Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 195 din 13 martie 2007  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 83 si art. 85 din Codul penal    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 195 din 13 martie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 83 si art. 85 din Codul penal

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 229 din 3 aprilie 2007

Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83 şi art. 85 din Codul penal, excepţie ridicatã de Marian Laza în Dosarul nr. 4.885/2006 (Dosar numãr unic 4.805/117/2006) al Tribunalului Cluj - Secţia penalã.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã textele de lege criticate nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.

CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 18 septembrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 4.885/2006 (Dosar numãr unic 4.805/117/2006), Tribunalul Cluj - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83 şi art. 85 din Codul penal, excepţie ridicatã de Marian Laza în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã textele de lege criticate contravin principiului constituţional al egalitãţii în drepturi, deoarece prin art. 83 din Codul penal se instituie fãrã temei un tratament sancţionator mai sever "în cazul revocãrii suspendãrii condiţionate decât în cazul anulãrii suspendãrii condiţionate, prin imposibilitatea de a pronunţa o nouã pedeapsã cu suspendarea condiţionatã a executãrii în cazul sãvârşirii unei noi infracţiuni în termenul de încercare".
Tribunalul Cluj - Secţia penalã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât art. 83 şi art. 85 din Codul penal sunt în concordanţã cu dispoziţiile art. 16 din Constituţie.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83 şi art. 85 din Codul penal, în raport de prevederile art. 16 din Constituţie şi art. 7 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, arãtând cã dispoziţiile legale criticate reglementeazã douã situaţii juridice diferite şi, prin urmare, nu se poate reţine o încãlcare a principiului constituţional al egalitãţii în drepturi.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 83 şi art. 85 din Codul penal, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 83: "Dacã în cursul termenului de încercare cel condamnat a sãvârşit din nou o infracţiune, pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivã chiar dupã expirarea acestui termen, instanţa revocã suspendarea condiţionatã, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicatã pentru noua infracţiune.
Revocarea suspendãrii pedepsei nu are loc însã, dacã infracţiunea sãvârşitã ulterior a fost descoperitã dupã expirarea termenului de încercare.
Dacã infracţiunea ulterioarã este sãvârşitã din culpã, se poate aplica suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei chiar dacã infractorul a fost condamnat anterior cu suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei. În acest caz nu mai are loc revocarea primei suspendãri.
La stabilirea pedepsei pentru infracţiunea sãvârşitã dupã rãmânerea definitivã a hotãrârii de suspendare nu se mai aplicã sporul prevãzut de lege pentru recidivã.";
- Art. 85: "Dacã se descoperã cã cel condamnat mai sãvârşise o infracţiune înainte de pronunţarea hotãrârii prin care s-a dispus suspendarea sau pânã la rãmânerea definitivã a acesteia, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar dupã expirarea termenului de încercare, suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei se anuleazã, aplicându-se, dupã caz, dispoziţiile privitoare la concursul de infracţiuni sau recidivã.
Anularea suspendãrii executãrii pedepsei nu are loc, dacã infracţiunea care ar fi putut atrage anularea a fost descoperitã dupã expirarea termenului de încercare.
În cazurile prevãzute în alin. 1, dacã pedeapsa rezultatã în urma contopirii nu depãşeşte 2 ani, instanţa poate aplica dispoziţiile art. 81. În cazul când se dispune suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei, termenul de încercare se calculeazã de la data rãmânerii definitive a hotãrârii prin care s-a pronunţat anterior suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei."
Se invocã încãlcarea, prin aceste texte de lege, a art. 16 din Constituţie privind Egalitatea în drepturi, precum şi a art. 7 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, privind interzicerea discriminãrii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, Curtea constatã cã autorul excepţiei deduce neconstituţionalitatea art. 83 din Codul penal, privind revocarea suspendãrii condiţionate a executãrii pedepsei în cazul sãvârşirii unei noi infracţiuni, din compararea acestuia cu art. 85 din Codul penal, referitor la anularea suspendãrii condiţionate a executãrii pedepsei pentru infracţiuni sãvârşite anterior. Se susţine în acest sens cã, dacã art. 85 din Codul penal oferã posibilitatea instanţei de judecatã de a dispune o nouã suspendare condiţionatã a executãrii pedepsei, în situaţia expres prevãzutã de acest text de lege, aceastã posibilitate nu este prevãzutã şi de art. 83 din Codul penal, ceea ce, în opinia autorului excepţiei, încalcã principiul egalitãţii în drepturi.
Asemenea critici nu pot fi reţinute. Curtea Constituţionalã a statuat în jurisprudenţa sa, de exemplu în <>Decizia nr. 495 din 16 noiembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 19 ianuarie 2005, cã examinarea constituţionalitãţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins încãlcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din aceastã comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel s-ar ajunge inevitabil la concluzia cã, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţionalã, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele.
Curtea constatã, totodatã, cã nu existã nicio contradicţie între textele de lege criticate şi prevederile art. 16 din Constituţie privind Egalitatea în drepturi, respectiv cele ale art. 7 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, privind interzicerea discriminãrii. Aceasta întrucât, astfel cum a statuat Curtea Constituţionalã în jurisprudenţa sa, principiul egalitãţii nu este sinonim cu uniformitatea, astfel încât, dacã la situaţii egale trebuie sã corespundã un tratament egal, la situaţii diferite, cum este cazul în speţã, tratamentul nu poate fi decât diferit. Art. 16 din Constituţie vizeazã egalitatea în drepturi între cetãţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertãţi fundamentale, iar nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicãrii unor mãsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justificã nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit faţã de anumite categorii de persoane, ci şi necesitatea lui.
De altfel, Curtea s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 83 din Codul penal, în raport cu art. 16 din Legea fundamentalã. În acest sens sunt, de exemplu, deciziile nr. 637 din 24 noiembrie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.138 din 15 decembrie 2005, nr. 215 din 15 mai 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 16 iunie 2003, şi nr. 317 din 14 iunie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, prin care Curtea a statuat cã textul de lege criticat nu aduce atingere prevederilor constituţionale privind egalitatea în faţa legii, deoarece nu stabileşte discriminãri, ci instituie un tratament juridic egal pentru toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie, fãrã nicio deosebire.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, care sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele deciziilor mai sus amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.

Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83 şi art. 85 din Codul penal, excepţie ridicatã de Marian Laza în Dosarul nr. 4.885/2006 (Dosar numãr unic 4.805/117/2006) al Tribunalului Cluj - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 martie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Marieta Safta

----
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016