Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 194 din 27 iunie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3, art. 14-16 si 18 din Legea nr. 333/2001 privind unele masuri pentru diminuarea consecintelor incetarii rascumpararii de unitati de fond de catre Fondul National de Investitii
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Gabriela Ghita - procuror Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Legii nr. 333/2001 , excepţie ridicatã de Nicolae Bobalca în Dosarul nr. 1.575/2001 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a comercialã. La apelul nominal rãspunde Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare prin consilier juridic Lucian Dumitrascu, lipsind celelalte pãrţi, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare, în calitate de succesor legal cu titlu universal al Casei de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. - S.A., prin reprezentant, apreciazã ca textele de lege criticate sunt constituţionale şi, în consecinta, solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiatã, deoarece prevederile criticate nu contravin, asa cum susţine autorul exceptiei, textelor constituţionale invocate.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 30 ianuarie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 1.575/2001, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a <>Legii nr. 333/2001 , excepţie ridicatã de Nicolae Bobalca. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţin urmãtoarele: 1. Dispoziţiile <>art. 3 din Legea nr. 333/2001 , prin care se stabilesc condiţiile pentru a obţine calitatea de beneficiar al legii, contravin prevederilor art. 4 alin. (2) din Legea fundamentalã care consacra egalitatea între cetãţeni "fãrã deosebire de avere". Prevederea potrivit cãreia dispoziţiile <>Legii nr. 333/2001 se aplica celor care "au un venit lunar pe membru de familie, în luna depunerii cererii pentru acordarea ajutorului financiar, de pana la 1 milion lei" creeazã discriminãri şi este contrarã art. 16 alin. (1) din Constituţie, care statueazã ca "cetãţenii sunt egali în fata legii [...] fãrã privilegii şi fãrã discriminãri". Totodatã se incalca şi dispoziţiile art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care prevãd ca "exercitarea drepturilor şi libertãţilor nerecunoscute de prezenta convenţie trebuie sa fie asigurata fãrã nici o deosebire bazatã, în special, pe [...] origine nationala sau socialã, [...] avere, naştere sau orice alta situaţie". 2. Dispoziţiile <>art. 14-16 din Legea nr. 333/2001 incalca principiul constituţional al "garantarii şi ocrotirii" proprietãţii private asupra sumelor de bani depuse la Fondul Naţional de Investiţii, consfintit la art. 41 alin. (1) şi (2), art. 135 alin. (1) şi (6) din Constituţia României şi la art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În ceea ce priveşte <>art. 14 din Legea nr. 333/2001 , se arata ca Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare se subroga C.E.C. în toate drepturile şi obligaţiile acestuia, cu toate ca instanţele judecãtoreşti au stabilit valabilitatea contractului de fidejusiune/cauţiune dintre Fondul Naţional de Investiţii şi C.E.C., contract ce da dreptul tuturor investitorilor sa fie despãgubiţi fãrã a se crea discriminãri între aceştia. Prin aceste dispoziţii ale legii Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare dobândeşte o dubla calitate - de a recupera drepturile C.E.C. şi de a despãgubi investitorii Fondului Naţional de Investiţii conform contractului de fidejusiune -, fiind în acelaşi timp şi creditor şi debitor, ceea ce va duce la apãrarea intereselor statului în defavoarea drepturilor investitorilor. Prin aceasta reglementare Parlamentul a sãvârşit un abuz de drept, legea criticata fiind contrarã şi dispoziţiilor art. 1.106 şi urmãtoarele din Codul civil, care stabilesc regula subrogarii în drepturile creditorului cu plata, regula preluatã şi de <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 care prevede la art. 8 ca cesiunea creanţelor bãncilor la Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare se face cu plata. De altfel, sunt incalcate şi dispoziţiile art. 1.108 din Codul civil privitoare la subrogatia legalã, în sensul ca "în speta" nu se regaseste nici una dintre cele patru ipoteze în care subrogatia se face de drept. Prin preluarea de cãtre Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare, fãrã plata, a drepturilor şi obligaţiilor C.E.C. se incalca şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, prin care se reglementeazã dreptul la un proces echitabil. 