Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 190 din 26 februarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 362 alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 213 din 20 martie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^2 cu referire la art. 362 alin. 1 lit. a) din Codul de procedurã penalã, excepţie invocatã de procuror în Dosarul nr. 1.311/121/2006 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia de minori şi familie.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din 19 februarie 2008, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, şi au fost consemnate în încheierea de la acea datã, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 26 februarie 2008.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 26 septembrie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 1.311/121/2006, Curtea de Apel Galaţi - Secţia de minori şi familie a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^2 cu referire la art. 362 alin. 1 lit. a) din Codul de procedurã penalã, excepţie invocatã de Parchetul de pe lângã Curtea de Apel Galaţi în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã prevederile art. 362 alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul de procedurã penalã contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 131 alin. (1), deoarece restrâng rolul procurorului în activitatea judiciarã, condiţionând exercitarea cãilor de atac de cãtre acesta de existenţa apelului sau recursului pãrţii civile.
Curtea de Apel Galaţi - Secţia de minori şi familie considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este nefondatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale, ale cãrei considerente sunt, în opinia sa, valabile şi în prezenta cauzã.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece respingerea ca inadmisibil a apelului formulat de procuror în ceea ce priveşte latura civilã a cauzei, în lipsa apelului pãrţii civile, îşi are raţiunea în caracterul privat al acţiunii civile, care este, în esenţã, o instituţie de drept civil, ea devenind instituţie de drept procesual penal în mãsura în care este exercitatã în cadrul unui proces penal. Acţiunea civilã în procesul penal este supusã dispoziţiilor de fond ale rãspunderii civile. Sãvârşirea unei infracţiuni produce, pe lângã urmãrile socialmente periculoase, şi un prejudiciu material sau moral în dauna unei persoane fizice ori juridice care, prin acţiunea civilã, pretinde sã-i fie reparat. Dispoziţia criticatã reprezintã expresia principiului înscris la art. 21 alin. (1) din Constituţie referitor la accesul liber la justiţie. Astfel, posibilitatea formulãrii unei cãi de atac în ceea ce priveşte latura civilã a procesului penal trebuie sã aparţinã, în principiu, doar persoanei care a suferit un prejudiciu material sau moral, în urma sãvârşirii unei infracţiuni, şi este firesc ca aceasta sã poatã renunţa la valorificarea dreptului sãu.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultã din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 385^2 cu referire la art. 362 alin. 1 lit. a) din Codul de procedurã penalã. Din susţinerile autorului excepţiei rezultã cã excepţia de neconstituţionalitate priveşte, în realitate, numai dispoziţiile art. 362 alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul de procedurã penalã, introduse prin <>art. I pct. 169 din Legea nr. 356/2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, asupra constituţionalitãţii cãrora Curtea urmeazã a se pronunţa.
Textul criticat are urmãtorul conţinut: "Apelul procurorului în ce priveşte latura civilã este inadmisibil în lipsa apelului formulat de partea civilã, cu excepţia cazurilor în care acţiunea civilã se exercitã din oficiu".
Parchetul de pe lângã Curtea de Apel Galaţi, invocând neconstituţionalitatea art. 362 alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul de procedurã penalã, susţine cã textul atacat care interzice procurorului sã declare apel cu privire la modalitatea de soluţionare a laturii civile a unui proces penal, în lipsa apelului formulat de partea civilã (cu excepţia cazurilor în care acţiunea civilã se exercitã din oficiu), este contrar prevederilor art. 131 alin. (1) din Constituţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã aceasta este întemeiatã, pentru urmãtoarele considerente:
Instituţia Ministerului Public este reglementatã în Constituţie în titlul III "Autoritãţile publice", cap. VI "Autoritatea judecãtoreascã". În art. 131 alin. (1) se precizeazã cã "În activitatea judiciarã, Ministerul Public reprezintã interesele generale ale societãţii şi apãrã ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertãţile cetãţenilor".
Este evident cã legiuitorul constituant a înţeles sã facã din Ministerul Public un reprezentant al interesului social, general şi public, care sã vegheze la aplicarea legii şi la apãrarea drepturilor şi libertãţilor cetãţenilor, fãrã a face distincţie între procesele penale şi civile. Una dintre formele concrete prin care Ministerul Public îşi poate realiza acest rol este aceea de a participa la judecata proceselor, în oricare fazã a acestora, de a exercita cãile de atac şi de a pune concluzii în acord cu obiectivele stabilite de Constituţie.
