Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 193 din 28 februarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. (3^1) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 233 din 26 martie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 29 alin. (3^1) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale <>Legii nr. 169/1997 , excepţie ridicatã de Regia Naţionalã a Pãdurilor - Romsilva, Direcţia Silvicã Suceava în Dosarul nr. 889/206/2007 al Judecãtoriei Câmpulung Moldovenesc.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 22 august 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 889/206/2007, Judecãtoria Câmpulung Moldovenesc a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 29 alin. (3^1) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale <>Legii nr. 169/1997 , excepţie ridicatã de Regia Naţionalã a Pãdurilor - Romsilva, Direcţia Silvicã Suceava.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã, în vreme ce dispoziţiile legii fondului funciar prevãd faptul cã terenurile cu destinaţie forestierã nu pot face obiectul constituirii dreptului de proprietate, ci doar al reconstituirii cãtre foştii proprietari, <>art. 29 alin. (3^1) din Legea nr. 1/2000 valideazã ideea de constituire a dreptului, prin folosirea sintagmei "dobândesc", în ceea ce priveşte structurile de cult care au avut în folosinţã sau în înzestrare astfel de terenuri. Or, aceastã reglementare contravine principiului egalitãţii în drepturi, prevãzut de art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât creeazã un privilegiu în favoarea instituţiilor de cult, discriminând celelalte persoane fizice sau juridice care deţin în folosinţã terenuri forestiere, dar care nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra acestora.
Judecãtoria Câmpulung Moldovenesc apreciazã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, arãtând cã este de competenţa exclusivã a legiuitorului, în raport de consideraţii de ordin economic şi social, sã adopte mãsuri precum cele reglementate prin <>Legea nr. 1/2000 .
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate. Dispoziţiile legale criticate constituie un beneficiu al legii în favoarea unitãţilor de cult, în sensul convertirii dreptului de folosinţã sau de administrare în drept de proprietate, în limita suprafeţei de 30 ha de teren forestier. Faptul cã, prin aplicarea acestor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situaţii defavorabile, apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, nu reprezintã o discriminare care sã afecteze constituţionalitatea textelor de lege respective.
Avocatul Poporului apreciazã cã persoanele fizice, pe de o parte, şi cultele religioase, pe de altã parte, se aflã în situaţii juridice diferite, ceea ce justificã, în mod obiectiv şi raţional, stabilirea de cãtre legiuitor a unui tratament juridic diferit.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintã dispoziţiile <>art. 29 alin. (3^1) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale <>Legii nr. 169/1997 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, introduse prin <>Legea nr. 400/2002 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 102/2001 privind modificarea şi completarea <>Legii nr. 1/2000 . Textul de lege criticat are urmãtorul conţinut: "Structurile de cult prevãzute la alin. (2), care au avut în folosinţã sau în înzestrare terenuri cu destinaţie forestierã, dobândesc în proprietate suprafeţe pânã la limita de 30 ha din pãdurile pe care le-au avut în administrare sau în înzestrare."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (1) referitoare la universalitatea drepturilor şi libertãţilor, art. 16 care consacrã principiul egalitãţii în drepturi, precum şi prevederilor Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la nediscriminare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã. Potrivit prevederilor <>art. 47 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , "Consiliile parohiale sau organele reprezentative ale schiturilor şi mãnãstirilor, precum şi ale instituţiilor de învãţãmânt, pot cere restituirea terenurilor cu vegetaţie forestierã, pãduri, zãvoaie, tufãrişuri, fâneţe şi pãşuni împãdurite, care le-au aparţinut în proprietate, în limita suprafeţelor pe care le-au avut în proprietate, dar nu mai mult de 30 ha, indiferent dacã sunt situate pe raza mai multor localitãţi". În aplicarea acestor prevederi, <>art. 29 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 1/2000 stabileşte cã centrele eparhiale, protoieriile, mãnãstirile, schiturile, parohiile, filiile şi alte structuri ale unitãţilor de cult dobândesc, prin reconstituire, dreptul de proprietate asupra terenurilor forestiere, în limita suprafeţelor pe care le-au avut în proprietate, chiar dacã terenurile sunt situate pe raza mai multor localitãţi sau judeţe, fãrã a putea depãşi, cumulat, suprafaţa avutã în proprietate de fondul bisericesc în judeţul în care s-a constituit structura de cult care depune cerere pentru reconstituire. În plus, alin. (3^1) al art. 29 prevede posibilitatea structurilor de cult care au avut în folosinţã sau în înzestrare terenuri cu destinaţie forestierã de a dobândi în proprietate aceste suprafeţe în limita a 30 de hectare.
Având în vedere obiectul de reglementare al legii - fondul funciar al României - şi scopul reparator declarat al acesteia, Curtea constatã cã reglementarea condiţiilor în care legea devine aplicabilã, sub aspectul persoanelor îndreptãţite la restituirea sau dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere şi al suprafeţelor retrocedabile, constituie opţiuni ale legiuitorului, în acord cu politica economicã a statului în aceastã materie. Astfel, regimul juridic al proprietãţii privind terenurile forestiere restituite structurilor de cult sau dobândite de acestea, în temeiul legii, este reglementat în considerarea particularitãţilor acestor structuri, a situaţiei juridice obiectiv diferitã în care acestea se aflã sub aspectul deţinerii suprafeţelor de pãdure - în folosinţã sau în înzestrare, faţã de alte persoane fizice sau juridice. Prin urmare, Curtea apreciazã cã opţiunea legiuitorului de a atribui dreptul de proprietate asupra acestor bunuri centrelor eparhiale, protoieriilor, mãnãstirilor, schiturilor, parohiilor sau filiilor, în limita celor 30 de hectare, este pe deplin constituţionalã şi în acord cu finalitatea reparatorie a legii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 29 alin. (3^1) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale <>Legii nr. 169/1997 , excepţie ridicatã de Regia Naţionalã a Pãdurilor - Romsilva, Direcţia Silvicã Suceava în Dosarul nr. 889/206/2007 al Judecãtoriei Câmpulung Moldovenesc.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 28 februarie 2008.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
