Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 190 din 31 martie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 36, art. 38, art. 41 si art. 106 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 437 din 24 mai 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29, art. 31, art. 34 şi <>art. 77 din Legea nr. 64/1995 , excepţie ridicatã de Anastasia Bancu în Dosarul nr. 18/F/2003 al Tribunalului Cãlãraşi.
La apelul nominal se prezintã consilier juridic Alina Lisabela Caloian, pentru Banca de Export-Import a României "Eximbank" - S.A., şi consilier juridic Zabalovici Cosmin, pentru Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent informeazã asupra cererii formulate de autorul excepţiei privind acordarea unui nou termen de judecatã pentru lipsã de apãrare. În motivarea cererii Anastasia Bancu aratã cã a luat cunoştinţã de citaţii la 28 martie 2005, datã la care a sosit din provincie, fiind în imposibilitate de a-şi pregãti susţinerea excepţiei. Faţã de aceastã solicitare, magistratul-asistent precizeazã cã procedura de citare a autorului excepţiei a fost legal îndeplinitã atât în baza dispoziţiilor Codului de procedurã civilã, cât şi în baza prevederilor speciale ale Regulamentului de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale. În ambele cazuri comunicarea citaţiei s-a fãcut cu respectarea intervalului de 5 zile înaintea termenului de judecatã, prevãzut de art. 89 din Codul de procedurã civilã.
Pãrţile prezente şi reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea cererii, deoarece procedura de citare s-a fãcut cu respectarea prevederilor legale.
Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare, întrucât înştiinţarea pãrţilor pentru termenul de judecatã s-a fãcut cu respectarea dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale.
Având cuvântul, pe fond, reprezentantul Bãncii de Export-Import a României "Eximbank" - S.A. solicitã respingerea excepţiei ca neîntemeiatã, întrucât dispoziţiile legale criticate ca fiind neconstituţionale nu au legãturã cu prevederile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei.
Reprezentantul Autoritãţii pentru Valorificarea Activelor Statului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Mai aratã cã autorul excepţiei nu are calitate de parte în proces, ci de asociat unic al Societãţii Comerciale "Mimi" - S.R.L., precum şi cã instanţa de judecatã nu şi-a îndeplinit obligaţia legalã privind exprimarea opiniei asupra excepţiei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã. Se aratã cã prevederile criticate ca fiind neconstituţionale sunt în conformitate cu dispoziţiile art. 45 din Constituţie, potrivit cãrora accesul persoanei la o activitate economicã este liber, în condiţiile legii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 22 octombrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 18/F/2003, Tribunalul Cãlãraşi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29, art. 31 şi <>art. 77 din Legea nr. 64/1995 , excepţie ridicatã de Anastasia Bancu într-o cauzã având ca obiect judecarea cererii de deschidere a procedurii reorganizãrii judiciare şi a falimentului, formulatã în baza <>Legii nr. 64/1995 .
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã dispoziţiile art. 29, art. 31, art. 34 şi <>art. 77 din Legea nr. 64/1995 contravin prevederilor "art. 44^1 din Constituţia României [devenit art. 45 dupã republicare], intitulat «Libertatea economicã», care instituie accesul liber al persoanei la o activitate economicã, libera iniţiativã şi stabileşte cã aceste drepturi fundamentale ale persoanei sunt garantate", şi ale "art. 134 din Constituţie [devenit art. 135], intitulat «Economia», care stabileşte în alin. (1) cã economia României este o economie de piaţã, bazatã pe liberã iniţiativã şi concurenţã, iar alin. (2) impune obligaţia statului român de a asigura crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie".
Autorul excepţiei mai susţine cã prevederile criticate contravin "art. 41^1 din Constituţie, întrucât, prin posibilitatea care i se oferã altei entitãţi de a deschide o procedurã a falimentului şi de a dizolva o societate comercialã, fãrã voinţa asociaţilor sau acţionarilor, îngrãdeşte şi chiar poate anula dreptul cetãţenilor de a exercita o activitate economicã bazatã pe liberã iniţiativã". Totodatã, autorul excepţiei considerã cã prevederile legale sunt contrare şi "art. 134 din Constituţie prin faptul cã afecteazã obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului şi protecţia concurenţei loiale".
Tribunalul Cãlãraşi nu şi-a formulat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În argumentarea acestui punct de vedere se aratã, referitor la <>Legea nr. 64/1995 , cã "a fost adoptatã pentru promovarea drepturilor şi intereselor legitime prin îndeplinirea obligaţiilor corespunzãtoare de platã, şi nu pentru a crea posibilitatea încãlcãrii altor drepturi recunoscute de lege". În acest context se precizeazã cã, în temeiul prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (1) şi art. 126 alin. (2), competenţa în materie a instanţelor judecãtoreşti a fost stabilitã prin lege.
