Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 197 din 14 aprilie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 166 alin. (3) sintagma "Justa despagubire se acorda, dupa caz, de Guvern" din Legea invatamantului nr. 84/1995 , precum si a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 110/2003 pentru completarea art. 166 din Legea invatamantului nr. 84/1995 , republicata
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 498 din 13 iunie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 166 alin. (3) sintagma "Justa despãgubire se acordã, dupã caz, de Guvern", alin. (3^1) şi (3^2) din <>Legea învãţãmântului nr. 84/1995 şi ale <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 110/2003 pentru completarea <>art. 166 din Legea învãţãmântului nr. 84/1995 , republicatã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Georomservices" - S.A. din Ploieşti în Dosarul nr. 3.721/2002 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilã.
La apelul nominal rãspunde pentru autorul excepţiei domnul avocat Antonie Iorgovan, în baza delegaţiei depuse la dosar, constatându-se lipsa celorlalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul autorului excepţiei solicitã admiterea acesteia, întrucât considerã cã textele de lege criticate, prin care se instituie o procedurã administrativã de despãgubire a societãţii comerciale pentru imobile ce se reintegreazã în patrimoniul Ministerului Educaţiei, Cercetãrii şi Tineretului şi potrivit cãrora despãgubirea nu este prealabilã şi se stabileşte în mod unilateral chiar de autoritãţile publice care dispun exproprierea, încalcã prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2), art. 44 alin. (1), (2), (3) şi (6) şi ale art. 136 alin. (5).
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, întrucât considerã cã textele de lege criticate nu contravin prevederilor din Constituţie invocate ca fiind încãlcate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea nr. 4.811 din 25 iunie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 3.721/2002, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã, la data de 22 noiembrie 2004, cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 166 alin. (3) sintagma "Justa despãgubire se acordã, dupã caz, de Guvern" din <>Legea nr. 84/1995 , republicatã, precum şi a prevederilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 110/2003 pentru completarea <>art. 166 din Legea învãţãmântului nr. 84/1995 , republicatã. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Georomservices" - S.A. din Ploieşti într-o cauzã civilã având ca obiect recursul declarat de aceasta împotriva Deciziei civile nr. 61 din 11 iunie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti - Secţia civilã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã textele de lege criticate, care prevãd etapele ce trebuie parcurse în ipoteza preluãrii de Ministerul Educaţiei, Cercetãrii şi Tineretului a unor imobile necesare procesului de instruire şi educaţie, indiferent de statutul capitalului social al societãţii ce are calitatea de proprietar, precum şi competenţa exclusivã a Guvernului de a stabili şi de a acorda despãgubirile "pe care le crede de cuviinţã" pentru imobilul expropriat, contravin art. 21 alin. (1) şi (2), art. 44 alin. (1), (2), (3) şi (6) şi art. 136 alin. (5) din Constituţie. În acest sens, se aratã cã dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (6) prevãd în mod expres cã stabilirea despãgubirilor necesitã acordul proprietarului expropriat sau, în lipsa acestuia, intervenţia instanţei de judecatã; or, conform ipotezei <>art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 110/2003 , pentru imobilele deja integrate în patrimoniul Ministerului Educaţiei, Cercetãrii şi Tineretului, "acordarea justei despãgubiri rãmâne la bunul plac al Guvernului care nu poate fi silit de cãtre instanţa judecãtoreascã sã plãteascã suma realã ce reprezintã contravaloarea imobilului". Aşadar, atât <>art. 166 alin. (3), (3^1), (3^2) din Legea nr. 84/1995 , cât şi <>art. II al Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 110/2003 "instituie o procedurã strict administrativã, în care sunt implicate doar autoritãţi administrative şi în care voinţa proprietarului expropriat de a negocia cuantumul despãgubirii sau de a se adresa puterii judecãtoreşti pentru a obţine o sumã corectã şi echitabilã, nu are nici o însemnãtate". Prin acest "mod abuziv şi arbitrar de a stabili cuantumul justei despãgubiri" se încalcã şi alin. (1) şi (2) al art. 44 din Constituţie, precum şi art. 136 alin. (5), "din moment ce nu este creatã posibilitatea realã ca în cazul exproprierii prevãzute de Legea învãţãmântului sã se primeascã de cãtre proprietar o despãgubire dreaptã - deci corect calculatã - şi prealabilã". Alin. (3) al art. 44 din Constituţie este încãlcat prin aceea cã "despãgubirea ce se acordã nu este prealabilã trecerii imobilului în patrimoniul Ministerului Educaţiei", "din moment ce mai întâi opereazã reintegrarea bunului în patrimoniul expropriatorului, în baza protocolului de predare-primire, şi de abia pe urmã se demareazã «complexa» şi «operativa» procedurã de acordare a despãgubirii".
