelor de control şi de impunere având ca obiect constatarea şi stabilirea impozitelor şi taxelor locale, a accesoriilor acestora, precum şi a altor sume şi mãsuri."; - Art. 10 alin. (3): "Exercitarea de cãtre contribuabili a cãilor de atac în condiţiile prevãzute la art. 190-199 nu suspendã obligaţia acestora de platã. La cererea debitorului şi ţinând seama de motivele invocate de acesta, primarii/primarul general al municipiului Bucureşti/preşedinţii consiliilor judeţene vor dispune suspendarea obligaţiei de platã a creanţelor la bugetul local, pânã la soluţionarea contestaţiei, cu constituirea unei garanţii la nivelul sumei contestate."; - Art. 190: "Orice contribuabil, persoanã fizicã sau juridicã, nemulţumit de modul în care i-au fost constatate sau stabilite impozitele şi taxele locale, accesoriile acestora, precum şi alte sume sau mãsuri, are dreptul de a formula obiecţiuni şi contestaţii, în condiţiile stabilite de prezentul titlu."; - Art. 191: "(1) Obiecţiunile şi contestaţiile sunt cãi administrativ-jurisdicţionale de atac prin care: a) se solicitã diminuarea sau anularea, dupã caz, a impozitelor, taxelor locale, a accesoriilor acestora şi a altor sume, stabilite de compartimentele de specialitate; b) se contestã mãsurile aplicate de compartimentele de specialitate. (2) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) contravenţiile constatate şi amenzile aplicate prin acte ale compartimentelor de specialitate ale autoritãţilor administraţiei publice locale, care se soluţioneazã în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 180/2002, cu modificãrile ulterioare."; - Art. 192: "(1) Împotriva constatãrilor şi mãsurilor stabilite în cadrul competenţelor legale prin procese-verbale sau prin acte administrative ale compartimentelor de specialitate contribuabilii pot face obiecţiuni în termen de 15 zile calendaristice de la data comunicãrii actului administrativ. (2) Obiecţiunile se depun la compartimentele de specialitate care au emis actul atacat. (3) Soluţionarea obiecţiunilor se face motivat de conducãtorul compartimentului de specialitate şi se va comunica contribuabilului în cauzã în cel mult 30 de zile calendaristice de la înregistrarea acestora."; - Art. 193: "Contribuabilul nemulţumit de modul în care au fost soluţionate obiecţiunile se poate adresa cu contestaţie, în termen de 15 zile calendaristice de la data comunicãrii rãspunsului, primarului/primarului general al municipiului Bucureşti/primarilor sectoarelor municipiului Bucureşti/ preşedintelui consiliului judeţean, în funcţie de competenţa acestora în stabilirea impozitelor şi taxelor locale."; - Art. 194: "(1) Contestaţia adresatã potrivit art. 193 se soluţioneazã în termen de 30 de zile calendaristice de la înregistrare, de cãtre primar sau de cãtre preşedintele consiliului judeţean, dupã caz, prin dispoziţie motivatã, care se comunicã celui în cauzã în termen de maximum 5 zile calendaristice de la emiterea acesteia. (2) Contestaţia se depune la compartimentul de specialitate care a soluţionat obiecţiunile, urmând ca acesta, în termen de 5 zile calendaristice de la primire, sã prezinte emitentului dispoziţiei contestaţia şi dosarul obiecţiunilor."; - Art. 195: "Contestaţia nu poate avea ca obiect alte sume sau mãsuri decât cele asupra cãrora s-au soluţionat obiecţiunile."; - Art. 196: "Obiecţiunile, precum şi contestaţiile adresate în condiţiile prezentului titlu sunt scutite de taxa de timbru."; - Art. 197: "Ca urmare a soluţionãrii obiecţiunilor şi contestaţiilor nu se pot stabili impozite şi taxe locale mai mari decât cele constatate prin actul administrativ atacat."; - Art. 198: "(1) Împotriva dispoziţiei primarului/primarului general al municipiului Bucureşti/primarilor sectoarelor municipiului Bucureşti/preşedintelui consiliului judeţean contribuabilul nemulţumit se poate adresa, în condiţiile legii, judecãtoriei sau, dupã caz, tribunalului, cu acţiune pentru anularea actului