Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIE nr. 191 din 31 martie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 271^1 şi art. 271^2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIE nr. 191 din 31 martie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 271^1 şi art. 271^2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii

EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 433 din 17 iunie 2015

Comenteaza legea


    Augustin Zegrean       - preşedinte
    Valer Dorneanu         - judecător
    Petre Lăzăroiu         - judecător
    Mircea Ştefan Minea    - judecător
    Daniel Marius Morar    - judecător
    Mona-Maria Pivniceru   - judecător
    Puskas Valentin Zoltan - judecător
    Simona-Maya Teodoroiu  - judecător
    Tudorel Toader         - judecător
    Simina Popescu         - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 271^1 şi art. 271^2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicată de Societatea "Star Storage" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 5.024/2/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului nr. 905D/2014 al Curţii Constituţionale.
    2. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, avocatul Alina Fetiţa, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar şi pentru partea Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Informatică, avocatul Daniela Ilinca, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 969D/2014, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2014 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicată de Societatea "Confer Group" - S.R.L. - lider al Asocierii Societatea "Confer Group" - S.R.L. - Societatea Institutul de Studii şi Proiectări Căi Ferate" - S.A. din Bacău în Dosarul nr. 4.747/2/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
    4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    5. Având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.
    6. Reprezentanţii părţilor prezente şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu măsura conexării cauzelor.
    7. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 969D/2014 la Dosarul nr. 905D/2014, care a fost primul înregistrat.
    8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul avocatului autorului excepţiei, care solicită admiterea criticilor de neconstituţionalitate. Precizează, în esenţă, că în urma Deciziei Curţii Constituţionale nr. 5 din 15 ianuarie 2015, excepţia de neconstituţionalitate a art. 271^2 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 a devenit inadmisibilă, astfel încât, în prezent, există o necorelare între celelalte norme cuprinse în prevederile de lege criticate. Susţine că instituirea garanţiei de bună conduită, care reprezintă o condiţie de admisibilitate a acţiunii, blochează accesul liber la justiţie, de vreme ce cuantumul acesteia implică costuri prohibitive pentru justiţiabili. În acest sens, invocă aspecte din jurisprudenţa Curţii Constituţionale, spre exemplu, Decizia nr. 1.291 din 4 octombrie 2011 şi Decizia nr. 1.202 din 5 octombrie 2010.
    9. Avocatul părţii Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Informatică solicită respingerea excepţiei, ca inadmisibilă, în privinţa prevederilor art. 271^2 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 5 din 15 ianuarie 2015, şi ca neîntemeiată, a celorlalte prevederi cuprinse în textele de lege criticate. Precizează că, în prezenta cauză, sunt formulate critici de neconstituţionalitate similare celor deja examinate de Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa în materie, astfel încât susţine menţinerea acesteia.
    10. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca devenită inadmisibilă în ceea ce priveşte prevederile art. 271^2 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 şi ca neîntemeiată în ceea ce priveşte prevederile art. 271^1 şi ale art. 271^2 alin. (3)-(6) din acelaşi act normativ. În acest sens, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 5 din 15 ianuarie 2015.

                                    CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:
    11. Prin Încheierea din 18 septembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 5.024/2/2014, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 271^1 şi art. 271^2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii. Excepţia a fost ridicată de Societatea "Star Storage" - S.A. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri împotriva unei decizii a Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor.
    12. Prin Încheierea din 18 septembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 4.747/2/2014, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor "punctului 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2014 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii". Excepţia a fost ridicată de Societatea "Confer Group" - S.R.L. - lider al Asocierii Societatea "Confer Group" - S.R.L. - Societatea "Institutul de Studii şi Proiectări Căi Ferate" - S.A. într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri împotriva unei decizii a Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor.
