Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 191 din 2 martie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 1, 2 si 5, ale art. 331, 332, 333 si ale art. 386 alin. 1 lit. b) din Codul de procedura penala, precum si ale art. 95 si 97 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 340 din 14 aprilie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. 1, 2 şi 5, ale art. 331, 332, 333 şi ale art. 386 alin. 1 lit. b) din Codul de procedurã penalã, precum şi ale <>art. 95 şi 97 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor, excepţie ridicatã de Emil Balaure în Dosarul nr. 6.947/2005 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penalã.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile din Codul de procedurã penalã, deoarece acestea nu aduc atingere prevederilor constituţionale invocate. Cât priveşte dispoziţiile din <>Legea nr. 303/2004 , acesta aratã cã o asemenea excepţie este inadmisibilã, întrucât prevederile art. 95 şi 97 din lege nu au legãturã cu soluţionarea cauzei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 6 decembrie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 6.947/2005, Curtea de Apel Iaşi - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 52 alin. 1, 2 şi 5, ale art. 331, 332, 333 şi ale art. 386 alin. 1 lit. b) din Codul de procedurã penalã, precum şi ale <>art. 95 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor şi ale <>art. 93^1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, excepţie ridicatã de Emil Balaure în dosarul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei cereri de recuzare în materie penalã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã dispoziţiile art. 52 alin. 1, 2 şi 5 din Codul de procedurã penalã vin în contradicţie cu prevederile referitoare la dreptul pãrţilor la un proces echitabil, deoarece cererile de recuzare se soluţioneazã în şedinţã secretã, fãrã citarea pãrţilor, modalitate în care partea interesatã nu poate sã susţinã cererea formulatã. De asemenea, incompatibilitatea magistraţilor care ocupã funcţii de conducere la nivelul instanţelor ar trebui sã se rãsfrângã în mod automat şi asupra judecãtorilor din subordine, fãrã sã mai fie nevoie de argumente suplimentare pentru recuzarea fiecãrui magistrat în parte.
Referitor la prevederile art. 331, 332 şi 333 din Codul de procedurã penalã, autorul excepţiei susţine cã neconstituţionalitatea acestora izvorãşte din împrejurarea cã nu sancţioneazã magistratul pentru faptul cã nu dispune amânarea judecãrii cauzei, deşi s-a fãcut clar dovada referitoare la necesitatea administrãrii de probe noi, şi nu restituie cauza la procuror, în situaţia în care cercetarea penalã a fost efectuatã de un organ necompetent.
Art. 386 alin. 1 lit. b) din Codul de procedurã penalã contravine dreptului la un proces echitabil, întrucât permite judecãtorilor sã dea o interpretare cumulativã ilogicã celor douã condiţii referitoare la starea de imposibilitate a pãrţii de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa de recurs despre aceastã împiedicare.
Cât priveşte critica referitoare la <>art. 95 şi 97 din Legea nr. 303/2004 , autorul excepţiei susţine cã, de vreme ce nu se produc nici un fel de consecinţe cu privire la repararea prejudiciilor cauzate prin hotãrâri judecãtoreşti pronunţate cu încãlcarea obligaţiilor profesionale a magistraţilor, se aduce atingere dreptului la un proces echitabil. De asemenea, menţinerea dispoziţiei privind imunitatea magistraţilor referitoare la reţinerea, arestarea ori percheziţionarea acestora numai cu încuviinţarea Consiliului Superior al Magistraturii este de naturã a încãlca principiul egalitãţii în drepturi, sens în care autorul excepţiei solicitã eliminarea ei.
Curtea de Apel Iaşi - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece legiuitorul este unica autoritate competentã sã reglementeze cãile de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti în cadrul procedurii de judecatã, precum şi condiţiile de exercitare a acestora. De asemenea, prevederile legale criticate asigurã accesul liber la justiţie şi îndeplinirea tuturor cerinţelor referitoare la rezolvarea cauzelor cu celeritate.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prevederile legale criticate nu contravin principiului liberului acces la justiţie, care semnificã faptul cã orice persoanã poate sesiza instanţele judecãtoreşti în cazul în care considerã cã drepturile, libertãţile sau interesele sale legitime au fost încãlcate, iar nu faptul cã acest acces nu poate fi supus niciunei condiţionãri.
Cât priveşte critica referitoare la dispoziţiile din <>Legea nr. 303/2004 , Avocatul Poporului apreciazã cã prevederile din Constituţie invocate nu au incidenţã în cauzã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Curtea constatã cã a fost sesizatã, potrivit încheierii, cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. 1, 2 şi 5, ale art. 331, 332, 333 şi ale art. 386 alin. 1 lit. b) din Codul de procedurã penalã, precum şi ale <>art. 95 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor şi ale <>art. 93^1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã. În realitate, critica referitoare la prevederile <>art. 93^1 vizeazã Legea nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor, şi nu <>Legea nr. 304/2004 , aşa cum, în mod eronat, s-a precizat atât în notele scrise, cât şi în încheierea de sesizare a instanţei de contencios constituţional. Dupã republicarea <>Legii nr. 303/2004 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, art. 93^1 a devenit art. 95, iar art. 95 a devenit art. 97.
Prin urmare, dispoziţiile legale criticate ce constituie obiectul prezentei excepţii de neconstituţionalitate au urmãtorul conţinut:
- Art. 52 alin. 1, 2 şi 5 din Codul de procedurã penalã:
"Abţinerea sau recuzarea judecãtorului, procurorului, magistratului-asistent sau grefierului se soluţioneazã de un alt complet, în şedinţã secretã, fãrã participarea celui ce declarã cã se abţine sau care este recuzat.