Guvernul precizeazã cã dispoziţiile criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate de cãtre Curtea Constituţionalã. Sunt menţionate în acest sens deciziile nr. 297 din 6 noiembrie 2001 şi nr. 332 din 16 septembrie 2004.
Avocatul Poporului considerã cã "sesizarea Curţii Constituţionale prin Încheierea din 22 octombrie 2004 a Tribunalului Cãlãraşi nu este legalã".
Se aratã cã, întrucât instanţa de judecatã nu şi-a formulat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29, art. 31, art. 34 şi <>art. 77 din Legea nr. 64/1995 , au fost încãlcate prevederile <>art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 .
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile pãrţilor prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile <>art. 29, 31, 34 şi 77 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999, modificate şi completate prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2002, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 82/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 194 din 26 martie 2003. Dispoziţiile criticate au fost modificate şi completate prin <>Legea nr. 149/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 12 mai 2004. Ulterior, <>Legea nr. 64/1995 a fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, textele criticate fiind preluate cu acelaşi conţinut dar cu o numerotare diferitã. Astfel, art. 29 a devenit art. 36, art. 31 a devenit art. 38, art. 34 a devenit art. 41, iar art. 77 a devenit art. 106.
În consecinţã, Curtea urmeazã sã se pronunţe asupra dispoziţiilor art. 36, art. 38, art. 41 şi <>art. 106 din Legea nr. 64/1995 , care au urmãtorul conţinut:
- Art. 36: "(1) Orice creditor care are una sau mai multe creanţe certe, lichide şi exigibile poate introduce la tribunal o cerere împotriva unui debitor care este prezumat în insolvenţã din cauza încetãrii plãţilor faţã de acesta timp de cel puţin 30 de zile, în urmãtoarele condiţii:
a) dacã creanţele izvorãsc din raporturi de muncã sau raporturi obligaţionale civile, acestea trebuie sã aibã un cuantum superior valorii însumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite în condiţiile legii şi calculate la data formulãrii cererii introductive;
b) în celelalte cazuri creanţele trebuie sã aibã un cuantum superior echivalentului în lei al sumei de 3.000 euro, calculat la data formulãrii cererii introductive;
c) în cazul unui creditor care deţine creanţe din ambele categorii menţionate la lit. a) şi b), cuantumul total al creanţelor trebuie sã fie superior valorii însumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite în condiţiile legii şi calculate la data formulãrii cererii introductive.
(2) Dacã între momentul formulãrii cererii de cãtre un creditor şi cel al judecãrii acestei cereri de cãtre judecãtorul-sindic sunt formulate cereri de cãtre alţi creditori, judecãtorul -sindic va dispune conexarea acestora şi va stabili îndeplinirea condiţiilor prevãzute la alin. (1) referitoare la cuantumul minim al creanţelor în raport cu valoarea însumatã a creanţelor tuturor creditorilor care au formulat cereri.
(3) Dacã s-a deschis o procedurã într-un dosar, celelalte eventuale dosare aflate pe rol, cu acelaşi obiect, vor fi conexate la primul dosar.";
- Art. 38: "(1) Dacã cererea debitorului corespunde condiţiilor stabilite la art. 32, 33 şi 35, judecãtorul-sindic va pronunţa o încheiere de deschidere a procedurii, pe care o va notifica în condiţiile art. 75. În cazul în care creditorii se opun deschiderii procedurii în termen de 15 zile de la publicarea notificãrii, judecãtorul-sindic va ţine, în termen de 10 zile, o şedinţã la care vor fi citaţi debitorul şi creditorii care se opun deschiderii procedurii, în urma cãreia va soluţiona, deodatã, printr-o sentinţã, toate opoziţiile.
(2) În termen de 48 de ore de la înregistrarea cererii creditorilor, judecãtorul-sindic va comunica cererea, în copie, debitorului şi va dispune afişarea unei copii la uşa instanţei.
(3) Dacã, în termen de 5 zile de la primirea copiei, debitorul contestã cã ar fi în stare de insolvenţã, în condiţiile stabilite la art. 36, judecãtorul-sindic va ţine, în termen de 10 zile, o şedinţã la care vor fi citaţi debitorul şi creditorii care au introdus cererea.
(4) La cererea debitorului, judecãtorul-sindic îi poate obliga pe creditorii care au introdus cererea sã consemneze, în termen de 15 zile, la o bancã, o cauţiune de cel mult 10% din valoarea creanţelor. Cauţiunea va fi restituitã creditorilor, dacã cererea lor va fi admisã. Dacã cererea va fi respinsã, cauţiunea poate fi folositã pentru a acoperi pagubele suferite de debitor. Dacã nu este consemnatã în termen cauţiunea, cererea introductivã va fi respinsã.