3. <>Art. 18 din Legea nr. 333/2001 instituie o discriminare între investitorii Fondului Naţional de Investiţii şi Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare, în sensul ca aceasta din urma este scutitã de taxa judiciarã de timbru, timbru judiciar şi orice alte taxe referitoare la acţiunile în justiţie, ceea ce reprezintã o nedreptate, un abuz din partea statului şi contravine dispoziţiilor art. 21 alin. (1) din Constituţie şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul cetãţeanului la un proces echitabil. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a comercialã apreciazã ca scopul <>Legii nr. 333/2001 este fixat de art. 1 al acesteia şi consta în a stabili cadrul juridic pentru acordarea de ajutoare financiare unor investitori la Fondul Naţional de Investiţii, unele mãsuri pentru recuperarea sumelor investite la acest fond, precum şi pentru reglementarea unor raporturi între C.E.C. şi Oficiul pentru Recuperarea Creanţelor Bancare, în prezent Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare. Ca atare, legea, în ansamblul ei, conţine dispoziţii care se circumscriu scopului stabilit, prevederi ce nu incalca dispoziţiile constituţionale invocate de autorul exceptiei. De asemenea, se considera ca prevederile Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi cele din primul Protocol adiţional nu pot fi invocate în susţinerea exceptiei de neconstituţionalitate a <>Legii nr. 333/2001 , întrucât dispoziţiile dintr-o lege sau ordonanta se raporteazã numai la prevederile constituţionale. Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciazã ca dispoziţiile <>art. 3 din Legea nr. 333/2001 sunt în concordanta cu prevederile art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi ale <>art. 20 din Legea fundamentalã, deoarece Legea nr. 333/2001 are ca obiect de reglementare acordarea de ajutoare financiare unor categorii de investitori ai Fondului Naţional de Investiţii, ceea ce corespunde art. 43 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãruia "Cetãţenii au dreptul [...] la alte forme de asistenta socialã prevãzute de lege". Cu privire la constituţionalitatea <>art. 14-16 din Legea nr. 333/2001 se arata ca aceste dispoziţii legale urmãresc sa soluţioneze o stare de criza, sa conserve patrimoniul Fondului Naţional de Investiţii şi drepturile de creanta ale investitorilor, nefiind vorba de o încãlcare a principiului garantarii proprietãţii private şi al inviolabilitatii acesteia, sens în care Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 335 din 28 noiembrie 2001 şi prin Decizia nr. 28 din 30 ianuarie 2002. Pentru aceleaşi ratiuni nu poate fi admisã nici încãlcarea prevederilor art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 18 din Legea nr. 333/2001 , se considera ca acestea sunt constituţionale şi nu contravin art. 21 alin. (1) din Legea fundamentalã şi nici ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Guvernul arata ca dispoziţiile <>art. 3 din Legea nr. 333/2001 sunt în concordanta cu prevederile art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi ale art. 20 din Legea fundamentalã, deoarece obiectul de reglementare al <>Legii nr. 333/2001 îl constituie acordarea unor ajutoare financiare unor categorii de investitori aflaţi în situaţii sociale şi financiare deosebite, ceea ce este permis de art. 43 alin. (2) din Constituţie. În ceea ce priveşte încãlcarea art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, se arata ca <>Legea nr. 333/2001 nu urmãreşte rãscumpãrarea unitãţilor de fond de la Fondul Naţional de Investiţii şi, ca atare, pe aceasta cale nu se aduce nici o atingere nici art. 14 din convenţie şi nici art. 20 din Legea fundamentalã. Cu privire la neconstituţionalitatea <>art. 14-16 din Legea nr. 333/2001 , Guvernul considera ca aceste dispoziţii legale urmãresc soluţionarea unei situaţii de criza, conservarea patrimoniului Fondului Naţional de Investiţii şi a drepturilor de creanta ale investitorilor, nefiind vorba de o încãlcare a principiului garantarii proprietãţii private şi al inviolabilitatii acesteia, sens în care Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 335 din 28 noiembrie 2001 şi prin Decizia nr. 28 din 30 ianuarie 2002. În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea <>art. 18 din Legea nr. 333/2001 , Guvernul apreciazã ca aceasta sustinere este neîntemeiatã, deoarece scutirea de la plata taxei judiciare de timbru nu afecteazã accesul liber la justiţie, reglementat la art. 21 alin. (1) din Legea fundamentalã şi la art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Preşedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie, conform Încheierii de sesizare din 30 ianuarie 2002, pronunţatã de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a comercialã în Dosarul nr. 