    13. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii susţin, în esenţă, că stabilirea obligaţiei de plată a garanţiei de bună conduită drept condiţie de admisibilitate a acţiunii este de natură a împiedica liberul acces la justiţie. De asemenea, susţin că liberul acces la justiţie este îngrădit prin cuantumul garanţiei de bună conduită. Sunt invocate aspecte din jurisprudenţa Curţii Constituţionale, spre exemplu, deciziile nr. 1.291 din 4 octombrie 2011 şi nr. 40 din 29 ianuarie 2004, din care rezultă că instituirea unei cauţiuni nu împiedică accesul liber la justiţie, în măsura în care plata respectivei cauţiuni nu constituie o condiţie de admisibilitate a acţiunii înseşi. Or, garanţia de bună conduită încalcă art. 21 din Constituţie, câtă vreme constituirea acesteia reprezintă o condiţie de admisibilitate a acţiunii prin care se tinde la anularea unui act al autorităţii contractante.
    14. Susţin, de asemenea, că prevederile de lege criticate au ca efect instituirea unor costuri prohibitive pentru justiţiabilii care înţeleg să îşi exercite dreptul de a contesta actele autorităţilor contractante, în cadrul procedurilor de atribuire. Valoarea garanţiei, care este de 1% din valoarea estimată a contractului ce urmează a fi atribuit şi care poate ajunge la 25.000 euro în cazul contractelor de servicii sau furnizare, respectiv la 100.000 euro în cazul contractelor de lucrări, este vădit excesivă, iar la sumele arătate se adaugă costurile constituirii garanţiei, asociate emiterii unei scrisori de garanţie bancară sau unei poliţe de asigurare. În susţinerea criticii de neconstituţionalitate sunt invocate deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.202 din 5 octombrie 2010 şi nr. 778 din 12 mai 2009 prin care s-a statuat că, deşi prestaţiile judecătoreşti nu trebuie şi nu pot fi în toate cazurile, gratuite, totuşi, cuantumul taxelor judiciare de timbru nu poate fi prohibitiv pentru justiţiabil.
    15. În fine, arată că stabilirea unei sancţiuni pecuniare în sarcina operatorilor economici pentru obţinerea unui rezultat nefavorabil, ca urmare a exercitării unui drept, încalcă efectivitatea accesului liber la justiţie. Accesul la instanţa de judecată al persoanelor interesate în a declanşa controlul judecătoresc este obstrucţionat prin instituirea unei obligaţii deosebit de oneroase în sarcina acestora, iar caracterul oneros este cu atât mai evident cu cât, în cazul respingerii demersului juridic al justiţiabilului, autoritatea contractantă este nu doar îndreptăţită, ci chiar obligată, să execute garanţia de bună conduită. Reţinerea sumelor operează pur şi simplu, la prima cerere a autorităţii contractante, fără fi condiţionată de obligarea acesteia de a face dovada vreunui prejudiciu cauzat de operatorul economic contestator.