(5) Dacã judecãtorul-sindic stabileşte cã debitorul este în stare de insolvenţã, îi va respinge contestaţia şi va deschide procedura printr-o sentinţã.
(6) Dacã judecãtorul-sindic stabileşte cã debitorul nu este în stare de insolvenţã, respinge cererea creditorilor şi dispune ca sentinţa sã fie afişatã la uşa instanţei. În cazul respingerii cererii, aceasta va fi consideratã ca lipsitã de orice efect chiar de la înregistrarea ei.
(7) Dacã debitorul nu contestã în termenul prevãzut la alin. (3) cã ar fi în stare de insolvenţã, judecãtorul-sindic va da o sentinţã de deschidere a procedurii.";
- Art. 41: "Prin hotãrârea de deschidere a procedurii judecãtorul-sindic va desemna un administrator, stabilindu-i atribuţiile, potrivit art. 24, precum şi remuneraţia, în conformitate cu criteriile aprobate prin hotãrâre a Guvernului.";
- Art. 106: "(1) Judecãtorul-sindic va decide, prin încheiere, intrarea în faliment în urmãtoarele cazuri:
A. a) debitorul şi-a declarat intenţia de a intra în faliment ori nu şi-a declarat intenţia de reorganizare; şi
b) nici unul dintre celelalte subiecte îndreptãţite nu a propus un plan de reorganizare, în condiţiile prevãzute la art. 91, sau nici unul dintre planurile propuse nu a fost acceptat şi confirmat;
B. a) debitorul şi-a declarat intenţia de reorganizare, dar nu a propus un plan de reorganizare ori planul propus de acesta nu a fost acceptat şi confirmat; şi
b) nici unul dintre celelalte subiecte îndreptãţite nu a propus un plan de reorganizare, în condiţiile prevãzute la art. 91, sau nici unul dintre planurile propuse nu a fost acceptat şi confirmat;
C. obligaţiile de platã şi celelalte sarcini asumate nu sunt îndeplinite, în condiţiile stipulate prin planul confirmat, sau desfãşurarea activitãţii debitorului în decursul reorganizãrii aduce pierderi averii sale;
D. a fost aprobat raportul administratorului prin care se propune intrarea în faliment a debitorului, potrivit art. 57.
(2) Prin încheierea prin care se decide intrarea în faliment, judecãtorul-sindic va pronunţa dizolvarea societãţii debitoare şi va dispune:
a) ridicarea dreptului de administrare al debitorului;
b) desemnarea unui lichidator, precum şi stabilirea atribuţiilor şi a remuneraţiei acestuia, în conformitate cu criteriile aprobate prin hotãrâre a Guvernului;
c) termenul maxim de predare a gestiunii averii de la debitor/administrator cãtre lichidator, împreunã cu lista actelor şi operaţiunilor efectuate dupã deschiderea procedurii, menţionatã la art. 49 alin. (2);
d) întocmirea şi predarea cãtre lichidator, în termen de maximum 10 zile de la intrarea în faliment, a unei liste cuprinzând numele şi adresele creditorilor şi toate creanţele acestora la data intrãrii în faliment, cu indicarea celor nãscute dupã deschiderea procedurii;
e) notificarea intrãrii în faliment.
(3) Încheierea va indica şi termenele prevãzute la art. 107 alin. (2).
(4) Prevederile art. 45 se aplicã în mod corespunzãtor în ceea ce priveşte creanţele existente la data intrãrii în faliment.
(5) Dupã intrarea în faliment, dispoziţiile art. 75-90 vor fi aplicate, dacã este necesar, în mod corespunzãtor, în ceea ce priveşte creanţele nãscute între data deschiderii procedurii şi data intrãrii în faliment, precum şi procedura de admitere a acestora."
Dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei sunt cele ale art. 45 şi art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a), care au urmãtorul cuprins:
- Art. 45: "Accesul liber al persoanei la o activitate economicã, libera iniţiativã şi exercitarea acestora în condiţiile legii sunt garantate.";
- Art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a): "(1) Economia României este economie de piaţã, bazatã pe libera iniţiativã şi concurenţã.
(2) Statul trebuie sã asigure:
a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie [...]."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine, în esenţã, cã posibilitatea conferitã de lege "altei entitãţi de a deschide o procedurã a falimentului şi de a dizolva o societate comercialã, fãrã voinţa asociaţilor sau acţionarilor, îngrãdeşte şi chiar poate anula dreptul cetãţenilor de a exercita o activitate economicã, bazatã pe liberã iniţiativã". De asemenea, în opinia autorului excepţiei, prevederile criticate "afecteazã obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului şi protecţia concurenţei loiale".
