Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 193 din 19 iunie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 136 alin. (2) din Codul muncii (adoptat prin Legea nr. 10 din 23 noiembrie 1972 )
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 441 din 6 august 2001
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 136 alin. (2) din Codul muncii, excepţie ridicatã de Radu Chis în Dosarul nr. 3.632/2000 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
La apelul nominal se prezintã avocatul Gheorghe Badica pentru Radu Chis, lipsind celelalte pãrţi, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Avocatul autorului exceptiei de neconstituţionalitate susţine ca aceasta este fondatã, deoarece prevederile art. 136 alin. (2) din Codul muncii, referitoare la diminuarea despãgubirilor şi pentru cazul în care persoana a realizat câştiguri mai mici, fãrã a se defini natura sau izvorul acestora, contravin dispoziţiilor art. 38 din Constituţie. O asemenea prevedere legalã era caracteristica sistemului economiei centralizate, de comanda, nemaifiind în conformitate însã cu logica economiei de piata. Este evocata o <>decizie anterioarã a Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 160/1999 , prin care s-a declarat neconstitutional art. 136 alin. (1) din Codul muncii.
Reprezentantul Ministerului Public solicita admiterea exceptiei, deoarece considera ca art. 136 alin. (1) din Codul muncii este abrogat prin efectul art. 150 alin. (1) din Constituţie, fiind contrar prevederilor constituţionale ale art. 38 privind dreptul la munca, iar dispoziţiile legale criticate prin excepţia ridicatã fac trimitere la acest text, constatat de Curte ca fiind ieşit din vigoare.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 24 noiembrie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 3.632/2000, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 136 alin. (2) din Codul muncii, excepţie ridicatã de Radu Chis într-un dosar având ca obiect judecarea recursului declarat de autorul exceptiei în cadrul unui litigiu de munca privind acordarea de despãgubiri pe perioada cat contestatorul nu a lucrat, decizia de desfacere a contractului de munca a angajatorului fiind anulatã.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile art. 136 alin. (2) din Codul muncii contravin prevederilor art. 38 alin. (1) şi ale art. 134 alin. (1) din Constituţie, deoarece acorda despãgubiri diminuate salariatului reincadrat în munca ca urmare a anulãrii deciziei de desfacere a contractului de munca. Se arata ca nu pot fi diminuate câştigurile salariale de care a fost lipsitã o persoana prin încãlcarea dreptului la munca de faptul ca, în calitate de acţionar, a participat la repartizarea beneficiilor societãţii comerciale la care a subscris capital social.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este intemeiata, întrucât "În sensul dispoziţiilor actuale este incurajata persoana cãreia i s-a desfãcut contractul de munca sa nu munceasca, pe motiv ca oricum va fi despagubita şi cu acea diferenţa de bani rezultatã ca urmare a desfãşurãrii unei activitãţi în afarã unitãţii care i-a desfãcut contractul de munca." Totodatã se considera ca prevederile legale criticate "nu trebuie sa refuze" plata integrala a drepturilor ce s-ar fi cuvenit salariatului dacã nu i s-ar fi desfãcut contractul de munca din culpa lui.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, au fost solicitate punctele de vedere ale preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate este intemeiata. Se arata ca dispoziţiile art. 136 alin. (2) din Codul muncii sunt neconstituţionale în raport cu prevederile art. 38 alin. (1) teza întâi şi ale art. 134 din Constituţie, care permit obţinerea de câştiguri licite şi din activitãţi comerciale ori de alt gen, specifice economiei de piata. Fiind menţionatã Decizia Curţii Constituţionale nr. 160/1999 prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 136 alin. (1) din Codul muncii, se considera ca aceasta soluţie este aplicabilã, prin analogie, şi cu referire la alin. (2) al aceluiaşi articol, care face trimitere la despãgubirea prevãzutã la alin. (1).
