Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Augustin Zegrean - preşedinte
Valer Dorneanu - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Simona-Maya Teodoroiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Bianca Drăghici - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Legea nr. 39/2011 pentru modificarea şi completarea Legii camerelor de comerţ din România nr. 335/2007 şi pentru completarea art. 51^1 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, excepţie ridicată de Asociaţia Camera de Comerţ şi Industrie România-Elveţia în Dosarul nr. 27.251/301/2013 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 923D/2014. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 56 din 5 februarie 2014 şi nr. 470 din 23 septembrie 2014. Referitor la invocarea principiului libertăţii de asociere, apreciază că, având în vedere competenţele Camerei Naţionale, o astfel de critică este neîntemeiată. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 2 septembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 27.251/301/2013, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Legea nr. 39/2011 pentru modificarea şi completarea Legii camerelor de comerţ din România nr. 335/2007 şi pentru completarea art. 51^1 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului. Excepţia a fost ridicată de Asociaţia Camera de Comerţ şi Industrie România-Elveţia într-o cauză având ca obiect obligaţia de a face. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate instituie în favoarea unei organizaţii nonguvernamentale, în speţă Camera de Comerţ şi Industrie a României, prerogativele unei veritabil organ constatator de stat, însărcinat cu exerciţiul autorităţii publice. 6. De asemenea, consideră că, prin acordarea sau retragerea avizului de către Camera de Comerţ şi Industrie a României camerelor bilaterale, se creează o insecuritate a actului juridic şi se aduce atingere libertăţii comerţului desfăşurat de membrii comercianţi care derulează afaceri prin mijlocirea acestor camere bilaterale. Totodată, apreciază că "posibilitatea retragerii avizului reprezintă o lezare a proprietăţii incorporale de care dispune asociaţia care, teoretic, nu mai poate face uz de nume, chiar dacă există o hotărâre judecătorească ce îi permite". 7. Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti nu îşi exprimă opinia cu privirea la temeinicia excepţiei de neconstituţionalitate, însă o consideră admisibilă, având legătură cu soluţionarea cauzei şi pertinentă. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. II din Legea nr. 39/2011 pentru modificarea şi completarea Legii camerelor de comerţ din România nr. 335/2007 şi pentru completarea art. 51^1 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 31 martie 2011, cu următorul cuprins: "(1) În termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, camerele de comerţ bilaterale sunt obligate să prezinte Camerei de Comerţ şi Industrie a României toate documentele care să ateste îndeplinirea condiţiilor de organizare şi funcţionare prevăzute de Legea nr. 335/2007, cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege. (2) După împlinirea termenului prevăzut la alin. (1), Camera de Comerţ şi Industrie a României va proceda la retragerea avizului camerelor de comerţ bilaterale care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 46 din Legea nr. 335/2007, cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, şi va aviza persoanele juridice care întrunesc condiţiile prevăzute de lege." 12. Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 40 alin. (1) - Dreptul de asociere, art. 135 alin. (2) lit. a) - Economia şi art. 136 - Proprietatea. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor de lege supuse controlului de constituţionalitate din perspectiva unor critici similare, iar prin Decizia nr. 470 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial la României, Partea I, nr. 839 din 18 noiembrie 2014, a statuat constituţionalitatea acestora. La paragraful 16 al acestei decizii Curtea, făcând referire la jurisprudenţa sa, a constatat că, prin dispoziţiile de lege ce fac obiectul controlului de constituţionalitate, nu sunt încălcate prevederile art. 40 alin. (1) din Constituţie, întrucât printr-o normă imperativă legiuitorul poate da prioritate interesului public. Condiţiile impuse prin lege în ceea ce priveşte denumirea unor asociaţii nu aduc atingere dreptului de asociere, ci constituie o măsură necesară prevăzută de legiuitor într-o societate democratică pentru protejarea instituţiilor publice de interes naţional sau local, din cauza faptului că există riscul să se creeze confuzie între acestea şi asociaţii cu denumire similară. În acest sens este Decizia nr. 1.249 din 19 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 846 din 16 decembrie 2008. 14. De asemenea, prin Decizia nr. 56 din 5 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 179 din 13 martie 2014, Curtea a reţinut că modificarea denumirii asociaţiei sau fundaţiei şi punerea de acord a acestei denumiri cu regulile introduse prin legea criticată se realizează cu autorizarea instanţei judecătoreşti, printr-o încheiere, prin care judecătorul verifică legalitatea actelor depuse şi dispune înscrierea modificării referitoare la denumirea asociaţiei sau fundaţiei în registru. Curtea a constatat că legea similară criticată nu desfiinţa hotărâri judecătoreşti, şi anume încheierile prin care se dispune înscrierea asociaţiei sau fundaţiei în registru, şi nici nu intervenea asupra executării acestor hotărâri judecătoreşti, ci doar stabilea că asociaţiile, fundaţiile sau federaţiile legal constituite la data intrării în vigoare a acesteia aveau obligaţia să îşi modifice denumirea, punând-o de acord cu noile dispoziţii, într-un anumit termen de la intrarea ei în vigoare. 