În sfârşit, în legãturã cu invocarea încãlcãrii prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2), se aratã cã textele de lege criticate împiedicã persoana expropriatã de a participa la procedura de stabilire a cuantumului despãgubirii şi de a se adresa, în mod direct, puterii judecãtoreşti pentru a obţine recunoaşterea dreptului.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilã nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, nici prin încheierea de sesizare şi nici ca urmare a solicitãrii formulate în acest sens de Curtea Constituţionalã, prin Adresa nr. 6.698 din 2 decembrie 2004, în temeiul art. 15 din regulamentul sãu de organizare şi funcţionare.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Astfel, în legãturã cu susţinerea potrivit cãreia textele de lege criticate reglementeazã "o procedurã de despãgubire a societãţii expropriate" în care despãgubirea este "stabilitã unilateral de autoritãţile publice care au statutul de expropriator", se aratã cã aceste dispoziţii reglementeazã reintegrarea fãrã platã în patrimoniul Ministerului Educaţiei, Cercetãrii şi Tineretului a bazei materiale aferente procesului de instruire şi de educaţie, iar nu o procedurã specialã de expropriere, de vreme ce statul nu a pierdut niciodatã proprietatea acestor bunuri. Mai aratã cã în sprijinul unei asemenea opinii este şi "faptul cã în cuprinsul alin. (3) al art. 166 se precizeazã expres cã aceste dispoziţii nu se aplicã bunurilor care au intrat în patrimoniul agenţilor economici privaţi", aşa încât nici procedura administrativã reglementatã de <>art. 166 alin. (3), (3^1) şi (3^2) din Legea nr. 84/1995 , prin care bunurile menţionate sunt reintegrate în patrimoniul unitãţilor aferente Ministerului Educaţiei şi Cercetãrii, pe baza unui protocol de predare-preluare şi cu acordarea unei juste despãgubiri, nu se aplicã agenţilor economici privaţi. În mãsura în care bunuri de natura celor ce pot fi incluse în baza materialã aferentã procesului de instruire şi de educaţie sunt identificate în patrimoniul agenţilor economici privaţi şi statul român doreşte reintegrarea lor în patrimoniul unitãţilor implicate în procesul de instruire şi educare, urmeazã a se recurge la procedura exproprierii conform <>art. 44 din Constituţie şi Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauzã de utilitate publicã.
În legãturã cu susţinerea potrivit cãreia în condiţiile textelor de lege criticate "despãgubirea ce se acordã nu este nici mãcar prealabilã", se considerã cã aceasta nu are aceeaşi naturã juridicã cu cea acordatã în cadrul procedurii de expropriere şi este opţiunea legiuitorului de a stabili acordarea unei juste despãgubiri ulterior încheierii protocolului de predare-primire, astfel cã despãgubirea nu trebuie sã fie prealabilã.