    16. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal îşi exprimă opinia în sensul neconstituţionalităţii reglementărilor criticate, sens în care apreciază că nu doar cuantumul, ci şi configuraţia juridică a intitulatei "garanţii de bună conduită" este de natură a impieta în mod grav asupra dreptului operatorilor economici la un remediu efectiv împotriva actelor autorităţilor contractante. Cu toate că este intitulată "garanţie", iar scopul afirmat legislativ al acesteia este "de a proteja autoritatea contractantă de riscul unui eventual comportament necorespunzător", din reglementarea naţională nu reiese care este modul în care autoritatea contractantă este "protejată" prin reţinerea garanţiei în cazul respingerii contestaţiei/cererii/plângerii. Dacă legiuitorul a avut cumva în vedere scopul despăgubirii autorităţii contractante pentru eventuale prejudicii aduse de întârzierea derulării procedurii prin formularea de contestaţii nejustificate, similar raţiunii cauţiunilor, atunci reţinerea în final a garanţiei s-ar fi impus a fi condiţionată de probarea unui prejudiciu. Cu toate că în expunerea de motive a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2014 de modificare şi completare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, care a introdus textele supuse analizei, se face vorbire despre un "mecanism comprehensiv care să descurajeze contestaţiile abuzive", în textul ordonanţei de urgenţă se vorbeşte despre "comportament necorespunzător". Deşi sintagma "comportament necorespunzător" uzitată de legiuitor nu este definită de acesta, sfera ei poate fi circumscrisă de instanţă ca subsumând orice contestaţie nefondată împotriva actelor autorităţii contractante, aspect care reiese din lecturarea textului art. 271^2 alin. (1), potrivit căruia, în caz de respingere a contestaţiei/cererii, autoritatea contractantă este obligată a reţine garanţia de bună conduită. Premisa reţinerii garanţiei nu este nici formularea unei contestaţii abuzive, eventual coroborată cu producerea vreunui prejudiciu, nici măcar a unei contestaţii vădit nefondate, ci pur şi simplu formularea unei contestaţii, care, în cele din urmă, se vădeşte a fi nefondată. Intitulată "garanţie de bună conduită", se aseamănă, pe de o parte, cu taxele judiciare de timbru, suma fiind achitată în avans, soluţionarea contestaţiei/cererii/plângerii fiind condiţionată de plata prealabilă a acesteia, putând fi recuperată doar dacă a fost admisă contestaţia/cererea/plângerea. Pe de altă parte, ceea ce diferenţiază esenţial garanţia de bună conduită de taxa judiciară de timbru este imposibilitatea absolută de a obţine o eventuală amânare, eşalonare, reducere sau scutire de la plata garanţiei, în considerarea situaţiei concrete a operatorului economic, după cum permite, în materia taxelor de timbru, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
    17. Instanţa consideră că garanţia de bună conduită, prin cuantum, dar mai ales prin configuraţia ei juridică, constituie mai degrabă, o sancţiune aplicată operatorilor/ofertanţilor pentru formularea unor contestaţii/cereri/plângeri neîntemeiate, nicidecum o garanţie, aducând atingere accesului efectiv la o cale de atac împotriva actelor autorităţii contractante, precum şi caracterului gratuit al jurisdicţiilor administrative.
    18. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    19. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Precizează că Ministerul Justiţiei, în faza procedurii de avizare a proiectului de ordonanţă de urgenţă, a semnalat, în avizul cu observaţii transmis iniţiatorului proiectului de act normativ, prin Adresa nr. 55.224/2014, că, referitor la introducerea garanţiei de bună conduită, ca şi condiţie prealabilă pentru contestarea actului administrativ, revine Curţii Constituţionale competenţa de a se pronunţa, în eventualitatea unui control de constituţionalitate, dacă prin cuantumul concret se aduce atingere principiului liberului acces la justiţie. Invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 35 din 5 februarie 2013, iar, în ceea ce priveşte eventuala încălcare a prevederilor art. 126 alin. (6) din Constituţie, precizează că reglementarea nu este de natură a împiedica posibilitatea de exercitare a controlului judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice pe calea contenciosului administrativ.
    20. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                                    CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    21. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    22. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, în Dosarul nr. 905D/2014, îl constituie prevederile art. 271^1 şi art. 271^2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 337/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 20 iulie 2006, cu modificările şi completările ulterioare.
    23. În acelaşi timp, Curtea observă că, potrivit încheierii de sesizare din Dosarul nr. 969D/2014, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. I pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2014 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 486 din 30 iunie 2014. Prevederile art. I pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2014 introduc în cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 două noi articole, şi anume art. 271^1 şi art. 271^2.
    24. Astfel, având în vedere art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, potrivit căruia "Dispoziţiile de modificare şi de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta", Curtea reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate prevederile art. 271^1 şi art. 271^2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins:
    - Art. 271^1: "(1) În scopul de a proteja autoritatea contractantă de riscul unui eventual comportament necorespunzător, contestatorul are obligaţia de a constitui garanţia de bună conduită pentru întreaga perioadă cuprinsă între data depunerii contestaţiei/cererii/plângerii şi data rămânerii definitive a deciziei Consiliului/hotărârii instanţei de judecată de soluţionare a acesteia.