1.575/2001, dispoziţiile <>Legii nr. 333/2001 , în ansamblu. În realitate, potrivit susţinerilor autorului exceptiei de neconstituţionalitate, sunt criticate dispoziţiile art. 3, <>art. 14-16 şi 18 din Legea nr. 333/2001 privind unele mãsuri pentru diminuarea consecinţelor încetãrii rãscumpãrãrii de unitãţi de fond de cãtre Fondul Naţional de Investiţii, care au urmãtorul cuprins: - Art. 3: "(1) Beneficiazã de un ajutor financiar de pana la 10.000.000 lei persoanele fizice care îndeplinesc cumulativ urmãtoarele condiţii: a) au investit în unitãţi de fond la Fondul Naţional de Investiţii şi nu au efectuat nici o rãscumpãrare de unitãţi de fond; b) au un venit net lunar pe membru de familie, în luna depunerii cererii pentru acordarea ajutorului financiar, de pana la 1.000.000 lei. (2) În sensul prezentei legi, prin termenul familie se înţelege soţul, sotia şi copiii minori aflaţi în întreţinerea acestora. Se asimileazã termenului familie şi persoana singura care are copii în întreţinere. (3) În cazul în care suma care a fost investitã este mai mica decât ajutorul financiar prevãzut la alin. (1), ajutorul care se acorda persoanei în cauza se reduce pana la limita sumei investite."[...]; - Art. 14: "(1) Oficiul pentru Recuperarea Creanţelor Bancare preia fãrã plata toate drepturile şi obligaţiile Casei de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. - S.A., rezultate din actele juridice încheiate de aceasta cu Fondul Naţional de Investiţii şi/sau cu Societatea Comercialã SOV INVEST - S.A., prevãzute în anexa care face parte integrantã din prezenta lege. (2) Oficiul pentru Recuperarea Creanţelor Bancare se subroga în toate drepturile şi obligaţiile procesuale ale Casei de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. - S.A. şi dobândeşte calitatea procesuala pe care aceasta o are, la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, în toate procesele şi cererile aflate pe rolul instanţelor judecãtoreşti, indiferent dacã este vorba de faza de judecata sau de executare silitã."; - Art. 15: "Oficiul pentru Recuperarea Creanţelor Bancare efectueazã toate demersurile legale în vederea conservãrii şi realizãrii drepturilor de creanta rezultate din actele juridice prevãzute la art. 14."; - Art. 16: "(1) Creanţele Oficiului pentru Recuperarea Creanţelor Bancare, decurgând din actele juridice prevãzute la art. 14, se realizeazã potrivit legii speciale privind valorificarea şi executarea silitã a creanţelor bancare neperformante. (2) Orice titlu constatator al creanţei Oficiului de Recuperare a Creanţelor Bancare, precum şi orice act încheiat de acesta pentru realizarea creanţelor preluate potrivit art. 14 constituie titlu executoriu, fãrã a fi necesarã investirea cu formula executorie."; - Art. 18: "Acţiunile în justiţie, indiferent de natura lor, precum şi cãile de atac exercitate de Oficiul pentru Recuperarea Creanţelor Bancare în legatura cu actele juridice preluate în temeiul art. 14 sunt scutite de taxe judiciare de timbru, timbru judiciar şi de orice alte taxe." În opinia autorului exceptiei de neconstituţionalitate aceste texte de lege contravin dispoziţiilor constituţionale sau altor dispoziţii legale, astfel: - <>art. 3 din Legea nr. 333/2001 este contrar prevederilor constituţionale ale art. 4 alin. (2) "Unitatea poporului şi egalitatea între cetãţeni", art. 16 alin. (1) "Egalitatea în drepturi", precum şi ale art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitor la interzicerea discriminarii; - art. 14-16 din lege incalca dispoziţiile art. 41 alin. (1) şi (2) "Protecţia proprietãţii private", ale art. 135 alin. (1) şi (6) "Proprietatea" din Constituţie, precum şi prevederile art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind protecţia proprietãţii; - art. 18 din legea criticata contravine art. 4 alin. (2) "Unitatea poporului şi egalitatea între cetãţeni" şi art. 21 alin. (1) "Accesul liber la justiţie" din Constituţie. De asemenea, se susţine şi încãlcarea art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil. Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea Constituţionalã constata ca aceasta este neîntemeiatã şi, în consecinta, urmeazã sa fie respinsã. I. O prima categorie de critici priveşte dispoziţiile art. 3 din lege, în legatura cu care se susţine, în esenta, ca instituie o discriminare bazatã pe avere între investitorii Fondului Naţional de Investiţii, deoarece numai cei care îndeplinesc condiţiile prevãzute la art. 3 din lege devin beneficiari ai acesteia. Asa cum se poate constata, prevederile <>art. 3 din Legea nr. 333/2001 nu urmãresc sa despãgubeascã investitorii Fondului Naţional de Investiţii pentru pagubele suferite prin încetarea capacitãţii de plata a fondului, ci au rolul de a acorda ajutoare sociale acelor investitori care se gãsesc într-o situaţie de natura celei reglementate de art. 43 alin. (2), conform cãruia cetãţenii au dreptul la diferite forme de asistenta socialã prevãzute de lege. Ratiunea acestor dispoziţii legale - asa cum se arata în Decizia Curţii Constituţionale nr. 335 din 28 noiembrie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 67 din 30 ianuarie 2002 - rezida în faptul ca la sfârşitul lunii mai 2000 Fondul Naţional de Investiţii, înfiinţat în anul 1995, a încetat rãscumpãrarea unitãţilor de fond, iar investitorii fondului au fost pagubiti cu sume importante de bani şi au reclamat organelor în drept existenta unor fapte penale care au determinat prãbuşirea fondului. Pe rolul instanţelor judecãtoreşti se afla mai multe cauze ce au ca obiect "criza FNI" şi pentru eliminarea tensiunii sociale a fost adoptatã <>Legea nr. 333/2001 , care vizeazã, pe de o parte, acordarea unor ajutoare persoanelor care au investit în fond ultimele economii, iar pe de alta parte, sa conserve disponibilitãţile fondului şi sa soluţioneze problema implicarii C.E.C. în aceasta criza. Ca atare, dispoziţiile <>art. 3 din Legea nr. 333/2001 nu creeazã vreo discriminare între investitori pe criteriul averii, astfel ca nu sunt incalcate prevederile art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1) din Constituţie şi nici ale art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. II. Cea de a doua critica de neconstituţionalitate vizeazã dispoziţiile <>art. 14-16 din Legea nr. 333/2001 . Se arata ca prin aceste dispoziţii ale legii, potrivit cãrora Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare se subroga C.E.C., cu toate ca instanţele judecãtoreşti au stabilit valabilitatea contractului de fidejusiune/cauţiune dintre F.N.I. şi C.E.C., scad sansele investitorilor F.N.I. de a fi despãgubiţi şi se ajunge la apãrarea exclusiva a intereselor statului în dãuna celor ale investitorilor F.N.I. Din examinarea dispoziţiilor legale criticate rezulta ca preluarea de cãtre Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare a drepturilor şi obligaţiilor C.E.C. rezultate din acte juridice încheiate cu Fondul Naţional de Investiţii şi cu Societatea Comercialã "SOV INVEST" - S.A. reprezintã, alãturi de celelalte soluţii legale, o mãsura menita sa concure la soluţionarea unei stãri de criza, la conservarea patrimoniului fondului şi a drepturilor de creanta ale creditorilor. Ca atare, nu sunt incalcate dispoziţiile constituţionale privitoare la ocrotirea şi inviolabilitatea proprietãţii private şi nici prevederile art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. III. A treia critica de neconstituţionalitate se referã la <>art. 18 din Legea nr. 333/2001 care ar institui o discriminare între investitorii Fondului Naţional de Investiţii şi Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare prin scutirea acesteia din urma de plata taxei judiciare de timbru, timbru judiciar şi alte taxe referitoare la acţiunile în justiţie, ceea ce contravine art. 21 alin. (1) din Constituţie şi dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Curtea Constituţionalã a stabilit în practica sa ca liberul acces la justiţie nu este afectat de instituirea unor taxe de timbru sau de scutirea de la plata acestora. Astfel, prin Decizia nr. 29 din 30 ianuarie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din 26 aprilie 2002, şi Decizia nr. 28 din 30 martie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 1 martie 2002, Curtea a statuat ca legiuitorul poate acorda scutiri de taxe fãrã sa încalce liberul acces la justiţie. Cu privire la constituţionalitatea unor dispoziţii ale <>Legii nr. 333/2001 , Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin Decizia nr. 335 din 28 noiembrie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 67 din 30 ianuarie 2002, şi prin Decizia nr. 28 din 30 ianuarie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 1 martie 2002, constatând constituţionalitatea acestora. Soluţia şi considerentele deciziilor menţionate sunt valabile şi în prezenta cauza, întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, <>art. 14-16 şi 18 din Legea nr. 333/2001 privind unele mãsuri pentru diminuarea consecinţelor încetãrii rãscumpãrãrii de unitãţi de fond de cãtre Fondul Naţional de Investiţii, excepţie ridicatã de Nicolae Bobalca în Dosarul nr. 1.575/2001 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a comercialã. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 27 iunie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Florentina Geangu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