În sfârşit, cu privire la susţinerile conform cãrora prin dispoziţiile de lege criticate "se doreşte instituirea unui caz în care puterea judecãtoreascã nu are posibilitatea de a se pronunţa în mod direct asupra despãgubirilor cuvenite unui proprietar expropriat", se considerã cã: art. 166 din lege nu are în vedere aplicarea unei proceduri de expropriere; art. II din ordonanţã are în vedere imobilele preluate pe bazã de protocol de predare-primire, pânã la data intrãrii în vigoare a acesteia şi pentru care Guvernul a fost obligat prin hotãrâri judecãtoreşti sã emitã hotãrâri de acordare de despãgubiri; puterea judecãtoreascã are posibilitatea de a se pronunţa asupra acordãrii despãgubirilor, în cadrul procedurilor prevãzute de legea criticatã.
Avocatul Poporului considerã cã sesizarea Curţii Constituţionale nu este legalã, întrucât încheierea nr. 4.811 din 25 iunie 2004, pronunţatã în Dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 3.721/2002, nu cuprinde şi opinia instanţei de judecatã. Or, din interpretarea dispoziţiilor imperative ale <>art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , rezultã "voinţa legiuitorului de a acorda instanţei de judecatã rolul unui filtru de acces la instanţa de contencios constituţional", în acelaşi sens fiind şi dispoziţiile art. 146 lit. d) teza întâi din Constituţie. În sfârşit, se aratã cã "o interpretare contrarã a acestor dispoziţii constituţionale şi legale ar duce la concluzia cã instanţa de judecatã nu este implicatã în controlul de constituţionalitate, ceea ce contravine literei şi spiritului prevederilor Constituţiei referitoare la instanţa de contencios constituţional".
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 166 alin. (3) sintagma "Justa despãgubire se acordã, dupã caz, de Guvern" din <>Legea nr. 84/1995 , republicatã, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 10 decembrie 1999, precum şi prevederile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 110/2003 pentru completarea <>art. 166 din Legea învãţãmântului nr. 84/1995 , republicatã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 748 din 26 octombrie 2003.
Articolul 166 alin. (3) din <>Legea nr. 84/1995 are urmãtorul cuprins: "[...] Baza materialã aferentã procesului de instruire şi de educaţie, menţionatã la alin. (2) şi realizatã din fondurile statului sau din fondurile instituţiilor şi întreprinderilor de stat în perioada anterioarã datei de 22 decembrie 1989, se reintegreazã, fãrã platã, în patrimoniul Ministerului Educaţiei Naţionale, al instituţiilor şi unitãţilor de învãţãmânt şi de cercetare ştiinţificã din sistemul învãţãmântului de stat. Predarea-preluarea se face pe bazã de protocol. Justa despãgubire se acordã, dupã caz, de Guvern. În aceleaşi condiţii se reintegreazã fãrã platã şi imobilele care, conform <>art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990 , au trecut în patrimoniul unor societãţi comerciale, indiferent de statutul capitalului social al acestora. Reintegrarea se face pe bazã de protocol de predare-primire. [...]"
<>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 110/2003 prevede: "<>Art. I. - Articolul 166 din Legea învãţãmântului nr. 84/1995 , republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 10 decembrie 1999, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se completeazã cu douã noi alineate, (3^1) şi (3^2), cu urmãtorul cuprins:
(3^1) Justa despãgubire prevãzutã la alin. (3) se acordã, pentru fiecare caz, prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Educaţiei, Cercetãrii şi Tineretului şi a Ministerului Finanţelor Publice, în termen de 60 de zile de la data semnãrii protocolului de predare-preluare.
(3^2) Cuantumul despãgubirii se stabileşte în termen de 30 de zile de la data semnãrii protocolului de predare-preluare, de cãtre o comisie de evaluare formatã din reprezentanţi ai Ministerului Educaţiei, Cercetãrii şi Tineretului, Ministerului Administraţiei şi Internelor, Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului şi ai Ministerului Finanţelor Publice, constituitã prin ordin comun.