    (2) Contestaţia/Cererea/Plângerea va fi respinsă în cazul în care contestatorul nu prezintă dovada constituirii garanţiei prevăzute la alin. (1).
    (3) Garanţia de bună conduită se constituie prin virament bancar sau printr-un instrument de garantare emis în condiţiile legii de o societate bancară ori de o societate de asigurări şi se depune în original la sediul autorităţii contractante şi în copie la Consiliu sau la instanţa de judecată, odată cu depunerea contestaţiei/cererii/plângerii.
    (4) Cuantumul garanţiei de bună conduită se stabileşte prin raportare la valoarea estimată a contractului ce urmează a fi atribuit, astfel:
    a) 1% din valoarea estimată, dacă aceasta este mai mică decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2) lit. a) şi b);
    b) 1% din valoarea estimată, dacă aceasta este mai mică decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2) lit. c), dar nu mai mult decât echivalentul în lei a 10.000 euro, la cursul BNR de la data constituirii garanţiei;
    c) 1% din valoarea estimată, dacă aceasta este egală sau mai mare decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2) lit. a) şi b), dar nu mai mult decât echivalentul în lei a 25.000 euro, la cursul BNR de la data constituirii garanţiei;
    d) 1% din valoarea estimată, dacă aceasta este egală sau mai mare decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2) lit. c), dar nu mai mult decât echivalentul în lei a 100.000 euro, la cursul BNR de la data constituirii garanţiei.
    (5) Garanţia de bună conduită trebuie să aibă o perioadă de valabilitate de cel puţin 90 de zile, să fie irevocabilă şi să prevadă plata necondiţionată la prima cerere a autorităţii contractante, în măsura în care contestaţia/cererea/plângerea va fi respinsă.
    (6) În cazul în care, în ultima zi de valabilitate a garanţiei de bună conduită, decizia Consiliului sau hotărârea instanţei de judecată nu este rămasă definitivă, iar contestatorul nu a prelungit valabilitatea garanţiei de bună conduită în aceleaşi condiţii de la alin. (1)-(5), autoritatea contractantă va reţine garanţia de bună conduită. Prevederile art. 271^2 alin. (3)-(5) se aplică în mod corespunzător.
    (7) Prevederile alin. (1)-(6) se aplică în mod corespunzător şi în situaţia în care plângerea împotriva deciziei Consiliului este formulată de o altă persoană decât autoritatea contractantă sau contestator, conform art. 281."
    - Art. 271^2: "(1) În cazul în care contestaţia este respinsă de către Consiliu sau de către instanţa de judecată, atunci când contestatorul se adresează direct instanţei, autoritatea contractantă are obligaţia de a reţine garanţia de bună conduită de la momentul rămânerii definitive a deciziei Consiliului/ hotărârii instanţei de judecată. Reţinerea se aplică pentru loturile la care contestaţia a fost respinsă.
    (2) Prevederile alin. (1) se aplică şi în cazul în care contestatorul renunţă la contestaţie/cerere/plângere.
    (3) Măsura prevăzută la alin. (1) nu va fi aplicată în cazul în care Consiliul/instanţa de judecată respinge contestaţia ca rămasă fără obiect sau în cazul în care s-a renunţat la contestaţie/cerere/plângere, ca urmare a adoptării de către autoritatea contractantă a măsurilor de remediere necesare, în condiţiile art. 256^3 alin. (1).
    (4) În situaţia în care Consiliul admite contestaţia, respectiv instanţa competentă admite plângerea formulată împotriva deciziei Consiliului de respingere a contestaţiei, autoritatea contractantă are obligaţia de a restitui contestatorului garanţia de bună conduită, în cel mult 5 zile de la momentul rămânerii definitive a deciziei/hotărârii.