Examinarea declaraţiei de abţinere sau a cererii de recuzare se face de îndatã, ascultându-se procurorul când este prezent în instanţã, iar dacã se gãseşte necesar, şi pãrţile, precum şi persoana care se abţine sau a cãrei recuzare se cere. [...]
Abţinerea sau recuzarea care priveşte întreaga instanţã trebuie sã cuprindã indicarea concretã a cazului de incompatibilitate în care se aflã fiecare judecãtor şi se soluţioneazã de instanţa ierarhic superioarã. Aceasta, în cazul când gãseşte întemeiatã abţinerea sau recuzarea, desemneazã pentru judecarea cauzei o instanţã egalã în grad cu instanţa în faţa cãreia s-a produs abţinerea sau recuzarea."
- Art. 331 din Codul de procedurã penalã:
"Dacã din cercetarea judecãtoreascã rezultã cã pentru lãmurirea faptelor sau împrejurãrilor cauzei este necesarã administrarea unor probe noi şi dacã nu este cazul sã facã aplicarea art. 333, instanţa dispune fie judecarea cauzei în continuare, fie amânarea ei.";
- Art. 332 din Codul de procedurã penalã:
"Când se constatã înainte de terminarea cercetãrii judecãtoreşti cã în cauza supusã judecãţii s-a efectuat cercetare penalã de un alt organ decât cel competent, instanţa se desesizeazã şi restituie cauza procurorului, care procedeazã potrivit art. 268 alin. 1.
Cauza nu se restituie atunci când constatarea prevãzutã în alineatul precedent are loc dupã începerea dezbaterilor sau când instanţa în urma cercetãrii judecãtoreşti schimbã încadrarea juridicã a faptei într-o altã infracţiune pentru care cercetarea penalã ar fi revenit altui organ de cercetare.
Împotriva hotãrârii de desesizare se poate face recurs de cãtre procuror şi de orice persoanã ale cãrei interese au fost vãtãmate prin hotãrâre.
Dosarul este trimis procurorului, imediat dupã rãmânerea definitivã a hotãrârii la prima instanţã sau în cel mult 5 zile de la pronunţarea hotãrârii de cãtre instanţa de recurs. În cazul în care inculpatul este arestat, dosarul va fi trimis procurorului dupã judecarea recursului împotriva încheierii privind arestarea preventivã.";
- Art. 333 din Codul de procedurã penalã:
"În tot cursul judecãţii instanţa se poate desesiza şi restitui dosarul procurorului, când din administrarea probelor sau din dezbateri rezultã cã urmãrirea penalã nu este completã şi cã în faţa instanţei nu s-ar putea face completarea acesteia decât cu mare întârziere.
Instanţa este obligatã sã arate motivele pentru care, potrivit alineatului precedent, a dispus restituirea, indicând totodatã faptele şi împrejurãrile ce urmeazã a fi constatate şi prin ce anume mijloace de probã.
Dispoziţiile art. 332 alin. 3 şi 4 se aplicã în mod corespunzãtor.";
- Art. 386 alin. 1 lit. b) din Codul de procedurã penalã:
"Împotriva hotãrârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în urmãtoarele cazuri: [...]
b) când partea dovedeşte cã la termenul la care s-a judecat cauza de cãtre instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre aceastã împiedicare;";
- <>Art. 95 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor:
"(1) Judecãtorii, procurorii şi magistraţii-asistenţi pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi preventiv numai cu încuviinţarea secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii.
(2) În caz de infracţiune flagrantã, judecãtorii, procurorii şi magistraţii-asistenţi pot fi reţinuţi şi supuşi percheziţiei potrivit legii, Consiliul Superior al Magistraturii fiind informat de îndatã de organul care a dispus reţinerea sau percheziţia.";
- <>Art. 97 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor:
"(1) Orice persoanã poate sesiza Consiliul Superior al Magistraturii, direct sau prin conducãtorii instanţelor ori ai parchetelor, în legãturã cu activitatea sau conduita necorespunzãtoare a judecãtorilor sau procurorilor, încãlcarea obligaţiilor profesionale în raporturile cu justiţiabilii ori sãvârşirea de cãtre aceştia a unor abateri disciplinare.
(2) Exercitarea dreptului prevãzut la alin. (1) nu poate pune în discuţie soluţiile pronunţate prin hotãrârile judecãtoreşti, care sunt supuse cãilor legale de atac."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul pãrţilor la un proces echitabil şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul oricãrei persoane la judecarea în mod echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 52 din Codul de procedurã penalã au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi convenţionale invocate şi în prezenta cauzã şi cu motivãri similare. Astfel, prin <>Decizia nr. 24 din 20 ianuarie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 21 februarie 2005, Curtea Constituţionalã a respins excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, pentru considerentele acolo arãtate.
Întrucât nu au intervenit elemente noi care sã justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate prin deciziile menţionate îşi pãstreazã valabilitatea.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate referitoare la celelalte dispoziţii din Codul de procedurã penalã, precum şi la cele din <>Legea nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor, Curtea reţine cã obiectul litigiului dedus instanţei de judecatã în faţa cãreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate îl constituie soluţionarea unei cereri de recuzare în materie penalã. Ca atare, dezlegarea pricinii aflate în faţa instanţei de judecatã nu depinde de dispoziţiile art. 331, 332, 333 şi ale art. 386 alin. 1 lit. b) din Codul de procedurã penalã şi nici de cele ale <>art. 95 şi 97 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor, iar potrivit <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , Curtea se pronunţã numai asupra excepţiilor de neconstituţionalitate "de care depinde soluţionarea cauzei".
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. 1, 2 şi 5 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Emil Balaure în Dosarul nr. 6.947/2005 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penalã.
2. Respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 331, 332, 333 şi ale art. 386 alin. 1 lit. b) din Codul de procedurã penalã, precum şi ale <>art. 95 şi 97 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 2 martie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