15. Totodată, Curtea a reţinut că hotărârile judecătoreşti prin care s-a dispus înscrierea asociaţiei sau fundaţiei în registru înainte de intrarea în vigoare a legii criticate au fost, sunt şi vor fi executate până la dizolvarea sau lichidarea acestora, în condiţiile cap. IX - "Dizolvarea şi lichidarea" din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii şi ale art. II alin. (2) din Legea nr. 22/2014 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii. Într-o astfel de situaţie în care se are în vedere modificarea - în ceea ce priveşte denumirea - a actului constitutiv sau a statutului asociaţiei sau fundaţiei, se vor pronunţa noi hotărâri judecătoreşti, cu un obiect diferit faţă de cele prin care s-a dispus înregistrarea în registru, şi anume încheieri prin care se dispune înscrierea în registru a modificărilor privind denumirea asociaţiei sau fundaţiei, fără ca legea criticată să reglementeze cu privire la executarea hotărârilor judecătoreşti prin care s-a dispus înscrierea asociaţiei sau fundaţiei respective, astfel încât printr-o atare procedură nu se stabilesc cazuri de rediscutare a soluţiilor definitive, ci se are în vedere reglementarea unor cauze noi având ca obiect cererile formulate în temeiul legii noi, prin care se solicită modificarea denumirii asociaţiei sau fundaţiei, pentru a o pune de acord cu noile prevederi legale. 16. Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauză privesc aspecte similare cu cele relevate în jurisprudenţa Curţii şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei acesteia, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea. 17. Distinct de cele menţionate, Curtea reţine că, potrivit art. 24 alin. (1) din Legea camerelor de comerţ din România nr. 335/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 6 decembrie 2007, Camera de Comerţ şi Industrie a României - Camera Naţională - este organizaţie neguvernamentală, autonomă, nonprofit, de utilitate publică, cu personalitate juridică, ce reprezintă, sprijină şi apără interesele generale ale comunităţii de afaceri din România, urmărind promovarea şi dezvoltarea industriei, comerţului, serviciilor şi agriculturii, în concordanţă cu cerinţele economiei de piaţă. 18. Cu privire la camerele de comerţ bilaterale, Curtea observă că Legea nr. 335/2007, în art. 46 şi art. 47, prevede că acestea sunt organizaţii autonome, neguvernamentale, apolitice, cu caracter nonprofit, cu personalitate juridică, create în scopul dezvoltării relaţiilor economice ale României cu ţările pentru care au fost create şi promovării, apărării şi susţinerii intereselor economice ale comunităţii de afaceri în raport cu autorităţile publice şi cu organismele din ţară şi străinătate. De asemenea, camerele de comerţ bilaterale se înfiinţează la iniţiativa comercianţilor, în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005, şi dobândesc personalitate juridică la data înregistrării lor în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor, iar la cererea de înregistrare a acestora se vor anexa avizul ministerului de resort şi avizul Camerei Naţionale. 19. Totodată, legea prevede că se dizolvă şi se lichidează, în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000, şi că pe teritoriul României nu pot exista două sau mai multe camere bilaterale privind aceleaşi state. Este obligatoriu pentru camerele bilaterale înfiinţate pe teritoriul României ca unul dintre state să fie România. 20. Prin urmare, Curtea constată că art. II din Legea nr. 39/2011, potrivit căruia camerele de comerţ bilaterale trebuie să prezinte Camerei de Comerţ şi Industrie a României toate documentele care să ateste îndeplinirea condiţiilor stabilite de Legea nr. 335/2007, cu modificările şi completările aduse prin Legea nr. 39/2011, întrucât, în caz contrar, după împlinirea termenului de 30 de zile, Camera de Comerţ şi Industrie a României retrage avizul, reprezintă dispoziţii tranzitorii care au drept scop protejarea unui interes de ordine publică, deoarece prin înfiinţarea camerelor de comerţ bilaterale se urmăreşte dezvoltarea relaţiilor economice ale României cu ţările pentru care au fost create şi promovării, apărării şi susţinerii intereselor economice ale comunităţii de afaceri în raport cu autorităţile publice şi cu organismele din ţară şi străinătate. 21. Cât priveşte celelalte critici de neconstituţionalitate, Curtea reţine că în jurisprudenţa sa a statuat că obligaţia statului de a asigura "libertatea comerţului" concomitent cu "protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară", prevăzută de art. 135 alin. (2) lit. a) şi b) din Constituţie, se îndeplineşte prin reglementări legale corespunzătoare. A se vedea în acest sens Decizia nr. 232 din 25 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 598 din 2 iulie 2004. 22. Referitor la critica de neconstituţionalitate potrivit căreia posibilitatea retragerii avizului de către Camera de Comerţ şi Industrie a României ar reprezenta o lezare a proprietăţii incorporale de care dispune asociaţia, sub aspectul denumirii sale, Curtea reţine că aceasta nu poate fi primită deoarece, potrivit dispoziţiilor de lege criticate, retragerea avizului intervine ca o sancţiune pentru neîndeplinirea unei obligaţii prevăzute de lege, şi anume aceea de a prezenta toate documentele care să ateste îndeplinirea condiţiilor de organizare şi funcţionare prevăzute de Legea nr. 335/2007, cu modificările şi completările aduse prin Legea nr. 39/2011. Or, această sancţiune prevăzută de lege nu poate fi privită ca o încălcare a prevederilor art. 136 din Constituţie, care reglementează, cu valoare de principiu, tipologia dreptului de proprietate, subiectele dreptului de proprietate publică, obiectul dreptului de proprietate publică, protecţia dreptului de proprietate publică şi protecţia dreptului de proprietate privată. 23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Asociaţia Camera de Comerţ şi Industrie România- Elveţia în Dosarul nr. 27.251/301/2013 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti şi constată că dispoziţiile art. II din Legea nr. 39/2011 pentru modificarea şi completarea Legii camerelor de comerţ din România nr. 335/2007 şi pentru completarea art. 51^1 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 31 martie 2015. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Bianca Drăghici -------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