    (5) În situaţia în care contestatorul se adresează direct instanţei de judecată şi aceasta admite cererea introdusă, prevederile alin. (4) se aplică în mod corespunzător.
    (6) Sumele încasate de autoritatea contractantă din executarea garanţiei de bună conduită reprezintă venituri ale autorităţii contractante."
25. În opinia autorilor excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 21 referitor la accesul liber la justiţie şi art. 126 alin. (6) privind controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice pe calea contenciosului administrativ.
    26. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 271^1 şi art. 271^2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, iar prin Decizia nr. 5 din 15 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din data de 19 martie 2015, Curtea Constituţională a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 271^1 şi ale art. 271^2 alin. (3)-(6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    27. Cu acel prilej, Curtea a reţinut, în esenţă, că plângerea formulată împotriva deciziei Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor la instanţa judecătorească este o cale de atac, aspect ce reiese atât din prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 care constituie reglementarea specială în materia achiziţiilor publice, cât şi din cele statuate prin jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la calea de atac împotriva deciziei organului de jurisdicţie administrativă. În acest sens este Decizia nr. 296 din 22 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 1 august 2014.
    28. Referitor la legitimitatea constituţională a procedurilor administrativ-jurisdicţionale, Curtea, în jurisprudenţa sa, a statuat, de principiu, că instituirea unei proceduri administrativ-jurisdicţionale nu contravine dispoziţiilor constituţionale atât timp cât decizia organului administrativ de jurisdicţie poate fi atacată în faţa unei instanţe judecătoreşti, iar existenţa unor organe administrative de jurisdicţie nu poate să ducă la înlăturarea intervenţiei instanţelor judecătoreşti în condiţiile legii, sens în care este Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, şi Decizia nr. 284 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 344 din 21 mai 2012. De asemenea, pe lângă această exigenţă, desprinsă din jurisprudenţă, potrivit art. 21 alin. (4) din Constituţie, jurisdicţiile speciale administrative trebuie să fie facultative şi gratuite, în acest sens fiind şi Decizia nr. 80 din 16 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 7 aprilie 2014, paragrafele 63-66.
    29. În ceea ce priveşte gratuitatea jurisdicţiilor-administrative raportat la prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, analizând dispoziţiile ce reglementează procedura soluţionării contestaţiilor în faţa Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, Curtea a constatat că nu există nicio normă care să ateste existenţa vreunei taxe sau cauţiuni care să se facă venit la bugetul de stat sau la bugetul autorităţii administrativ-jurisdicţionale. Curtea a reţinut că gratuitatea consacrată de norma constituţională cuprinsă în art. 21 alin. (4) semnifică lipsa oricărei contraprestaţii pecuniare din partea persoanei care, alegând calea contenciosului administrativ-jurisdicţional, beneficiază gratuit de serviciul prestat de autoritatea administrativ-jurisdicţională. În acest sens este Decizia nr. 282 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 11 mai 2012.
    30. Dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 nu fixează imperativ urmarea căii de atac administrativ-jurisdicţionale, ci o prevăd ca facultate de care beneficiază persoana care se consideră vătămată. De altfel, raţiunea pentru care legiuitorul a prevăzut această cale a fost aceea de a institui o modalitate eficientă de prevenire şi limitare a abuzului de drept, având în vedere faptul că soluţionarea contestaţiilor în materia achiziţiilor publice este necesar să se desfăşoare şi să se judece după o procedură caracterizată prin celeritate. Existenţa acestei căi nu împiedică respectiva persoană să apeleze direct la calea de atac judiciară, în măsura în care apreciază că aceasta îi serveşte mai bine interesele. Nicio dispoziţie din cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 nu prevede că actele autorităţilor contractante pot fi atacate numai la Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, astfel cum nicio dispoziţie din acelaşi act normativ nu împiedică persoana să se adreseze numai instanţelor de judecată. Neexistând stabilită o interdicţie în privinţa sesizării directe a instanţelor de judecată, persoanele pot recurge la această sesizare, în acest sens fiind şi Decizia nr. 284 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 344 din 21 mai 2012.
