Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 190 din 2 martie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevãzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, excepţie ridicatã de Cristina Manolache în Dosarul nr. 6.267/318/2009 al Judecãtoriei Târgu Jiu şi de Cosmin-Valentin Pãtrãşcoiu în Dosarul nr. 6.264/318/2009 al aceleiaşi instanţe de judecatã. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din 25 februarie 2010, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, lipsind pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã, şi au fost consemnate în încheierea din acea datã, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea, în conformitate cu dispoziţiile art. 14 şi ale <>art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a amânat pronunţarea pentru data de 2 martie 2010.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele: Prin încheierile din 7 iulie 2009, pronunţate în dosarele nr. 6.267/318/2009 şi nr. 6.264/318/2009, Judecãtoria Târgu Jiu a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevãzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar. Excepţiile au fost ridicate de Cristina Manolache şi de Cosmin-Valentin Pãtrãşcoiu în cauze având ca obiect soluţionarea unor contestaţii la executare. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, având un conţinut identic, se aratã cã suspendarea executãrii hotãrârilor judecãtoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de naturã salarialã stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar şi eşalonarea plãţii acestora pânã în anul 2012 încalcã prevederile constituţionale şi convenţionale referitoare la neretroactivitatea legii civile şi genereazã în acelaşi timp abuzul de drept al puterii executive, discriminare, dar şi restrângerea drepturilor de acces liber la justiţie şi la un proces echitabil, a dreptului la muncã şi la mãsuri de protecţie socialã a muncii, a dreptului la un nivel de trai decent. Se menţioneazã cã nu este echitabil ca titlurile executorii ale unor persoane fizice împotriva instituţiilor statului sã fie suspendate "dupã bunul plac al Guvernului" (deşi aceastã categorie de acte beneficia deja, în temeiul <>Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 , de un termen de 6 luni pentru punerea în executare), iar titlurile executorii emise de instituţiile statului împotriva contribuabililor, plãtitori de taxe şi impozite, sã nu fie niciodatã suspendate, ci, dimpotrivã, executate de urgenţã. Judecãtoria Târgu Jiu apreciazã cã dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 71/2009 sunt neconstituţionale, în mãsura în care prin acest act normativ se suspendã executarea unor hotãrâri judecãtoreşti având ca obiect creanţe împotriva Guvernului şi se eşaloneazã plata drepturilor stabilite în instanţã şi devenite executorii pânã la data de 31 decembrie 2009. Niciun debitor nu are facultatea de a eşalona, de la sine putere, sumele datorate creditorilor sãi, cu atât mai mult cu cât în privinţa creanţelor bugetare exista deja un termen de graţie acordat de 6 luni. Emiterea ordonanţei de urgenţã este apreciatã ca fiind un abuz de putere din partea puterii executive şi ca o discriminare între diferitele categorii socioprofesionale ce au de recuperat astfel de creanţe. Actul normativ examinat este contrar şi principiului neretroactivitãţii legii civile, dreptului de acces la justiţie şi dreptului de proprietate, creanţele având caracterul unui bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. De altfel, aceastã practicã a Guvernului, de amânare a plãţilor debitelor restante, a atras în multe rânduri condamnarea României în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (Cauza Beian împotriva României, 2007). Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevãzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 18 iunie 2009, având urmãtorul cuprins: "Art. 1. - (1) Plata sumelor prevãzute prin hotãrâri judecãtoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de naturã salarialã stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii pânã la data de 31 decembrie 2009, se va realiza dupã o procedurã de executare care începe astfel: a) în anul 2010 se plãteşte 34% din valoarea titlului executoriu; b) în anul 2011 se plãteşte 33% din valoarea titlului executoriu; c) în anul 2012 se plãteşte 33% din valoarea titlului executoriu. (2) În cursul termenului prevãzut la alin. (1) orice cerere de executare silitã se suspendã de drept. (3) Sumele prevãzute la alin. (1), plãtite în temeiul prezentei ordonanţe de urgenţã, se actualizeazã cu indicele preţurilor de consum comunicat de Institutul Naţional de Statisticã. (4) În înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţã, prin sectorul bugetar se înţelege autoritãţile şi instituţiile publice a cãror finanţare se asigurã astfel: a) integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurãrilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, dupã caz; b) din venituri proprii şi subvenţii acordate de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurãrilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, dupã caz; c) integral din venituri proprii. Art. 2. - Prin ordin al ordonatorilor principali de credite va fi stabilitã procedura de efectuare a plãţii titlurilor executorii, cu respectarea termenelor prevãzute la art. 1. Art. 3. - Plãţile restante la sumele aferente titlurilor executorii aflate sub incidenţa prevederilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de mãsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 76/2009 , şi a prevederilor Ordinului ministrului justiţiei, al ministrului economiei şi finanţelor, al preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii, al preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi al procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 1.859/C/2.484/26.650/131/3.774/C/2008 privind modalitatea de eşalonare a plãţii sumelor prevãzute în titlurile executorii emise pânã la intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de mãsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei se executã cu respectarea prevederilor art. 1 şi 2". Autorii excepţiei susţin cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivitãţii legii civile, ale art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi la un proces echitabil, ale art. 41 alin. (2) privind munca şi protecţia socialã a muncii, ale art. 47 alin. (1) privind nivelul de trai şi ale art. 148 alin. (2) cu privire la aplicarea cu prioritate a prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi a celorlalte reglementãri comunitare cu caracter obligatoriu. Totodatã, în susţinerea excepţiei sunt invocate şi o serie de prevederi ale Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum: art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil, art. 14 privind interzicerea discriminãrii, art. 17 privind interzicerea abuzului de drept şi ale art. 18 privind limitarea folosirii restrângerii drepturilor. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constatã urmãtoarele: <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 71/2009 reglementeazã eşalonarea plãţii unor sume prevãzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar. Instituirea acestei mãsuri a fost determinatã de existenţa unui numãr substanţial de cauze având ca obiect acordarea de drepturi salariale, care a condus la o imposibilitate a autoritãţii statale de a executa hotãrârile judecãtoreşti pronunţate deja în aceastã materie, în special în actualul context de acutã crizã economicã. Ordonanţa stabileşte o perioadã de 3 ani, ca termen maxim în care va fi realizatã executarea totalã a titlurilor, şi precizeazã nivelul şi termenele de efectuare a plãţilor intermediare. Aşadar, adoptarea actului normativ supus controlului de constituţionalitate a fost determinatã de circumstanţele excepţionale care au impus instituirea unor mãsuri prin care sã fie limitatã temporar exercitarea drepturilor decurgând din hotãrârile judecãtoreşti irevocabile pronunţate în materia respectivã, fãrã ca prin aceasta sã se aducã atingere substanţei înseşi a acestor drepturi. Pentru a evita devalorizarea sumelor ce fac obiectul titlurilor executorii, ordonanţa de urgenţã prevede cã acestea se actualizeazã cu indicele preţurilor de consum, ceea ce garanteazã o executare în totalitate a creanţei. Acest mecanism asigurã executarea integralã a titlului, acordând totodatã statului posibilitatea sã identifice resursele financiare necesare achitãrii acestor sume. În concluzie, <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 71/2009 are în vedere rezolvarea unei situaţii extraordinare, prin reglementarea unor mãsuri cu caracter