Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 196 din 27 iunie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV pct. 2, 3 si 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind masuri pentru intarirea disciplinei financiare a agentilor economici
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Gabriela Ghita - procuror Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. IV pct. 2, 3 şi 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Elvimex Group" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.095/2000 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti într-o cauza având ca obiect plângerea impotriva unei sancţiuni contravenţionale. La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public, referindu-se la dispoziţiile pct. 2, 3 şi 7, mai puţin alineatul final, ale <>art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , solicita respingerea, ca neîntemeiatã, a exceptiei de neconstituţionalitate, arãtând ca prin obligaţia de repatriere a valutei nu se urmãreşte dezavantajarea agenţilor economici, ci protejarea intereselor naţionale în ceea ce priveşte operaţiunile cu valuta. Mai arata ca excepţia este inadmisibila în ceea ce priveşte dispoziţiile alineatului final al pct. 7 al art. IV din ordonanta, deoarece aceste dispoziţii au fost abrogate prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 10/1997 . În fine, arata ca prin mai multe decizii, între care nr. 52 şi nr. 68/2002, Curtea s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii acestor dispoziţii legale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 19 februarie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 2.095/2000, Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. IV pct. 2, 3 şi 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Elvimex Group" - S.A. din Bucureşti. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile <>art. IV pct. 2, 3 şi 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 sunt contrare prevederilor art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi b) din Constituţie, întrucât limiteazã libertatea comerţului, dând "prioritate intereselor statului în raport cu interesele particularilor, ambele componente ale sintagmei <<interesele naţionale>> folosite de Constituţie". Mai arata ca "obligaţia de a incasa prin conturi din România" preţul produselor exportate, prevãzutã de textele de lege criticate, atrage, în interpretarea majoritãţii instanţelor judecãtoreşti şi conform instrucţiunilor de aplicare, o rãspundere obiectivã, chiar dacã în jurisprudenta Curţii Constituţionale s-a statuat ca nu exista rãspundere obiectivã. Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti considera ca dispoziţiile legale criticate sunt "în sprijinul şi litera art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi b) din Constituţia României". Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia ridicatã. Guvernul apreciazã ca excepţia ridicatã nu este intemeiata. Dispoziţiile legale criticate reglementeazã obligaţia agenţilor economici de a repatria valuta rezultatã ca urmare a raporturilor de comerţ internaţional la care aceştia sunt parte. Prin nerespectarea acestei obligaţii "se incalca norme ce urmãresc consolidarea regimului valutar şi întãrirea disciplinei financiare privind disponibilitãţile în conturile valutare", ceea ce constituie contravenţie, justificandu-se astfel sancţiunea aplicatã. Potrivit dispoziţiilor art. 134 alin. (2) lit. a) şi b), statul, pe lângã "libertatea comerţului", trebuie sa asigure şi "protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã". Guvernul invoca mai multe decizii ale Curţii Constituţionale prin care s-a statuat asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 18/1994 . Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecãtorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. IV pct. 2, 3 şi 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agenţilor economici, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 28 din 28 ianuarie 1994, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 12/1995 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 27 din 7 februarie 1995, cu modificãrile ulterioare, texte care au urmãtorul conţinut: "2. Persoanele juridice şi fizice prevãzute la art. 1 sunt obligate sa încaseze sumele în valuta aferente exporturilor de mãrfuri, executarilor de lucrãri şi prestãrilor de servicii în strãinãtate, precum şi din orice alte operaţiuni şi tranzacţii externe, prin conturile deschise în România la bãnci autorizate. 3. În cazul operaţiunilor de încasare la vedere, repatrierea valutei rezultate în urma producerii actului de comerţ internaţional se va face în maximum 5 zile de la data încasãrii, dar nu mai târziu de 90 de zile calendaristice, calculate de la data atestarii documentare a trecerii mãrfii prin frontiera romana, sau, dupã caz, a executãrii lucrãrilor şi prestãrii serviciilor în strãinãtate, în funcţie de zona geograficã a partenerului extern. Pentru operaţiunile cu încasare la termen între 90 şi 360 de zile, cat şi pentru cele pe credit de peste 1 an, pentru care Ministerul Comerţului a eliberat licenţe în limita unui plafon stabilit anual de Banca Nationala a României, termenul de repatriere este de maximum 15 zile calendaristice calculate de la data scadentei plãţii, stabilite conform clauzelor contractuale. În cazul plãţilor în avans pentru importuri, pentru care nu s-a livrat marfa, nu s-a executat lucrarea sau nu s-a prestat serviciul, sau pentru care nu s-a restituit avansul plãtit, se aplica aceeaşi perioada de 15 zile calendaristice calculate de la data ultimului termen de livrare contractual. Ministerul Comerţului, în raport cu obiectivele politicii comerciale, va propune Guvernului, în vederea aprobãrii, lista grupelor de produse care pot fi exportate cu plata pana la 90 de zile calendaristice de la data livrãrii, precum şi lista grupelor de produse cu plata peste 1 an de la data livrãrii, produsele necuprinse în cele doua categorii de grupe de produse putând fi exportate cu plata la termene între 90 şi 360 de zile calendaristice. [...] 