Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 197 din 13 mai 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari prin Legea nr. 180/2002
Costica Bulai - preşedinte Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Paula C. Pantea - procuror Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 12 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 , excepţie ridicatã din oficiu de Judecãtoria Arad în Dosarul nr. 878/2003. La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a exceptiei de neconstituţionalitate şi de constatare ca textul de lege criticat incalca prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie. În temeiul dispoziţiilor <>art. 25 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, solicita constatarea neconstitutionalitatii şi a prevederilor alin. (2) al <>art. 12 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 .
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 4 februarie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 878/2003, Judecãtoria Arad a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 12 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 180/2002 . Excepţia a fost ridicatã din oficiu de instanta de judecata, într-un dosar având ca obiect rejudecarea (dupã recurs) a unei plângeri formulate impotriva procesului-verbal de constatare a unei contravenţii încheiat la data de 17 mai 2002. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile criticate infrang principiul constituţional al neretroactivitatii legii, consacrat în <>art. 15 alin. (2) din Constituţie. Astfel, deşi prin Decretul nr. 184 din 2 aprilie 1954 contravenţiile au fost scoase din câmpul faptelor penale şi trecute în acela al abaterilor cu caracter administrativ, <>art. 12 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 prevede ca, dacã printr-un nou act normativ fapta nu mai este socotitã contravenţie, ea nu se mai sancţioneazã, chiar dacã a fost sãvârşitã înainte de data intrãrii în vigoare a noului act normativ. În susţinerea exceptiei se invoca şi faptul ca, deşi prin <>art. 51 al Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 au fost abrogate prevederile <>Legii nr. 32/1968 , textul legal criticat a preluat într-o forma asemãnãtoare dispoziţiile art. 12 din lege, ce au fost declarate neconstituţionale prin deciziile Curţii Constituţionale nr. 90/1999 şi 157/1999. Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. Guvernul apreciazã ca excepţia este neîntemeiatã şi ca, în acord cu jurisprudenta Curţii Europene a Drepturilor Omului, ar trebui admis principiul legii penale mai favorabile, înscris în art. 13 din Codul penal, şi în materie de contravenţii. Avocatul Poporului arata ca dispoziţiile legale referitoare la constatarea şi sancţionarea contravenţiilor nu sunt norme de drept penal, iar <>Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 , aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 180/2002 , pãstreazã caracterul administrativ al rãspunderii contravenţionale. Potrivit art. 47 al ordonanţei, dispoziţiile ei se completeazã cu dispoziţiile Codului de procedura civilã. Totodatã se arata ca "dispoziţiile <>art. 12 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 au ca obiect dezincriminarea faptei şi produc efecte active, începând din momentul intrãrii în vigoare a actului normativ. Prin urmare, efectele care s-au produs sub imperiul actului normativ anterior rãmân câştigate cauzei şi înceteazã de la data apariţiei noului act normativ. În consecinta, textul legal criticat nu conţine în sine nici o dispoziţie cu caracter retroactiv, ci se referã la aplicarea legii în timp, ceea ce nu reprezintã o problema de constitutionalitate, ci una de legalitate, ce excede competentei Curţii Constituţionale". Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au transmis punctul lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 12 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002. Textul criticat are urmãtorul conţinut: "Dacã printr-un act normativ fapta nu mai este consideratã contravenţie, ea nu se mai sancţioneazã, chiar dacã a fost sãvârşitã înainte de data intrãrii în vigoare a noului act normativ." Judecãtoria Arad, care a ridicat excepţia din oficiu, a susţinut ca aceste dispoziţii au caracter retroactiv şi sunt neconstituţionale, intucat contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile". Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observa ca susţinerile autorului exceptiei de neconstituţionalitate urmeazã a fi examinate prin prisma incidentei normelor constituţionale şi convenţionale. Textul de lege criticat instituie, pentru faptele ce constituie contravenţii, o soluţie similarã celei existente în dreptul penal cu privire la aplicarea retroactivã a legii penale mai favorabile. Aceasta excepţie de la principiul neretroactivitatii legii este consacrat în alin. (2) al art. 15 din Constituţie, precum şi în art. 13 din Codul penal. Prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2), conform cãrora "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile", trebuie interpretate, în lumina art. 20 alin. (1), în acord cu Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În legislaţia româneascã, ca şi în cea a altor state europene (de exemplu, Germania, Cehia şi Slovacia), contravenţiile au fost scoase de sub incidenta legii penale şi supuse unui regim administrativ. Din perspectiva conventionala, Curtea observa ca, în jurisprudenta sa, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a statuat ca nimic nu impiedica statele sa îşi îndeplineascã rolul lor de gardieni ai interesului public, prin stabilirea sau menţinerea unei distincţii între diferitele tipuri de infracţiuni. În principiu, Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale nu se opune tendintei de "dezincriminare" existente în statele membre ale Consiliului Europei. Cu toate acestea, asa cum s-a arãtat în Hotãrârea din 21 februarie 1994, în cauza Ozturk impotriva Germaniei, aceste fapte intra sub incidenta art. 6 al Convenţiei. Pentru a se face aceasta aplicare a prevederilor art. 6 al Convenţiei, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului considera ca este necesar sa fie avute în vedere trei criterii: 1. caracterizarea faptei în dreptul naţional; 2. natura faptei; 3. natura şi gradul de gravitate ale sancţiunii care ar putea fi aplicatã persoanei în cauza. În acelaşi sens, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului s-a pronunţat, de exemplu, şi în cauzele Garyfallou AEBE impotriva Greciei (Hotãrârea din 24 septembrie 1997), Lauko impotriva Slovaciei şi Kadubec impotriva Slovaciei (hotãrârile din 2 septembrie 1998). În aprecierea acestor criterii, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a stabilit ca modul de definire a faptelor de cãtre dreptul intern nu are decât o valoare relativã, esenţialã fiind natura faptei şi a sancţiunii. Cu toate acestea, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a considerat drept pozitive mãsurile din legislatiile naţionale referitoare la dezincriminarea unor infracţiuni mai puţin grave în "interesul individului". Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a avut în vedere faptul ca sancţiunile administrative nu privesc un grup de persoane, ci se adreseazã tuturor cetãţenilor în vederea realizãrii scopului preventiv şi represiv al sancţiunii, ceea ce conferã faptei natura penalã. În aceste condiţii distincţia operata de statele europene între crime, delicte şi contravenţii nu este operanta, în sensul art. 6 al Convenţiei, toate având caracter penal. Tocmai de aceea prevederile acestui articol garanteazã oricãrui "acuzat" dreptul la un proces echitabil, indiferent de calificarea faptei în dreptul intern. Curtea considera ca, sub acest aspect, legislaţia contravenţionalã din România, similarã celei germane, intra sub prevederile art. 6 al Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Fata de cele arãtate, Curtea constata ca nu este justificatã o eventuala sancţionare contravenţionalã a unei persoane pentru o fapta sãvârşitã în trecut, în condiţiile în care aceasta fapta nu mai constituie, în prezent, contravenţie. Astfel fiind, nu se poate susţine neconstituţionalitatea prevederilor <>art. 12 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 . Criticile de neconstituţionalitate fiind neintemeiate, excepţia urmeazã sa fie respinsã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi (6) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 12 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 , excepţie ridicatã din oficiu de Judecãtoria Arad în Dosarul nr. 878/2003. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 13 mai 2003.
PREŞEDINTE, prof. univ. dr. COSTICA BULAI
Magistrat-asistent, Florentina Geangu
──────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
