Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 192 din 2 martie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 303 din 4 aprilie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Universitatea de Medicinã şi Farmacie "Iuliu Haţieganu" din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 16.770/2005 al Curţii de Apel Cluj - Secţia civilã, de muncã şi asigurãri sociale, pentru minori şi familie, şi de Hunyadi Jânos şi Hunyadi Laura în Dosarul nr. 16.789/2005 al aceleiaşi instanţe.
La apelul nominal se prezintã partea Elena Magdalena Ponoran, personal şi asistatã de avocat Emilia Paven.
Lipsesc celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Având în vedere cã excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.034D/2005 şi nr. 1.035D/2005 au obiect identic, Curtea pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Apãrãtorul pãrţii prezente şi reprezentantul Ministerului Public aratã cã sunt de acord cu conexarea cauzelor.
Curtea, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 1.035D/2005 la Dosarul nr. 1.034D/2005, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, avocatul Emilia Paven solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondatã, apreciind cã textul de lege criticat reprezintã norme de procedurã de imediatã aplicare, în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale ale art. 126 alin. (2). De asemenea, aratã cã textul de lege criticat nu contravine principiului neretroactivitãţii legii civile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât se aplicã numai proceselor aflate în curs de soluţionare.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, apreciind cã textul de lege criticat nu produce efecte retroactive, ci reprezintã o normã de competenţã materialã, de imediatã aplicare.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 21 noiembrie 2005, pronunţate în dosarele nr. 16.770/2005 şi nr. 16.789/2005, Curtea de Apel Cluj - Secţia civilã, de muncã şi asigurãri sociale, pentru minori şi familie a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Universitatea de Medicinã şi Farmacie "Iuliu Haţieganu" din Cluj-Napoca şi, respectiv, de Hunyadi Jânos şi Hunyadi Laura.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã, deşi pricina se afla pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ea nu a fost trimisã Curţii de Apel Cluj printr-o încheiere de declinare a competenţei, ci a fost scoasã pe cale administrativã de pe rolul instanţei supreme. Aşa fiind, aratã cã <>art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 încalcã regula de competenţã stabilitã prin art. 3 din Codul de procedurã civilã, principiul constituţional al neretroactivitãţii legii civile, precum şi principiul potrivit cãruia normele de procedurã sunt de imediatã aplicabilitate.
Curtea de Apel Cluj - Secţia civilã, de muncã şi asigurãri sociale, pentru minori şi familie apreciazã cã textul de lege criticat nu încalcã principiul neretroactivitãţii legii, consacrat de <>art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât Legea nr. 219/2005 , modificând normele de competenţã materialã, prevede în mod expres cã noile norme se aplicã doar dosarelor aflate în curs de soluţionare pe rolul instanţelor, iar nu şi cauzelor deja soluţionate, nu antreneazã astfel rejudecarea cãilor de atac deja soluţionate. De asemenea, aratã cã dispoziţiile de lege criticate sunt conforme cu prevederile art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, potrivit cãrora competenţa şi procedura de judecatã se stabilesc numai prin lege, iar cãile de atac se exercitã potrivit legii.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile <>art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 sunt constituţionale, deoarece nu au caracter retroactiv, ci sunt norme de imediatã aplicare, producând efecte numai pentru viitor. Reglementarea criticatã reprezintã voinţa legiuitorului de a stabili noi reguli de competenţã, ceea ce, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, intrã în atribuţiile sale exclusive.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite în cauzã de judecãtorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie <>art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, lege publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, dispoziţii legale, potrivit cãrora: "Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data intrãrii în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa curţilor de apel se trimit la curţile de apel."
Autorii excepţiei susţin cã reglementarea criticatã contravine prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) care consacrã principiul neretroactivitãţii legii civile.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã <>art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 constituie o normã de procedurã, care conţine dispoziţii cu caracter tranzitoriu şi derogatoriu privind modul de dezînvestire a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi de sesizare a curţilor de apel competente, conform noilor norme de competenţã materialã, sã soluţioneze recursurile. Aceste dispoziţii legale se aplicã însã exclusiv cauzelor aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data intrãrii în vigoare a legii, astfel încât nu sunt de naturã sã producã efecte cu caracter retroactiv.
De altfel, textul de lege criticat a mai fost supus controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale invocate şi în cauza de faţã.
Astfel, prin <>Decizia nr. 137 din 21 februarie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 14 martie 2006, şi <>Decizia nr. 90 din 7 februarie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 1 martie 2006, Curtea a reţinut cã "nu poate fi primitã critica privind retroactivitatea legii, dat fiind cã dispoziţiile criticate sunt norme de procedurã, de imediatã aplicare, cu efecte pentru viitor şi nu pentru trecut".
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a <>art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Universitatea de Medicinã şi Farmacie "Iuliu Haţieganu" din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 16.770/2005 al Curţii de Apel Cluj - Secţia civilã, de muncã şi asigurãri sociale, pentru minori şi familie, şi de Hunyadi Jânos şi Hunyadi Laura în Dosarul nr. 16.789/2005 al aceleiaşi instanţe.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 2 martie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