respectiv. (2) Termenul de introducere a acţiunii este de 15 zile calendaristice de la data comunicãrii dispoziţiei. (3) Contribuabilul nemulţumit de hotãrârea judecãtoreascã se poate adresa cu recurs tribunalului respectiv sau curţii de apel în termen de 15 zile calendaristice de la comunicarea hotãrârii."; - Art. 199: "Cãile de atac formulate înainte de data intrãrii în vigoare a prezentului titlu se soluţioneazã potrivit procedurilor existente la data depunerii acestora." Analizând aceste prevederi legale, Curtea observã cã, ulterior invocãrii excepţiei de neconstituţionalitate, <>art. 61 din Ordonanţa Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele şi taxele locale a fost abrogat, ca de altfel întreaga ordonanţã, prin <>Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, preluându-se, prin art. 295 alin. (11) lit. b), doar reglementarea cu privire la destinaţia taxei de timbru, aceasta constituind venit la bugetul local, aspect care însã nu face obiect al criticii de neconstituţionalitate. De asemenea, <>Ordonanţa Guvernului nr. 39/2003 privind procedurile de administrare a creanţelor bugetelor locale a fost abrogatã prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 29 decembrie 2003, fãrã ca reglementãrile criticate ca fiind neconstituţionale sã fi fost preluate. Titlul IX al Codului de procedurã fiscalã, care se referã la soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale, precizeazã în mai multe articole cã procedura instituitã prin acest act normativ se referã la actele administrative fiscale - decizii de impunere, acte administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere, precum şi la titlurile de creanţã privind datoria vamalã. Conform art. 37 din Codul de procedurã fiscalã, în înţelesul codului, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislaţiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor fiscale. Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt: art. 1 alin. (3), art. 123 alin. (2) [devenit art. 124 alin. (3) dupã republicarea Constituţiei României în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003], art. 125 alin. (1) [devenit art. 126 alin. (1)] şi art. 128 (devenit art. 129). De asemenea, autorul excepţiei de neconstituţionalitate invocã şi principiul separaţiei puterilor [principiu consacrat expres în art. 1 alin. (4) dupã revizuirea şi republicarea Constituţiei]. Aceste texte constituţionale, în noua lor redactare, dupã republicarea Constituţiei, au urmãtorul cuprins: - Art. 1 alin. (3) şi (4): "(3) România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertãţile cetãţenilor, libera dezvoltare a personalitãţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintã valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate. (4) Statul se organizeazã potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativã, executivã şi judecãtoreascã - în cadrul democraţiei constituţionale."; - Art. 124 alin. (3): "Judecãtorii sunt independenţi şi se supun numai legii."; - Art. 126 alin. (1): "Justiţia se realizeazã prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege."; - Art. 129: "Împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii." În esenţã, critica de neconstituţionalitate vizeazã dispoziţiile potrivit cãrora "s-a creat posibilitatea imixtiunii autoritãţilor administraţiei publice locale şi, pe cale de consecinţã, a puterii executive în sfera justiţiei", prin reglementarea soluţionãrii de cãtre organele administrativjurisdicţionale a contestaţiilor împotriva încheierilor instanţelor prin care s-a fixat o anumitã taxã de timbru. Analizând excepţia de neconstituţionalitate astfel formulatã, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate de autorul excepţiei au fost abrogate prin codul fiscal şi Codul de procedurã fiscalã, fãrã sã fi fost preluate prevederi care sã reglementeze soluţionarea de cãtre organele administrative fiscale a contestaţiilor cu privire la actele