Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 192 din 13 mai 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 241/2001
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 539 din 28 iulie 2003
Costica Bulai - preşedinte
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 13 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 241/2001 , excepţie ridicatã de Elisabeta Mihai în Dosarul nr. 14.422/2001 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal este prezenta Dana Valeria Berinde, lipsind celelalte pãrţi, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Partea prezenta solicita respingerea exceptiei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neîntemeiatã, invocand în acest sens jurisprudenta Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 12 noiembrie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 14.422/2001, Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 13 din Legea nr. 241/2001 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicatã de Elisabeta Mihai.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile <>art. 13 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 şi ale art. 20 coroborat cu art. 25 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului şi cu art. 9, 10, 11 şi 12 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, precum şi prevederilor art. 22, 43 şi ale art. 134 alin. (2) lit. f) din Constituţie. În opinia autorului exceptiei, "în conceptul constituţional de calitate a vieţii intra şi condiţiile de locuinta, aceasta situaţie nefiind avutã în vedere de cãtre dispoziţiile legale criticate", astfel ca se creeazã o discriminare între foştii proprietari şi chiriaşi.
Instanta de judecata apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale şi nici dispoziţiilor din actele internaţionale. Se invoca în acest sens jurisprudenta Curţii Constituţionale, care a statuat ca dispoziţiile <>art. 13 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 sunt constituţionale.
Avocatul Poporului, în punctul sau de vedere, face de asemenea referire la jurisprudenta Curţii Constituţionale, apreciind ca dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Examinând încheierea de sesizare, precum şi notele scrise depuse de autorul exceptiei în susţinerea exceptiei de neconstituţionalitate, Curtea constata ca obiectul exceptiei îl constituie dispoziţiile <>art. 13 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, astfel cum a fost modificat potrivit pct. 6 din <>Legea de aprobare a acestei ordonanţe nr. 241/2001 , dispoziţii al cãror conţinut este urmãtorul: "Prelungirea contractelor de închiriere nu se aplica:
a) în cazul contractelor de închiriere încheiate de chiriaşi cu proprietari persoane fizice, altele decât cele prevãzute la art. 2-7;
b) în cazul contractelor de închiriere pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe proprietate particularã, prevãzute la art. 1-7, ai cãror titulari de contract sau membri de familie mentionati în contract sunt proprietari ai unei locuinţe corespunzãtoare ori au înstrãinat o locuinta corespunzãtoare, dupã data de 1 ianuarie 1990, în aceeaşi localitate. Fac excepţie contractele de închiriere ai cãror titulari sau membri de familie mentionati în contract au redobândit, ca fosti proprietari sau moştenitori ai acestora, locuinţe care sunt efectiv ocupate de chiriaşi persoane fizice, de una dintre persoanele juridice prevãzute la art. 1 sau de o instituţie publica;
c) chiriaşului care refuza sa preia în folosinta o alta locuinta pusã la dispoziţie, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenta, de fostul proprietar sau de moştenitorii acestuia ori de autoritãţile publice locale;
d) în cazul litigiilor determinate de refuzul chiriaşilor cãrora li s-a notificat sa încheie un nou contract de închiriere cu proprietarul, potrivit <>Legii nr. 17/1994 , <>Legii nr. 112/1995 sau <>Legii nr. 114/1996 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
e) în cazul litigiilor dintre proprietar şi chiriaş având ca obiect schimbul de locuinţe;
f) în cazul chiriaşilor care au subinchiriat locuinta fãrã consimţãmântul scris al proprietarului;
g) în cazul chiriaşilor care au schimbat total sau parţial destinaţia ori structura interioarã a locuinţei fãrã consimţãmântul scris al proprietarului şi fãrã aprobãrile legale;
h) chiriaşului care a pricinuit însemnate stricãciuni locuinţei, clãdirii în care este situata aceasta, instalaţiilor sau bunurilor aferente acestora ori care a înstrãinat fãrã drept pãrţi din acestea;
i) chiriaşului care are un comportament ce face imposibila convieţuirea sau impiedica folosirea normalã a locuinţei;
j) chiriaşilor rezidenţi în strãinãtate care, fãrã a fi detasati, nu au mai folosit locuinta mai mult de un an fãrã întrerupere."
Analizând criticile de neconstituţionalitate, Curtea constata ca acestea sunt neintemeiate, pentru cele ce urmeazã.