7. În cazul constatãrii nerespectãrii termenelor menţionate la pct. 3, 5 şi 6, precum şi a celor menţionate în autorizaţia Bãncii Naţionale a României eliberata conform pct. 4, privind repatrierea încasãrilor în valuta, se vor aplica urmãtoarele amenzi contravenţionale reprezentând: - 10%, în lei, asupra sumelor în valuta nerepatriate, pentru întârzieri de pana la 30 de zile calendaristice; - 15%, în lei, asupra sumelor în valuta nerepatriate, pentru întârzieri între 30 şi 60 de zile calendaristice; - 20%, în lei, asupra sumelor în valuta nerepatriate, pentru fiecare luna calendaristicã care depãşeşte primele 60 de zile de întârziere. În toate situaţiile se menţine obligaţia repatrierii sumelor în valuta în termen de 30 de zile calendaristice de la data constatãrii contravenţiei. În cazul depãşirii termenului de la alineatul precedent, penalitãţile stabilite la <>art. 7 din Legea nr. 76/1992 , astfel cum a fost modificat prin prezenta ordonanta, se majoreazã cu 50%." În opinia autorului exceptiei dispozitile legale criticate incalca prevederile art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi b) din Constituţie, conform cãrora: "(1) Economia României este economie de piata. (2) Statul trebuie sa asigure: a) libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie; b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã;". Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca a mai fost sesizatã cu neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. IV (în întregime sau cu diferite dispoziţii ale acestuia) din <>Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , în numeroase cazuri, şi de fiecare data a respins excepţia, statuand ca dispoziţiile legale criticate nu incalca nici o prevedere constituţionalã. Astfel, prin Decizia nr. 325 din 27 noiembrie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 28 ianuarie 2002, conform jurisprudenţei sale constante, Curtea a reţinut ca "Nici economia de piata şi nici libertatea comerţului nu justifica încãlcarea obligaţiei de repatriere a valutei şi a termenului legal maxim de repatriere, deoarece de constituirea fondurilor valutare depinde însãşi funcţionarea sistemului economic, astfel încât autonomia juridicã a agenţilor economici în activitatea de comerţ exterior nu se poate realiza decât cu respectarea acestor obligaţii". Stabilirea acestor obligaţii şi sancţionarea nerespectãrii lor sunt în concordanta cu prevederile art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituţie, potrivit cãrora "Statul trebuie sa asigure: [...] b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã;". În legatura cu critica potrivit cãreia dispoziţiile <>art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 instituie o rãspundere obiectivã, Curtea a reţinut ca rãspunderea nu poate exista fãrã vinovãţie, iar lipsa culpei societãţii comerciale exportatoare în nerepatrierea valutei în termenul legal "nu este o problema de contencios constituţional, ci una care priveşte aplicarea legii, de competenta exclusiva a instanţei de judecata". Curtea a mai constatat prin decizia citata ca alineatul final al pct. 7 al <>art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 a fost abrogat implict datoritã abrogãrii exprese, prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 10/1997 cu privire la diminuarea blocajului financiar şi a pierderilor din economie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 22 aprilie 1997, a <>Legii nr. 76/1992 privind mãsuri pentru rambursarea creditelor rezultate din acţiunea de compensare, regimul plãţilor agenţilor economici, prevenirea incapacitãţii de plata şi a blocajului financiar, la care fãcea trimitere. În aceasta privinta deci excepţia este inadmisibila. În acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Constituţionalã mai recent şi prin Decizia nr. 52 din 19 februarie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 2 aprilie 2002, şi prin Decizia nr. 68 din 5 martie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 15 aprilie 2002. Întrucât în prezenta cauza nu s-au invederat elemente noi care ar putea determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, soluţiile şi considerentele deciziilor anterioare rãmân valabile şi în cauza de fata.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. IV pct. 7 alin. (1),
CURTEA În numele legii DECIDE:
1. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor pct. 2, 3 şi 7 alin. 1 şi 2 ale <>art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Elvimex Group" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.095/2000 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti. 2. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor alineatului ultim al pct. 7 al <>art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 27 iunie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Laurentiu Cristescu
────────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