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, concluziile scrise depuse de autorul exceptiei, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 136 alin. (2) din Codul muncii (adoptat prin Legea nr. 10 din 23 noiembrie 1972 ), care au urmãtorul cuprins: "Dacã persoana în cauza s-a încadrat între timp într-o funcţie cu un salariu inferior sau a realizat alte câştiguri mai mici, despãgubirea prevãzutã în alineatul precedent va consta, pentru perioada respectiva, în diferenţa dintre salariul mediu realizat anterior desfacerii contractului de munca şi câştigul realizat între timp."
Autorul exceptiei susţine ca prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 38 alin. (1) teza întâi, potrivit cãrora "Dreptul la munca nu poate fi îngrãdit", precum şi celor ale art. 134 alin. (1), care prevãd ca "Economia României este economie de piata".
Analizând actele dosarului, Curtea Constituţionalã retine ca în cauza este stabilit prin hotãrâre judecãtoreascã definitiva şi irevocabilã ca dreptul la munca al autorului exceptiei a fost încãlcat prin desfacerea nelegalã a contractului de munca şi, în consecinta, persoana angajata a fost lipsitã, printr-un act injust al angajatorului, de încasarea salariului. Or, pentru perioada în care un salariat a fost împiedicat printr-o mãsura nelegalã sa îşi îndeplineascã obligaţiile prevãzute în contractul de munca şi, corelativ, sa îşi primeascã salariul ce i s-ar fi cuvenit pentru munca pe care ar fi prestat-o dacã nu i-ar fi fost încãlcat de cãtre angajator dreptul la munca, acest salariat are dreptul de a beneficia de o despãgubire echivalenta cu totalul sumelor de bani pe care le-ar fi primit dacã nu s-ar fi luat de cãtre angajator mãsura nelegalã de îndepãrtare din munca, iar nu o despãgubire limitatã la "diferenţa dintre salariul mediu realizat anterior desfacerii contractului de munca şi câştigul realizat între timp", cum prevede alin. (2) al art. 136 din Codul muncii.
Având în vedere prevederile constituţionale ale art. 11 alin. (1), potrivit cãrora "Statul roman se obliga sa îndeplineascã întocmai şi cu buna-credinţa obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte", precum şi ale art. 20 alin. (1), care prevãd ca "Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte", Curtea retine, de asemenea, ca România este semnatara a mai multor acte internaţionale care recunosc şi garanteazã dreptul la munca. Astfel, prin <>Decretul nr. 212 din 31 octombrie 1974 , publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 146 din 20 noiembrie 1974, a fost ratificat Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, adoptat de Adunarea Generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 16 decembrie 1966. Potrivit art. 6 pct. 1 din acest act internaţional, "Statele-pãrţi la prezentul pact recunosc dreptul la munca, ce cuprinde dreptul pe care îl are orice persoana de a obţine posibilitatea sa-şi câştige existenta printr-o munca liber aleasã sau acceptatã şi vor lua mãsuri potrivite pentru garantarea acestui drept." În plus, prin art. 7 al aceluiaşi act internaţional, statele-pãrţi "recunosc dreptul pe care îl are orice persoana de a se bucura de condiţii de munca juste [...]", drept care trebuie sa asigure, printre altele, dar îndeosebi, "remuneraţia". Tot astfel, prin <>Legea nr. 74 din 3 mai 1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 4 mai 1999, a fost ratificatã Carta socialã europeanã revizuitã, adoptatã la Strasbourg la 3 mai 1996. Conform art. 1 pct. 2 din Carta socialã europeanã revizuitã, "În vederea exercitãrii efective a dreptului la munca, pãrţile se angajeazã: [...] 2. sa protejeze de o maniera eficienta dreptul lucrãtorului de a-şi câştiga existenta printr-o munca liber întreprinsã;".
În raport cu dispoziţiile art. 38 alin. (1) teza întâi din Constituţie şi în lumina prevederilor din documentele internaţionale menţionate Curtea constata ca sunt neconstituţionale prevederile art. 136 alin. (2) din Codul muncii, referitoare la stabilirea despãgubirii cuvenite salariatului reincadrat între timp într-o funcţie cu un salariu tarifar inferior sau care a realizat alte câştiguri mai mici la o suma calculatã prin diferenţa dintre salariul mediu realizat anterior desfacerii contractului de munca şi câştigul realizat între timp.