Examinând prevederile legale criticate prin raportare la textele constituţionale invocate, Curtea reţine cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În realitate textele legale criticate nu sunt incompatibile cu dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei. Dispoziţiile legale criticate au ca scop, ca şi întreaga procedurã instituitã prin <>Legea nr. 64/1995 , acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţã, şi, în acelaşi timp, pe un plan mai general, asanarea mediului comercial, ceea ce corespunde obligaţiei statului înscrise în art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie.
Curtea reţine, de asemenea, cã nici critica de neconstituţionalitate întemeiatã pe invocarea încãlcãrii dispoziţiilor art. 45 din Constituţie nu poate fi primitã. Accesul liber al persoanei la o activitate economicã, libera iniţiativã şi exercitarea acestora sunt garantate de textul constituţional în condiţiile legii, iar nu prin încãlcarea dispoziţiilor legale care stabilesc obligaţiile participanţilor la activitatea comercialã.
De altfel, dispoziţiile legale în cauzã au mai format obiect al controlului de constituţionalitate exercitat de Curte. Astfel, prin <>Decizia nr. 73 din 26 februarie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 25 martie 2004, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 29 din Legea nr. 64/1995 , constatând cã nu sunt încãlcate dispoziţiile art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie. În considerentele deciziei Curtea a reţinut cã "dreptul formulãrii cererii introductive pentru declanşarea procedurii reorganizãrii judiciare şi a falimentului a fost condiţionat de caracterul creanţelor şi de cuantumul minim al acestora, pentru a împiedica abuzul de drept prin formularea unor cereri, în cadrul procedurii speciale, pentru orice creanţã şi în orice valoare nesemnificativã. Ca atare, contrar susţinerilor autorilor excepţiei, numai creditorii care îndeplinesc toate condiţiile prevãzute de dispoziţiile art. 29 [devenit, dupã recenta republicare, <>art. 36] din Legea nr. 64/1995 , pot formula în faţa instanţei de judecatã o cerere de deschidere a procedurii reorganizãrii judiciare sau a falimentului împotriva unui debitor care, de asemenea, se încadreazã în condiţiile prevãzute de aceleaşi dispoziţii legale. Astfel, pentru a se putea cere deschiderea procedurii reorganizãrii judiciare sau a falimentului, creditorul trebuie sã aibã o creanţã certã, lichidã şi exigibilã, în cuantum superior echivalentului în lei al sumei de 5.000 euro, calculat la data formulãrii cererii introductive, iar debitorul trebuie sã fi încetat plãţile timp de cel puţin 30 de zile. [...]". Curtea a mai constatat, prin aceeaşi decizie, cã şi susţinerea cu privire la încãlcarea dispoziţiilor art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie "este nefondatã, întrucât scopul <>Legii nr. 64/1995 fiind tocmai instituirea unei proceduri pentru plata pasivului debitorului aflat în încetare de plãţi, prin dispoziţiile criticate se realizeazã respectarea întocmai a obligaţiei statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, precum şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie". În acest sens este şi <>Decizia nr. 245 din 10 iunie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 30 iulie 2003, prin care Curtea Constituţionalã a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) lit. a), reţinând cã acest text de lege nu contravine art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie [devenit art. 135 alin. (2) lit. a)].
Prin <>Decizia nr. 304 din 8 iulie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 816 din 3 septembrie 2004, Curtea Constituţionalã a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) lit. a) şi ale art. 77 [devenit art. 106] alin. (1) lit. A.a), constatând cã dispoziţiile constituţionale ale art. 16, art. 21, art. 41, art. 42 şi art. 136 nu sunt încãlcate prin textul de lege criticat.
De asemenea, Curtea s-a pronunţat asupra constituţionalitãţii art. 31 alin. (1) şi (3) [devenit <>art. 38 alin. (1) şi (3)] din Legea nr. 64/1995 prin <>Decizia nr. 358 din 12 decembrie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 25 martie 2003; <>Decizia nr. 65 din 3 februarie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 9 martie 2005, şi <>Decizia nr. 6 din 18 ianuarie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 23 februarie 2005. În considerentele deciziilor s-a reţinut cã dispoziţiile criticate nu încalcã prevederile art. 16, art. 21 şi art. 128 din Constituţie.
Soluţiile pronunţate de Curtea Constituţionalã în cauzele respective, precum şi considerentele care au stat la baza acestora îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã, întrucât nu se invocã elemente noi de naturã sã determine modificarea jurisprudenţei Curţii.
Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36, art. 38, art. 41 şi <>art. 106 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, excepţie ridicatã de Anastasia Bancu în Dosarul nr. 18/F/2003 al Tribunalului Cãlãraşi.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 31 martie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