instanţelor judecãtoreşti prin care se stabileşte taxa judiciarã de timbru. De altfel, aceastã procedurã nici nu mai era posibilã, întrucât, anterior adoptãrii celor douã acte normative, codul fiscal şi Codul de procedurã fiscalã, Curtea Constituţionalã a stabilit, prin <>Decizia nr. 127 din 27 martie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 275 din 18 aprilie 2003, cã sunt neconstituţionale dispoziţiile <>art. 1 alin. (2) teza întâi din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 13/2001 privind soluţionarea contestaţiilor împotriva mãsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice, în mãsura în care se referã şi la taxele judiciare de timbru stabilite de instanţele judecãtoreşti, iar prin <>Decizia nr. 233 din 5 iunie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 25 iulie 2003, a constatat şi neconstituţionalitatea dispoziţiilor <>art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, în mãsura în care se referã şi la taxele judiciare de timbru stabilite de instanţele judecãtoreşti. În considerentele celor douã decizii s-a reţinut în esenţã cã, deşi "stabilirea cuantumului şi verificarea plãţii taxelor judiciare de timbru nu sunt acte propriu-zise de înfãptuire a justiţiei, acestea sunt strâns legate de actul de justiţie, privind chestiuni prejudiciale ce ţin pe loc ori chiar împiedicã înfãptuirea actului de justiţie. Soluţionarea unei eventuale contestaţii privind modul de stabilire de cãtre instanţa judecãtoreascã a obligaţiei de platã şi a cuantumului taxei judiciare de timbru constituie fãrã îndoialã un act de înfãptuire a justiţiei". De asemenea, Curtea a stabilit cã "nici o autoritate a administraţiei publice nu poate controla, anula ori modifica o hotãrâre a unei instanţe judecãtoreşti sau o mãsurã dispusã de instanţã ori de un judecãtor, în legãturã cu activitatea de judecatã. Prin urmare, darea în competenţa organelor Ministerului Finanţelor Publice a soluţionãrii contestaţiilor împotriva modului de stabilire, de cãtre instanţa judecãtoreascã, a taxei judiciare de timbru este contrarã principiului separaţiei puterilor în stat şi, în mod direct, dispoziţiilor <>art. 125 alin. (1) din Constituţie" (Decizia nr. 127/2003 a Curţii Constituţionale). Prin <>Decizia nr. 233/2003 , Curtea Constituţionalã a reţinut cã, "luând în considerare faptul cã taxele judiciare de timbru se stabilesc de cãtre instanţele judecãtoreşti prin încheieri pronunţate în cadrul procesului, fiind supuse cãilor de atac prevãzute de lege, [...] nu se poate admite, fãrã riscul încãlcãrii principiilor şi normelor constituţionale, ca modul de stabilire a taxei judiciare de timbru sã fie cenzurat pe calea procedurii administrative [...]". Având în vedere cã prevederile criticate de autorul excepţiei nu mai sunt în vigoare, fiind expres abrogate, dupã sesizarea Curţii Constituţionale, de codul fiscal şi Codul de procedurã fiscalã, care nu au preluat dispoziţiile care se referã la posibilitatea unui control administrativ cu privire la încheierile instanţelor judecãtoreşti prin care s-a stabilit taxa judiciarã de timbru, Curtea constatã cã excepţia a devenit inadmisibilã, conform dispoziţiilor <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã.
Faţã de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge, ca devenitã inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 61 din Ordonanţa Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele şi taxele locale, precum şi celor ale art. 1 alin. (1) lit. c), ale art. 10 alin. (3) şi ale <>art. 190-199 din Ordonanţa Guvernului nr. 39/2003 privind procedurile de administrare a creanţelor bugetelor locale, excepţie ridicatã de Agenţia Domeniilor Statului în Dosarul nr. 4.964/C/2003 al Judecãtoriei Galaţi. Definitivã şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 29 aprilie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta
_________________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