Limitarea la o suma comensurata pe baza unor criterii artificiale a despãgubirii acordate în cazul reintegrarii în munca a celui cãruia i s-a desfãcut contractul de munca în mod nejustificat constituie, de altfel, o derogare de la regula generalã de drept al muncii stabilitã la art. 111 alin. (1) din Codul muncii, conform cãruia "Unitatea este obligatã, în condiţiile legii, sa despãgubeascã persoana incadrata în munca, în situaţia în care aceasta a suferit, din culpa unitãţii, un prejudiciu în timpul îndeplinirii îndatoririlor de munca sau în legatura cu serviciul". Asa fiind, dispoziţiile art. 136 alin. (2) din Codul muncii sunt neconstituţionale şi prin raportare la prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri". Şi aceasta întrucât se afla în situaţii egale salariaţii cãrora li s-a creat un prejudiciu prin desfacerea nelegalã, din culpa unitãţii, a contractului de munca, adicã salariaţii aflaţi în ipoteza reglementatã la art. 136 alin. (2) din Codul muncii, precum şi salariaţii cãrora li s-a creat un prejudiciu prin vreo alta fapta culpabilã a angajatorului decât desfacerea nelegalã a contractului de munca, adicã salariaţii aflaţi în ipoteza reglementatã prin art. 111 alin. (1) din Codul muncii. De aceea, în vederea respectãrii principiului constituţional stabilit la art. 16 alin. (1) din Legea fundamentalã, este necesarã, pentru toate aceste situaţii, instituirea unui tratament juridic nediscriminatoriu, care presupune aplicarea regulii generale cuprinse în art. 111 alin. (1) din Codul muncii.
Prin Decizia nr. 160 din 19 octombrie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 610 din 14 decembrie 1999, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat şi asupra prevederilor art. 136 alin. (1) din Codul muncii, în sensul ca a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat ca sunt contrare Constituţiei şi, în consecinta, nu mai sunt în vigoare, potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, dispoziţiile tezei finale a art. 136 alin. (1) din Codul muncii, conform cãrora despãgubirea cuvenitã salariatului reincadrat în funcţia avutã, ca urmare a anulãrii desfacerii contractului de munca, este "calculatã pe baza salariului sau mediu realizat în ultimele 3 luni anterioare desfacerii contractului de munca". Fata de aceasta împrejurare admiterea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 136 alin. (2) din Codul muncii se impune cu atât mai mult cu cat prevederile legale criticate fac trimitere la alin. (1) al art. 136 din Codul muncii, respectiv la o dispoziţie normativa constatatã de Curte ca nemaifiind în vigoare.
Totodatã în privinta neconstitutionalitatii <>art. 136 alin. (2) din Codul muncii, adoptat prin Legea nr. 10 din 23 noiembrie 1972 , asadar anterior adoptãrii Constituţiei, rezulta ca sunt incidente dispoziţiile art. 150 alin. (1) din Legea fundamentalã, conform cãrora "Legile şi toate celelalte acte normative rãmân în vigoare în mãsura în care ele nu contravin prezentei Constituţii", cu consecinta constatãrii pe aceasta cale ca prevederile legale menţionate nu mai sunt în vigoare.
Fata de cele arãtate, prevederile art. 136 alin. (2) din Codul muncii nu mai sunt în vigoare, în temeiul art. 150 alin. (1) din Constituţie, întrucât vin în contradictie cu dispoziţiile art. 16 alin. (1), ale art. 38 alin. (1) şi ale art. 134 alin. (1) din Legea fundamentalã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 150 alin. (1) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicatã de Radu Chis în Dosarul nr. 3.632/2000 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã şi constata ca dispoziţiile art. 136 alin. (2) din Codul muncii nu mai sunt în vigoare întrucât sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1), ale art. 38 alin. (1) şi ale art. 134 alin. (1) din Constituţie.
Definitiva şi obligatorie.
Decizia se comunica celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 19 iunie 2001.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