temporar şi derogatorii de la dreptul comun în materia executãrii hotãrârilor judecãtoreşti. Mãsurile instituite urmãresc un scop legitim - asigurarea stabilitãţii economice a ţãrii - şi pãstreazã un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi obiectivul avut în vedere - executarea eşalonatã a hotãrârilor judecãtoreşti în cauzã. Totodatã, mãsurile reglementate au un caracter pozitiv, în sensul cã Guvernul recunoaşte obligaţia de platã a autoritãţii statale şi se obligã la plata eşalonatã a titlurilor executorii, modalitate de executare impusã de situaţia de excepţie pe care o reprezintã, pe de o parte, proporţia deosebit de semnificativã a creanţelor astfel acumulate împotriva statului, şi, pe de altã parte, stabilitatea economicã a statului român în actualul context de acutã crizã economicã naţionalã şi internaţionalã. Aşa fiind, criticile de neconstituţionalitate referitoare la generarea, prin actul normativ atacat, a abuzului de drept şi încãlcarea dreptului la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil trebuie analizate în acest context. Potrivit cerinţelor impuse de art. 21 din Constituţie şi de art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, autoritatea publicã este ţinutã a constitui un arsenal de mijloace care sã permitã executarea hotãrârilor judecãtoreşti, executare vãzutã ca parte integrantã a procesului civil, fãrã a cãrei finalizare dreptul de acces la justiţie nu poate fi calificat ca real şi efectiv. Tocmai de aceea autoritãţile dispun de un termen rezonabil pentru a identifica mijloacele adecvate de punere în executare a hotãrârilor judecãtoreşti, acest termen neputând însã sã depãşeascã ceea ce este strict necesar pentru a gãsi soluţiile cele mai potrivite în situaţiile excepţionale date. În acest sens sunt relevante Hotãrârea din 17 iunie 2003 a Curţii Europene a Drepturilor Omului, pronunţatã în Cauza Ruianu împotriva României, paragraful 66, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.139 din 2 decembrie 2004; Hotãrârea din 19 martie 1997, pronunţatã în Cauza Hornsby împotriva Greciei, paragraful 45; Hotãrârea din 28 iulie 1999, pronunţatã în Cauza Immobiliare Saffi împotriva Italiei, paragraful 66; Hotãrârea din 7 mai 2002, pronunţatã în Cauza Burdov împotriva Rusiei, paragraful 34, şi Hotãrârea din 31 martie 2005, pronunţatã în Cauza Matheus împotriva Franţei, paragraful 34. Este adevãrat cã autoritãţile statale nu se pot prevala de lipsa fondurilor necesare executãrii unei hotãrâri judecãtoreşti îndreptate împotriva sa, dar, în situaţii de excepţie, cum ar fi îndatorare excesivã, încetare de plãţi, dificultãţi financiare deosebite, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, în jurisprudenţa sa constantã, a apreciat cã stabilirea unui termen rezonabil pentru executare este o mãsurã ce intrã în marja de apreciere a statului, respectând atât dreptul de acces la justiţie, cât şi dreptul la un proces echitabil (sub aspectul duratei procedurii). În acest context, perioade de prelungire a fazei de executare de 8 luni, 10 luni, dar şi de 2 ani şi 7 luni au fost apreciate ca justificate în condiţiile de excepţie date (Curtea Europeanã a Drepturilor Omului: Hotãrârea Burdov împotriva Rusiei, precitatã, paragraful 30; Hotãrârea Societe de gestion du Port de Campoloro împotriva Franţei, din 26 septembrie 2006, paragraful 62; Cererea nr. 36.575/02, Vladimir Sergeyevich Kornilov împotriva Ucrainei, Decizia de admisibilitate din 7 octombrie 2003; Cererea nr. 6.493/03, Aleksey Fedorovich Mamon împotriva Ucrainei, Decizia de admisibilitate din 9 mai 2005; Cererea nr. 60.858/00, Vasyl Petrovich Krapyvnytskiy împotriva Ucrainei, Decizia de admisibilitate din 17 septembrie 2002). Mecanismul eşalonãrii plãţii, ca modalitate de executare a unei hotãrâri judecãtoreşti, poate fi considerat în concordanţã cu principiile consacrate de jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi Curţii Europene a Drepturilor Omului, dacã sunt respectate anumite condiţii: tranşe de efectuare a plãţilor intermediare precis determinate, termen rezonabil de executare integralã, acoperirea eventualei devalorizãri a sumei datorate. Executarea eşalonatã a unor titluri executorii ce au ca obiect drepturi bãneşti nu este interzisã în niciun mod de Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale; executarea uno ictu constituie doar