Art. II. - (1) Pentru imobilele preluate pe bazã de protocol de predare-preluare, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 166 din Legea învãţãmântului nr. 84/1995 , pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã, şi pentru care Guvernul a fost obligat prin hotãrâri judecãtoreşti sã emitã hotãrâri de acordare a justei despãgubiri, aceasta se acordã, pentru fiecare caz, prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Educaţiei, Cercetãrii şi Tineretului şi a Ministerului Finanţelor Publice, în termen de 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã, din Fondul de rezervã bugetarã la dispoziţia Guvernului.
(2) Cuantumul despãgubirii se stabileşte în termen de 15 zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã de cãtre comisia de evaluare prevãzutã la alin. (3^2) al <>art. 166 din Legea învãţãmântului nr. 84/1995 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare."
În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile de lege criticate contravin art. 21 alin. (1) şi (2), art. 44 alin. (1), (2), (3) şi (6) şi art. 136 alin. (5) din Constituţie, care prevãd:
- Art. 21: "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept." ;
- Art. 44: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privatã asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeanã şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bazã de reciprocitate, în condiţiile prevãzute prin lege organicã, precum şi prin moştenire legalã.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauzã de utilitate publicã, stabilitã potrivit legii, cu dreaptã şi prealabilã despãgubire. [...]
(6) Despãgubirile prevãzute în alineatele (3) şi (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţã, prin justiţie." ;
- Art. 136: "(5) Proprietatea privatã este inviolabilã, în condiţiile legii organice."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea Constituţionalã reţine urmãtoarele:
<>Art. 166 alin. (3) din Legea învãţãmântului nr. 84/1995 , republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 10 decembrie 1999, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, prevede reintegrarea în patrimoniul Ministerului Educaţiei, Cercetãrii şi Tineretului a bazei materiale aferente procesului de instruire şi de educaţie, realizatã din fondurile statului sau din fondurile instituţiilor şi întreprinderilor de stat în perioada anterioarã datei de 22 decembrie 1989, precum şi a imobilelor care au trecut, conform <>art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990 , în patrimoniul unor societãţi comerciale. Totodatã, dispune cã reintegrarea se face pe bazã de protocol de predare-primire, iar justa despãgubire se acordã, dupã caz, de Guvern. Autorul excepţiei considerã cã mãsura reintegrãrii, în condiţiile prevãzute de acest text de lege, reprezintã o expropriere şi, în consecinţã, sintagma "Justa despãgubire se acordã, dupã caz, de Guvern" este contrarã art. 44 alin. (1), (2), (3) şi (6) şi art. 136 alin. (5) din Constituţie potrivit cãrora, în condiţiile legii organice, proprietatea privatã este inviolabilã şi nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauzã de utilitate publicã, stabilitã potrivit legii, cu dreaptã şi prealabilã despãgubire.
Cu referire la aceste susţineri, Curtea constatã cã, în sensul prevederilor constituţionale invocate, <>Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauzã de utilitate publicã reglementeazã cadrul legal pentru protecţia, garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate, în mod egal, indiferent de proprietar, şi instituie procedurile de expropriere şi stabilire a despãgubirilor. Or, nici una dintre dispoziţiile textului de lege criticat nu prevede exproprierea pentru cauzã de utilitate publicã, cu justã şi prealabilã despãgubire, potrivit cerinţelor constituţionale şi legale arãtate. Aşa fiind, Curtea nu poate reţine contrarietatea sintagmei "Justa despãgubire se acordã, dupã caz, de Guvern", cuprinsã în <>art. 166 alin. (3) din Legea nr. 84/1995 , faţã de prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (1), (2), (3) şi (6) şi art. 136 alin. (5).