    31. Faţă de cele prezentate mai sus, Curtea a constatat că este neîntemeiată critica de neconstituţionalitate raportată la art. 21 alin. (4) din Constituţie, potrivit căruia "Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite."
    32. Referitor la critica de neconstituţionalitate raportată la dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2), Curtea, în jurisprudenţa sa, a statuat în mod constant că liberul acces la justiţie semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanţele judecătoreşti în cazul în care consideră că drepturile, libertăţile sau interesele sale legitime au fost încălcate, iar nu faptul că acest acces nu poate fi supus niciunei condiţionări; competenţa de a stabili regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti revenindu-i legiuitorului, prevederile criticate fiind o aplicare a dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 126 alin. (2), potrivit cărora "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", sens în care este Decizia nr. 221 din 21 aprilie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 516 din 17 iunie 2005.
    33. În acest context, Curtea a reţinut faptul că, astfel cum reiese din preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2014, care modifică şi completează Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, legiuitorul delegat, având în vedere necesitatea adoptării unor măsuri urgente care să fluidizeze procedura de atribuire a contractelor de achiziţii publice şi care să protejeze autorităţile contractante împotriva depunerii unor contestaţii abuzive care tind să modifice scopul pentru care au fost instituite căile de atac în domeniul achiziţiilor publice, a instituit garanţia de bună conduită. Aşadar, dispoziţiile criticate, prin instituirea garanţiei de bună conduită, astfel cum aceasta a fost introdusă prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2014, reglementează reguli procedurale specifice cu privire la judecarea contestaţiei în materia achiziţiilor publice, fără a putea fi calificate ca fiind o îngrădire a dreptului de acces liber la justiţie.
    34. În consecinţă, Curtea nu a reţinut critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 271^1 şi ale art. 271^2 alin. (3)-(6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, raportată la art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie.
    35. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie, soluţia şi considerentele cuprinse în deciziile anterior menţionate îşi găsesc aplicabilitatea şi în cauza de faţă.
    36. Distinct de acestea, reţinând că deciziile Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor pot fi supuse controlului instanţei judecătoreşti, Curtea constată că dispoziţiile art. 126 alin. (6) din Constituţie nu sunt sub niciun aspect încălcate.
    37. Pe de altă parte, Curtea precizează că, prin Decizia nr. 5 din 15 ianuarie 2015, citată mai sus, a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 271^2 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, constatând că aceste norme sunt neconstituţionale. În aceste condiţii, sunt incidente dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora "Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale". Ca urmare, având în vedere că data sesizării Curţii Constituţionale este anterioară publicării Deciziei nr. 5 din 15 ianuarie 2015 în Monitorul Oficial al României, Partea I, Curtea constată că excepţia art. 271^2 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 a devenit inadmisibilă.

    38. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

                             CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                                În numele legii
                                    DECIDE:
    1. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea "Star Storage" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 5.024/2/2014 şi de Societatea "Confer Group" - S.R.L. - lider al Asocierii Societatea "Confer Group" - S.R.L. - Societatea "Institutul de Studii şi Proiectări Căi Ferate" - S.A. în Dosarul nr. 4.747/2/2014, dosare ale Curţii de Apel - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 271^1 şi ale art. 271^2 alin. (3)-(6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    2. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 271^2 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicată de aceiaşi autori, în aceleaşi dosare ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 31 martie 2015.

                      PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                                AUGUSTIN ZEGREAN

                              Magistrat-asistent,
                                 Simina Popescu

                                     ------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIE nr. 191 din 31 martie 2015

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"