Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 193 din 7 aprilie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989 şi ale Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 429 din 8 iunie 2016
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 şi ale Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Ileana Constantinescu în Dosarul nr. 11.383/99/2013 al Tribunalului Iaşi - Secţia I civilă şi care constituie obiectul Dosarului nr. 1.002D/2015 al Curţii Constituţionale.
2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Magistratul-asistent învederează Curţii că autoarea excepţiei a depus la dosar note scrise prin care solicită admiterea excepţiei.
4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, precizând că, astfel cum rezultă din jurisprudenţa Curţii Constituţionale, precum şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, legiuitorul are libertatea deplină de a stabili anumite termene procedurale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
5. Prin Încheierea din 28 ianuarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 11.383/99/2013, Tribunalul Iaşi - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 şi ale Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Ileana Constantinescu într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea unei cereri întemeiate pe Legea nr. 10/2001, în contradictoriu cu Municipiul Iaşi prin primar, Primarul Municipiului Iaşi şi Primăria Municipiului Iaşi.
6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia arată că, astfel cum rezultă din "studiul extern realizat la cererea comisiei de petiţii privind proprietăţile confiscate sub regimul comunist, comisie sub egida Preşedintelui Parlamentului European", situaţia retrocedărilor în România face notă discordantă cu cea din restul ţărilor Uniunii Europene.
7. Tribunalul Iaşi - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Precizează că, în mod constant, în jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi în cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, s-a decis că statul are libertatea deplină de a institui anumite termene de decădere, fără a se considera că astfel se aduce atingere dreptului substanţial sau drepturilor garantate constituţional.
8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 este neîntemeiată.
10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, precum şi cele ale Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. Prevederile art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 au următorul conţinut: "Nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent." Termenul de 6 luni prevăzut pentru trimiterea notificării a fost prelungit de două ori cu câte 3 luni, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2001 pentru prelungirea unor termene prevăzute de Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 13 august 2001, şi prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 145/2001 pentru prelungirea unor termene prevăzute de Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 12 noiembrie 2001, şi a expirat la un an după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, respectiv la data de 14 februarie 2002.
13. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justiţie şi art. 44 - Dreptul de proprietate privată. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi cele ale art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, potrivit cărora orice persoană are dreptul la proprietate, atât singură, cât şi în asociaţie cu alţii şi nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa.
14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că este inadmisibilă, urmând să fie respinsă ca atare, ţinând cont de prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora "Sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate" şi de cele ale art. 29 alin. (4) din aceeaşi lege, care prevăd că "Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi. [...]" Astfel, Curtea observă că, în motivarea excepţiei ridicată în faţa Tribunalului Iaşi, autoarea acesteia s-a limitat la a ataşa un document în limba franceză primit de la preşedintele Comisiei pentru petiţii de pe lângă Parlamentul European, constând într-un fragment dintr-un studiu cu privire la bunurile imobile confiscate sub regimul comunist. În aceste condiţii, Curtea apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este nemotivată, neputânduse identifica critici concrete care să permită verificarea conformităţii prevederilor de lege supuse controlului de constituţionalitate cu dispoziţiile din Constituţie şi din celelalte acte internaţionale pretins încălcate.
15. Curtea reţine, totodată, că, la data de 6 aprilie 2016, autoarea excepţiei a transmis la dosarul Curţii Constituţionale note scrise prin care aduce argumente în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, care sancţionează nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut de lege pentru trimiterea notificării cu pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent. Faţă de această împrejurare, Curtea observă că, astfel cum a reţinut în jurisprudenţa sa, spre exemplu Decizia nr. 1.069 din 14 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 638 din 7 septembrie 2011, în cazul în care excepţia de neconstituţionalitate este ridicată de părţile din proces, acestea trebuie să-şi motiveze, în scris sau oral, excepţia de neconstituţionalitate ridicată, care trebuie pusă în discuţia părţilor, iar instanţa de judecată trebuie să-şi formuleze opinia cu privire la temeinicia excepţiei, toate aceste aspecte urmând să fie menţionate în încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale. Aşadar, litigiul constituţional se desfăşoară numai în limitele determinate prin încheierea de sesizare, fără ca acestea să poată fi modificate de vreuna dintre părţi (Decizia nr. 234 din 17 iunie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 4 august 1997, Decizia nr. 24 din 27 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 27 februarie 2004), cadrul procesual fiind, aşadar, fixat de judecătorul a quo. Prin urmare, invocarea în faţa Curţii şi a altor motive de neconstituţionalitate decât cele arătate prin ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate în faţa instanţei de judecată nu poate fi reţinută.
16. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 şi ale Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Ileana Constantinescu în Dosarul nr. 11.383/99/2013 al Tribunalului Iaşi - Secţia I civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Iaşi - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 7 aprilie 2016.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