o altã modalitate de executare, fãrã ca acest lucru sã însemne cã este singura şi unica posibilã modalitate de executare pe care Guvernul o poate aplica. Aşadar, reglementãrile propuse urmãresc principiile stabilite în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii Constituţionale. Evaluãrile bugetare ale Guvernului au indicat cã perioada de platã propusã este rezonabilã, în contextul deficitului bugetar grav actual, a condiţiilor economice generale extrem de dificile. Proporţionalitatea mãsurii de eşalonare este un concept cu conotaţii variabile, jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului fiind evolutivã. Tendinţa acesteia este de limitare a marjei de apreciere a statului, fãrã însã ca prin aceasta sã îi nege dreptul de a-şi acorda un termen rezonabil în care sã identifice mecanismele de platã şi sursele de finanţare necesare. În ceea ce priveşte susţinerile de neconstituţionalitate referitoare la instituirea unei discriminãri pozitive în favoarea statului în calitate de debitor, dar şi a unei discriminãri în rândul aceleiaşi categorii a creditorilor, Curtea nu poate reţine existenţa niciunei discriminãri între debitori, în sensul cã statul ca debitor şi-ar aroga mai multe drepturi decât debitorii persoane de drept privat în ceea ce priveşte executarea hotãrârilor judecãtoreşti, şi nici a unei discriminãri între creditori. Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a statuat cã o deosebire de tratament juridic este discriminatorie atunci când nu este justificatã în mod obiectiv şi rezonabil, aceasta însemnând cã nu urmãreşte un scop legitim sau nu pãstreazã un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi obiectivul avut în vedere (în acest sens, a se vedea hotãrârile pronunţate în cauzele "Aspecte privind regimul lingvistic în şcolile belgiene" împotriva Belgiei, 1968, Marckx împotriva Belgiei, 1979, Rasmussen împotriva Danemarcei, 1984, Abdulaziz, Cabales şi Balkandali împotriva Regatului Unit, 1985, Gaygusuz împotriva Austriei, 1996, Larkos împotriva Cipru, 1999, Bocancea şi alţii împotriva Moldovei, 2004). Totodatã, în conformitate cu jurisprudenţa aceleiaşi instanţe de contencios al drepturilor omului, statele beneficiazã de o anumitã marjã de apreciere în a decide dacã şi în ce mãsurã diferenţele între diversele situaţii similare justificã un tratament juridic diferit, iar scopul acestei marje variazã în funcţie de anumite circumstanţe, de domeniu şi de context (în acest sens, a se vedea hotãrârile pronunţate în cauzele "Aspecte privind regimul lingvistic în şcolile belgiene" împotriva Belgiei, 1968, Gaygusuz împotriva Austriei, 1986, Bocancea şi alţii împotriva Moldovei, 2004). Or, în cauza de faţã, astfel cum s-a arãtat şi mai sus, mãsura contestatã urmãreşte un scop legitim şi se justificã în mod obiectiv şi rezonabil, astfel cã situaţia particularã ivitã şi motivatã prin existenţa unei situaţii extraordinare este una care reclamã, evident, o diferenţã de tratament juridic. Cât priveşte critica raportatã la art. 15 alin. (2) din Legea fundamentalã care consacrã principiul neretroactivitãţii legii, Curtea constatã cã dispoziţiile ordonanţei se aplicã numai pentru viitor. Curtea constatã, de asemenea, cã prevederile art. 41 alin. (2) privind munca şi protecţia socialã a muncii, ale art. 47 alin. (1) privind nivelul de trai şi ale art. 148 alin. (2) din Constituţie, referitoare la aplicarea cu prioritate faţã de dispoziţiile contrare din legile interne a tratatelor constitutive ale Uniunii Europene şi a celorlalte reglementãri comunitare cu caracter obligatoriu, invocate, nu sunt incidente în cauza de faţã. Pentru argumentele deja expuse, Curtea nu poate reţine nici încãlcarea prevederilor art. 20 din Legea fundamentalã, cu referire la art. 17 privind interzicerea abuzului de drept şi la art. 18 privind limitarea folosirii restrângerii drepturilor din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevãzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, excepţie ridicatã de Cristina Manolache şi, respectiv, de Cosmin-Valentin Pãtrãşcoiu în dosarele nr. 6.267/318/2009 şi nr. 6.264/318/2009 ale Judecãtoriei Târgu Jiu. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 2 martie 2010.
PREŞEDINTE, ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent, Benke Karoly
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
