Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 192 din 26 mai 2002 cu privire la constitutionalitatea art. 5 alin. (4) din Legea privind vanzarea spatiilor comerciale proprietate privata a statului si a celor de prestari servicii, aflate in administrarea consiliilor judetene sau a consiliilor locale, precum si a celor aflate in patrimoniul regiilor autonome de interes local
Curtea Constituţionalã a fost sesizatã, în temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. a) din Constituţie, în vederea declansarii controlului de constitutionalitate a art. 5 alin. (4) din Legea privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privatã a statului şi a celor de prestãri servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local. Sesizarea este semnatã de 55 de deputaţi aparţinând grupurilor parlamentare ale Partidului Democrat şi Partidului Naţional Liberal, şi anume: Gheorghe Albu, Mihai Baciu, Gheorghe Barbu, Radu Mircea Berceanu, Anca Daniela Boagiu, Emil Boc, Vasile Bran, Costica Canacheu, Ion Cirstoiu, Teodor Cladovan, Sorin Frunzaverde, Paula Maria Ivanescu, Victor Sorin Lepsa, Mircea Man, Alexandru-Liviu Mera, Nicolae Nan, Gheorghe-Liviu Negoita, Bogdan Nicolae Niculescu-Duvaz, Vasile Nistor, Ioan Oltean, Ioan Onisei, Alexandru Peres, Ştefan-Marian Popescu-Bejat, Romeo-Marius Raicu, Alecu Sandu, Alexandru Sassu, Mihai Stanisoara, Mircea Nicu Toader, Adriean Videanu, Marin Anton, George Crin Laurentiu Antonescu, Andrei Ioan Chiliman, Viorel-Gheorghe Coifan, Victor Paul Dobre, Ovidiu-Virgil Draganescu, Liviu Iuliu Dragos, Valeriu Gheorghe, Titu-Nicolae Gheorghiof, Puiu Hasotti, Anton Ionescu, Ion Luchian, Catalin Micula, Monica Octavia Musca, Gheorghe-Eugen Nicolaescu, Dinu Patriciu, Napoleon Pop, Cornel Popa, Grigore Dorin Popescu, Calin Popescu-Tariceanu, Dan-Radu Rusanu, Nini Sapunaru, Dan Coriolan Simedru, Cornel Stirbet, Valeriu Stoica şi Radu Stroe. Sesizarea a fost trimisa prin Adresa nr. 51/290 din 6 iunie 2002 a Secretariatului general al Camerei Deputaţilor şi a fost înregistratã la Curtea Constituţionalã sub nr. 2.437 din 6 iunie 2002, formând obiectul Dosarului nr. 256A/2002. Prin sesizare se solicita sa se constate neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 5 alin. (4) din Legea privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privatã a statului şi a celor de prestãri servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local, întrucât contravin prevederilor art. 76 din Constituţie. În motivarea sesizãrii se susţine ca textul art. 5 alin. (4) din lege nu trebuia supus medierii întrucât a fost adoptat în aceeaşi forma de ambele Camere ale Parlamentului şi, "potrivit Constituţiei, se supun medierii numai textele aflate în divergenta (nu articolele!) [...]". Se mai arata ca adãugarea de cãtre comisia de mediere a sintagmei "la propunerea primarilor acestora" este abuzivã, iar comisia de mediere şi-a depãşit prerogativele stabilite de Constituţie şi de regulamentele Parlamentului, actionand în fapt ca o a treia Camera a Parlamentului României. În conformitate cu dispoziţiile <>art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sesizarea de neconstituţionalitate a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a putea inainta Curţii punctele lor de vedere. Preşedintele Senatului a comunicat, cu Adresa nr. I/585 din 17 iunie 2002, punctul sau de vedere, în sensul ca sesizarea este neîntemeiatã. În motivarea acestui punct de vedere se arata ca adoptarea art. 5 alin. (4) din lege de cãtre ambele Camere, în urma medierii, este o problema de legiferare ca atribut exclusiv al Parlamentului, astfel încât sub acest aspect sesizarea este inadmisibila, întrucât Constituţia nu prevede controlul de constitutionalitate asupra legiferarii. Se mai arata ca, potrivit art. 76 alin. (2) din Constituţie, raportul comisiei paritare se "aproba" de cãtre comisia de mediere a celor doua Camere, adicã se ratifica şi se definitiveaza forma legii. În legatura cu "sintagma <<la propunerea primarilor acestora>> de la alin. (4) al art. 5 din lege", care în comisia de mediere a fost adoptatã în unanimitate, se arata ca aceasta este o "completare tehnica procedurala datoratã unei omisiuni", completare necesarã pe fondul reglementãrii. Sub aspectul cvorumului de vot se arata ca "votul Camerelor a fost dat conform Constituţiei şi asupra textelor din raportul comisiei de mediere şi asupra raportului în întregul sau". Preşedintele Camerei Deputaţilor a comunicat, cu Adresa nr. 505/CP din 17 iunie 2002, punctul sau de vedere, în sensul ca sesizarea de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În motivarea acestui punct de vedere se arata ca dispoziţiile contestate prezintã o legatura indisolubila cu prevederile celorlalte alineate ale art. 5, inclusiv cu norma de trimitere de la alin. (3), precum şi faptul ca textul ce face obiectul sesizãrii trebuie interpretat în strânsã legatura cu dispoziţiile art. 4 lit. a) din lege, potrivit cãrora vanzatorii sunt consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti şi nu consiliul general al acestui municipiu. De asemenea, se mai arata ca era necesarã corelarea prevederilor art. 5 alin. (4) cu cele ale art. 6 alin. (1) din lege, întrucât acestea din urma, în redactarea adoptatã de cele doua Camere ale Parlamentului, stabilesc ca "prin dispoziţie a primarului se constituie o comisie pentru vânzarea spaţiilor comerciale sau de prestãri servicii în fiecare sector al municipiului Bucureşti". Fata de aceste argumente se considera ca susţinerea autorilor obiectiei de neconstituţionalitate este nejustificatã, întrucât ratiunea amendãrii art. 5 alin. (4) din lege consta în necesitatea corelãrii unei soluţii legislative referitoare la calitatea de vânzãtor a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti. Guvernul a transmis punctul sau de vedere cu Adresa nr. 5/6.837/A.N. din 17 iunie 2002. În acest punct de vedere Guvernul apreciazã ca sesizarea de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În motivare se arata ca precizarea facuta de comisia de mediere la art. 5 alin. (4) din lege, potrivit cãruia în municipiul Bucureşti lista spaţiilor supuse vânzãrii se propune de cãtre primãrii sectoarelor şi se aproba de cãtre consiliul general, este o problema de corelare legislativã, justificatã de calitatea de vânzãtor a consiliilor locale ale sectoarelor, iar primarul este persoana care reprezintã unitatea administrativ-teritorialã în relaţiile cu celelalte autoritãţi publice, asa cum rezulta din <>art. 67 alin. (1) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 . Se mai arata ca în forma actuala textul ce face obiectul sesizãrii este corelat şi cu art. 6 alin. (1) din lege, conform cãruia în municipiul Bucureşti, la nivel de sector, constituirea comisiilor pentru vânzarea spaţiilor comerciale se face prin dispoziţie a primarului. Asa fiind, se considera ca susţinerea autorilor sesizãrii, în sensul ca art. 5 alin. (1) din lege a fost adoptat cu încãlcarea art. 76 alin. (2) din Constituţie, este nejustificatã, deoarece ratiunea amendãrii acestui text nu consta în existenta unei divergenţe, ci în necesitatea corelãrii textului cu soluţia legislativã referitoare la calitatea de vânzãtor a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, soluţie necontestata sub aspectul constituţionalitãţii.
CURTEA, examinând sesizarea de neconstituţionalitate, punctele de vedere ale preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, dispoziţiile art. 5 alin. (4) din Legea privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privatã a statului şi a celor de prestãri servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor aflate în patrimoniul regiilor de interes local, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, retine urmãtoarele: Curtea a fost legal sesizatã şi este competenta, în temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. a) din Constituţie, precum şi ale <>art. 2, 12 şi 17 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa se pronunţe asupra acestei sesizãri de neconstituţionalitate. Obiectul sau îl constituie prevederile art. 5 alin. (4) din Legea privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privatã a statului şi a celor de prestãri servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor aflate în patrimoniul regiilor de interes local, prevederi potrivit cãrora: "În cazul municipiului Bucureşti, lista spaţiilor supuse vânzãrii se aproba de cãtre Consiliul general, pe sectoare la propunerea primarilor acestora. Prevederile alin. (3) se aplica în mod corespunzãtor." În motivarea sesizãrii de neconstituţionalitate se susţine ca aceste prevederi legale incalca dispoziţiile art. 76 din Constituţie, potrivit cãrora: "(1) Dacã una din Camere adopta un proiect de lege sau o propunere legislativã într-o redactare diferita de cea aprobatã de cealaltã Camera, preşedinţii Camerelor vor iniţia, prin intermediul unei comisii paritare, procedura de mediere. (2) În cazul în care comisia nu ajunge la un acord sau dacã una din Camere nu aproba raportul comisiei de mediere, textele aflate în divergenta se supun dezbaterii Camerei Deputaţilor şi Senatului în şedinţa comuna, care vor adopta textul definitiv cu votul majoritãţii prevãzute la articolul 74 alineatele (1) sau (2)." Prin sesizare nu s-a susţinut neconstituţionalitatea pe fond a conţinutului art. 5 alin. (4) din legea criticata, ci doar faptul ca la acest text de lege, dupã adoptarea sa în aceeaşi redactare de ambele Camere ale Parlamentului, ulterior s-a operat o completare cu încãlcarea unor norme constituţionale referitoare la procedura de legiferare. În consecinta, Curtea urmeazã sa examineze numai constituţionalitatea extrinseca a textului de lege supus controlului, fãrã a se pronunţa cu privire la conţinutul acestui text, prin raportare la dispoziţiile constituţionale. Curtea Constituţionalã, în jurisprudenta sa, având de examinat respectarea procedurii constituţionale parcurse în procesul de legiferare, a reţinut ca "principiul constituţional al autonomiei regulamentare a Parlamentului, instituit prin art. 61 alin. (1) din Legea fundamentalã, permite şi, totodatã, impune fiecãrei Camere în parte, precum şi Parlamentului în ansamblul sau, reunit în şedinţa comuna a celor doua Camere, sa stabileascã norme proprii de organizare şi funcţionare în vederea îndeplinirii atribuţiilor lor. Cu toate acestea, regulamentele parlamentare nu pot sa fie contrare reglementãrilor cuprinse în Constituţie, iar autoritatea legislativã nu poate adopta proceduri contrare Legii fundamentale, şi aceasta nici mãcar pentru un caz singular şi special" (a se vedea Decizia nr. 104 din 11 aprilie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 253 din 16 mai 2001). Dispoziţiile Constituţiei referitoare la procedura de adoptare a legilor sunt de stricta interpretare, iar Camerele Parlamentului pot elabora norme proprii pentru aplicarea acestor dispoziţii, norme care nu pot avea un înţeles contrar prevederilor constituţionale şi nici nu pot fi aplicate cu încãlcarea acestora. Curtea retine deci ca orice lege sau dispoziţie dintr-o lege adoptatã cu nesocotirea sau cu încãlcarea dispoziţiilor constituţionale privitoare la procedura de legiferare este neconstitutionala, chiar dacã în conţinutul şi în înţelesul sau textul de lege respectiv ar fi în deplin acord cu Constituţia. Art. 76 alin. (1) din Constituţie prevede ca iniţierea şi desfãşurarea procedurii de mediere au loc în cazul în care "una din Camere adopta un proiect de lege sau o propunere legislativã într-o redactare diferita de cea aprobatã de cealaltã Camera". Aceste prevederi constituţionale au fost în mod corespunzãtor preluate în art. 126 alin. 1 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 31 ianuarie 2001, respectiv în art. 137 alin. (1) din Regulamentul Senatului, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 2 februarie 2001. Curtea constata ca aplicarea acestor dispoziţii constituţionale şi regulamentare, în cazul examinat, s-a fãcut cu încãlcarea normei constituţionale cuprinse în art. 76 alin. (1) din Legea fundamentalã. Raportul comisiei de mediere trebuie sa se refere exclusiv la textele proiectului de lege adoptate într-o redactare diferita de cele doua Camere ale Parlamentului. În acest caz obiectul de activitate al comisiei de mediere l-a constituit discutarea textelor aflate în divergenta şi adoptarea unuia sau a altuia dintre textele respective ori a unei redactari noi, pentru a fi propuse Camerelor spre aprobare. Comisia de mediere nu îşi poate extinde activitatea asupra unor texte între care nu exista divergenţe, fiind adoptate de cãtre ambele Camere ale Parlamentului într-o redactare identicã. În aceasta lumina Curtea constata ca textul art. 5 alin. (4) din Legea privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privatã a statului şi a celor de prestãri servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor aflate în patrimoniul regiilor de interes local, a fost adoptat într-o redactare identicã de ambele Camere ale Parlamentului şi, ca atare, nu putea constitui obiect de examinare din partea comisiei de mediere. Întrucât comisia de mediere a examinat şi a modificat textul art. 5 alin. (4) din legea criticata cu încãlcarea dispoziţiilor art. 76 alin. (1) din Constituţie, a fost neconstitutionala şi sesizarea Camerelor Parlamentului pentru aprobarea acestei modificãri, precum şi adoptarea de cãtre Parlament a textului modificat. Pentru aceste motive Curtea urmeazã sa constate ca adãugarea la textul art. 5 alin. (4) din legea supusã controlului a sintagmei "...la propunerea primarilor acestora" este neconstitutionala.
Fata de considerentele expuse în cele de mai sus, având în vedere dispoziţiile art. 76 alin. (1) şi (2), ale art. 144 lit. a) şi ale art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi ale art. 2 alin. (3), ale art. 13 alin. (1) lit. A.a), ale <>art. 17 şi urmãtoarele din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, cu majoritate de voturi,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Constata ca adãugarea la textul art. 5 alin. (4) din Legea privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privatã a statului şi a celor de prestãri servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor aflate în patrimoniul regiilor de interes local, a sintagmei "...la propunerea primarilor acestora" este neconstitutionala. Decizia se comunica Preşedintelui României, precum şi preşedintelui Camerei Deputaţilor şi preşedintelui Senatului, în scopul deschiderii procedurii prevãzute la art. 145 alin. (1) din Constituţie. Definitiva şi obligatorie. Dezbaterea a avut loc la data de 26 iunie 2002 şi la aceasta au participat: Nicolae Popa, preşedinte, Costica Bulai, Nicolae Cochinescu, Constantin Doldur, Kozsokar Gabor, Petre Ninosu, Şerban Viorel Stanoiu, Lucian Stangu şi Ioan Vida, judecãtori.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Florentina Geangu
──────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