<>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 are ca scop protecţia chiriaşilor, asigurarea stabilitatii în viitor a drepturilor lor locative, prin acordarea dreptului chiriaşului la reînnoirea contractului de închiriere şi crearea unor garanţii impotriva unei evacuari abuzive, precum şi a unui drept de preemţiune în cazul în care proprietarul intenţioneazã sa vândã locuinta.
Mãsurile de protecţie a chiriaşilor, instituite prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 , îşi au temeiul constituţional în prevederile art. 43 alin. (1) şi în cele ale art. 134 alin. (2) lit. f) din Constituţie, potrivit cãrora:
- Art. 43 alin. (1): "Statul este obligat sa ia mãsuri de dezvoltare economicã şi de protecţie socialã, de natura sa asigure cetãţenilor un nivel de trai decent.";
- Art. 134 alin. (2) lit. f): "Statul trebuie sa asigure: [...]
f) crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calitãţii vieţii."
Conţinutul notiunii "nivel de trai decent" nu este definit de Constituţie, dar el trebuie examinat în raport cu situaţiile avute în vedere de legiuitor, precum şi în funcţie de reglementãrile internaţionale privind drepturile omului, obligatorii, în temeiul art. 11 şi 20 din Constituţie.
În acest sens, potrivit art. 25 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, dreptul la un nivel de trai corespunzãtor cuprinde, printre altele, şi dreptul la locuinta. În acelaşi sens, art. 11 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, prevãzând obligaţia statelor de a recunoaşte dreptul oricãrei persoane la un nivel de trai suficient pentru ea însãşi şi familia sa, se referã, în mod expres, şi la locuinta.
Legea interna, dezvoltand aceste principii, trebuie sa aducã soluţii concrete în diferite domenii supuse reglementãrii. Rezulta deci ca legiuitorul, dând curs acestor dispoziţii, este îndreptãţit, stabilind conţinutul şi limitele dreptului de proprietate, sa ţinã seama nu numai de interesele proprietarilor, ci şi de cele ale chiriaşilor, cãrora statul trebuie sa le asigure dreptul la o locuinta, realizand un echilibru între cele doua comandamente constituţionale.
Examinând susţinerile autorilor exceptiei cu privire la încãlcarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, Curtea constata ca acestea, de asemenea, nu pot fi primite. Textele de lege criticate nu instituie privilegii sau discriminãri între cetãţeni şi nu incalca principiul constituţional al egalitãţii în drepturi a cetãţenilor, consacrat prin art. 16 din Constituţie, tratamentul egal impunandu-se doar pentru cetãţenii aflaţi în situaţii identice. Curtea Constituţionalã a reţinut în mod constant în jurisprudenta sa ca principiul egalitãţii nu înseamnã uniformitate, asa încât, dacã la situaţii egale trebuie sa corespundã un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. De aceea nu sunt excluse, ci, dimpotriva, sunt admise soluţii legislative diferite pentru situaţii diferite. Dispoziţiile legale criticate ocrotesc în mod egal pe proprietar şi pe chiriaş, stabilind, pe de o parte, în ce mãsura proprietarul poate refuza, în mod justificat, prelungirea contractului, iar pe de alta parte, dând chiriaşului posibilitatea sa îşi apere dreptul locativ în condiţiile în care nu i se poate reprosa vreo conduita culpabilã.
De altfel, Curtea Constituţionalã a mai fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 13 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 . Astfel, prin deciziile: nr. 213 din 11 iulie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 721 din 3 octombrie 2002; nr. 89 din 27 martie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 6 iunie 2001; nr. 166 din 26 septembrie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 7 noiembrie 2000, şi nr. 168 din 26 septembrie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 3 noiembrie 2000, Curtea Constituţionalã a statuat ca aceste dispoziţii sunt constituţionale.
Soluţiile din aceste decizii sunt valabile şi în cauza prezenta, neintervenind elemente noi de natura sa determine o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
Şi, în fine, în legatura cu susţinerea potrivit cãreia dispoziţiile legale criticate ar contraveni prevederilor art. 22 din Constituţie, referitor la dreptul la viata şi la integritate fizica şi psihicã, Curtea constata ca acest text nu are incidenta în cauza.
Fata de cele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 150 alin. (1) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 13 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 241/2001 , excepţie ridicatã de Elisabeta Mihai în Dosarul nr. 14.422/2001 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 13 mai 2003.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. COSTICA BULAI
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