Dispoziţia art. 131 alin. (1) din Constituţie se poate concretiza, dupã caz, prin legi organice sau ordinare, dar aceastã concretizare nu poate sã ducã la restrângerea conţinutului dispoziţiei constituţionale, aşa cum s-a întâmplat de altfel odatã cu introducerea tezei a doua în art. 362 alin. 1 lit. a) din Codul de procedurã penalã, prin <>art. I pct. 169 din Legea nr. 356/2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, şi care condiţioneazã apelul declarat de procuror în cadrul procesului penal referitor la latura civilã de existenţa apelului pãrţii civile, cu excepţia cazurilor în care acţiunea civilã se exercitã din oficiu.
Dupã cum s-a arãtat deja, dispoziţia art. 131 alin. (1) din Constituţie se poate concretiza prin legi organice sau ordinare, dar aceastã concretizare nu poate sã ducã la restrângerea conţinutului dispoziţiei constituţionale. Este de observat cã, în timp ce textul constituţional se referã la apãrarea ordinii de drept, precum şi la drepturile şi libertãţile cetãţenilor, art. 362 alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul de procedurã penalã restrânge posibilitatea procurorului sã declare apel cu privire la modalitatea de soluţionare a laturii civile a unui proces penal, în lipsa apelului formulat de partea civilã. În temeiul textului actual, apelul procurorului în ce priveşte latura civilã este inadmisibil în lipsa apelului formulat de partea civilã, or este fãrã nicio îndoialã cã la soluţionarea laturii civile în cadrul procesului penal existã şi interese generale şi este interesatã şi ordinea de drept.
Limitarea prevãzutã de art. 362 alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul de procedurã penalã este neconstituţionalã, deoarece art. 131 alin. (1) din Legea fundamentalã stabileşte în mod clar şi categoric sfera atribuţiilor procurorului. Este adevãrat cã în alin. 2 al art. 131 se prevede cã "Ministerul Public îşi exercitã atribuţiile prin procurori constituiţi în parchete, în condiţiile legii", dar este evident cã referirea la condiţiile legii priveşte organizarea parchetelor, şi nu exercitarea atribuţiilor stabilite în alin. 1.
Legiuitorul constituant a înţeles sã confere procurorului un anumit rol în reprezentarea intereselor generale ale societãţii, din moment ce a aşezat dispoziţiile referitoare la Ministerul Public în capitolul referitor la "Autoritatea judecãtoreascã" şi nicio lege organicã sau ordinarã nu poate sã deroge de la textele constituţionale.
Procurorul nu este adversarul vreuneia din pãrţi, ci el intervine în proces pentru a veghea la respectarea legii. Textul constituţional, referindu-se la apãrarea drepturilor şi libertãţilor cetãţenilor, nu are în vedere transformarea procurorului într-un avocat al uneia dintre pãrţi, ci de a veghea la respectarea legii în procesele care pun în discuţie astfel de drepturi şi libertãţi. Deşi este vorba de latura civilã din cadrul unui proces penal, este de netãgãduit cã şi în acest domeniu existã interese generale care trebuie apãrate, iar în activitatea judiciarã Constituţia a stabilit acest rol de apãrãtor pentru procuror. Pe de altã parte, principiul disponibilitãţii, care guverneazã procesul civil, funcţioneazã în continuare, deoarece prin declararea apelului de cãtre procuror pãrţile nu sunt împiedicate sã-şi manifeste dreptul de dispoziţie, întrucât, în condiţiile legii, ele pot renunţa la dreptul subiectiv, pot achiesa la pretenţiile adversarului sau pot încheia o tranzacţie, potrivit normelor civile şi procesual-civile.
Faţã de aceste considerente, Curtea urmeazã sã constate cã art. 362 alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul de procedurã penalã este neconstituţional în ce priveşte restrângerea dreptului procurorului de a declara apel cu privire la modalitatea de soluţionare a laturii civile a unui proces penal, în lipsa apelului formulat de partea civilã. Aşa fiind, procurorul poate declara apel în ce priveşte latura penalã şi latura civilã, dacã apreciazã cã este necesar pentru apãrarea ordinii de drept ori a drepturilor şi libertãţilor cetãţenilor.
Faţã de cele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate invocatã de Parchetul de pe lângã Curtea de Apel Galaţi în Dosarul nr. 1.311/121/2006 aflat pe rolul acestei instanţe şi constatã cã dispoziţiile art. 362 alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul de procedurã penalã sunt neconstituţionale, fiind contrare art. 131 alin. (1) din Constituţie.
Prezenta decizie se comunicã celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 26 februarie 2008.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