De altfel, Curtea constatã cã, în realitate, autorul excepţiei nu criticã soluţia legislativã cuprinsã în <>art. 166 alin. (3) din Legea nr. 84/1995 , ci sintagma "Justa despãgubire se acordã, dupã caz, de Guvern", cuprinsã în textul legii menţionate, precum şi procedura de acordare a acesteia, instituitã prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 110/2003 . În esenţã, potrivit motivelor de neconstituţionalitate formulate, textele de lege criticate: "instituie o procedurã strict administrativã, în care sunt implicate doar autoritãţi administrative şi în care voinţa proprietarului expropriat de a negocia cuantumul despãgubirii sau de a se adresa puterii judecãtoreşti pentru a obţine o sumã corectã şi echitabilã, nu are nici o însemnãtate;" cuantumul "justei despãgubiri" este stabilit de Guvern în "mod abuziv şi arbitrar"; "despãgubirea ce se acordã nu este prealabilã trecerii imobilului în patrimoniul Ministerului Educaţiei", "din moment ce mai întâi opereazã reintegrarea bunului în patrimoniul expropriatorului, în baza protocolului de predare-primire, şi de abia pe urmã se demareazã «complexa» şi «operativa» procedurã de acordare a despãgubirii"; împiedicã persoana expropriatã de a participa la procedura de stabilire a cuantumului despãgubirii şi de a se adresa puterii judecãtoreşti pentru a obţine recunoaşterea dreptului.
Aşadar, autorul excepţiei invocã neconstituţionalitatea unor prevederi referitoare la acordarea, de cãtre Guvern, a justei despãgubiri şi procedura stabilitã pentru aceasta. În legãturã cu aceste susţineri, Curtea constatã cã prin dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 110/2003 pentru completarea <>art. 166 din Legea învãţãmântului nr. 84/1995 , republicatã, legiuitorul a instituit o procedurã administrativã specialã, care sã conducã la reintegrarea, fãrã platã, a bazei materiale aferente procesului de instruire şi educaţie în patrimoniul Ministerului Educaţiei şi Cercetãrii, instituţiilor şi unitãţilor de învãţãmânt şi de cercetare ştiinţificã din sistemul învãţãmântului de stat. Or, faptul cã prin lege se stabilesc modalitãţile de reintegrare a bazei materiale şi de acordare a justei despãgubiri nu constituie o problemã de constituţionalitate, ci o opţiune a legiuitorului, în legãturã cu care Curtea Constituţionalã nu este competentã sã se pronunţe. Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate ridicatã urmeazã a fi respinsã, întrucât Curtea nu poate reţine cã prin textele de lege criticate sunt încãlcate prevederile art. 21 alin. (1) şi (2), art. 44 alin. (1), (2), (3) şi (6) şi art. 136 alin. (5) din Constituţie.
În sfârşit, Curtea reţine cã excepţia de neconstitu-ţionalitate a fost ridicatã într-o cauzã în care Societatea Comercialã "Georomservices" - S.A. din Ploieşti a solicitat instanţei de judecatã obligarea Guvernului României la plata justei despãgubiri, în temeiul <>art. 166 din Legea nr. 84/1995 , pentru imobilul sãu din municipiul Ploieşti, str. Traian nr. 28. Prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 969 din 15 iunie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 592 din 1 iulie 2004, adoptatã în temeiul art. 108 din Constituţie şi al <>art. II alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 110/2003 pentru completarea <>art. 166 din Legea învãţãmântului nr. 84/1995 , republicatã, s-a aprobat Societãţii Comerciale "Georomservices" - S.A. plata justei despãgubiri pentru imobilul preluat în domeniul public al municipiului Ploieşti şi în administrarea Consiliului Local al Municipiului Ploieşti. Pentru platã, prin hotãrâre, se dispune efectuarea modificãrilor corespunzãtoare în structura bugetului de stat pe anul 2004 şi în volumul şi structura bugetului Ministerului Educaţiei şi Cercetãrii pe anul 2004.
Faţã de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 166 alin. (3) sintagma "Justa despãgubire se acordã, dupã caz, de Guvern" din <>Legea învãţãmântului nr. 84/1995 , precum şi a prevederilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 110/2003 pentru completarea <>art. 166 din Legea învãţãmântului nr. 84/1995 , republicatã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Georomservices" - S.A. din Ploieşti în Dosarul nr. 3.721/2002 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 aprilie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent şef,
Gabriela Dragomirescu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
