Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 189 din 27 aprilie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 si 21 din Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 privind unele masuri de urmarire a executarii obligatiilor asumate prin contractele de privatizare a societatilor comerciale, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 506/2002 , cu modificarile ulterioare
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 510 din 7 iunie 2004
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 şi 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 privind unele mãsuri de urmãrire a executãrii obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societãţilor comerciale, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 506/2002 , cu modificãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Asociaţia "Programul Acţiunii Salariaţilor" INDAGRARA - S.A. în Dosarul nr. 1.233/2002 al Tribunalului Arad - Secţia comercialã şi de contencios-administrativ.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând, cu privire la critica de neconstituţionalitate a <>art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 , cã nu se încalcã principiul neretroactivitãţii instituit în art. 15 alin. (2) din Constituţie, republicatã, întrucât dispoziţiile ordonanţei se aplicã contractelor aflate în derulare, dupã intrarea acesteia în vigoare. Referitor la celelalte prevederi criticate, se aratã cã acestea au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, iar Curtea s-a pronunţat în sensul constituţionalitãţii lor.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 16 decembrie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 1.233/2002, Tribunalul Arad - Secţia comercialã şi de contencios-administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 şi 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 , excepţie ridicatã de Asociaţia "Programul Acţiunii Salariaţilor" INDAGRARA - S.A.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia aratã cã dispoziţiile <>art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 contravin principiului constituţional al neretroactivitãţii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, republicatã. Se susţine astfel cã, "în condiţiile în care un contract a fost guvernat, la data încheierii sale, de anumite acte normative, în considerarea cãrora contractul respectiv a fost convenit, este firesc ca actele normative care au stat la baza încheierii contractului sã guverneze efectele acestuia pe tot parcursul derulãrii sale, pânã la încetarea sa".
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 din ordonanţã, se susţine cã textul respectiv încalcã dispoziţiile art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, republicatã, care reglementeazã protecţia proprietãţii private, precum şi principiul constituţional al separaţiei puterilor în stat. Textul în cauzã, aratã autorul excepţiei, "transferã un bun mobil legal aflat în patrimoniul unei persoane juridice în patrimoniul unei alte persoane juridice, care reprezintã Statul Român". Totodatã, autorul excepţiei considerã cã "se recunoaşte APAPS-ului dreptul de a dispune asupra unor sume de bani care nu îi aparţin, în lipsa unei hotãrâri judecãtoreşti care sã îi recunoascã Autoritãţii vreun drept de proprietate asupra sumelor de bani respective". Astfel, se aratã cã "numai prin hotãrârea judecãtoreascã ar putea fi tranşatã problema dreptului de proprietate asupra sumelor de bani".
Tribunalul Arad - Secţia comercialã şi de contenciosadministrativ, formulându-şi opinia asupra excepţiei, apreciazã cã art. 21 din ordonanţã "[nu] încalcã prevederile art. 44 şi art. 146 din Constituţie, întrucât prin dispoziţiile acestui articol nu se dispune transferul unui bun mobil din patrimoniul societãţilor comerciale în patrimoniul APAPS, ci [se] stabilesc daunele-interese pe care APAPS este îndreptãţitã sã le pretindã în cazul desfiinţãrii contractelor de vânzare-cumpãrare de acţiuni în vederea reparãrii prejudiciilor suferite din cauza neîndeplinirii obligaţiilor contractuale de cãtre societãţile comerciale cumpãrãtoare". În continuare, instanţa aratã cã "aceste daune-interese sunt pretinse de APAPS în condiţiile desfiinţãrii contractelor pe cale convenţionalã sau judiciarã şi, ca urmare, când pãrţile nu convin, instanţa de judecatã va stabili întinderea drepturilor pãrţilor, nefiind încãlcate prevederile art. 126 din Constituţie".
Cu privire la critica de neconstituţionalitate a <>art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 , instanţa apreciazã cã "prevederile acestui articol nu încalcã principiul neretroactivitãţii legilor instituit prin art. 15 alin. (2) din Constituţia României, întrucât dispoziţiile sale se aplicã numai asupra efectelor produse de contractele aflate în derulare, dupã intrarea ordonanţei în vigoare".
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã dispoziţiile criticate sunt constituţionale. În acest sens se susţine cã dispoziţiile art. 2 din ordonanţã, "aplicându-se efectelor contractelor în curs de derulare, dupã intrarea în vigoare a ordonanţei, nu încalcã principiul constituţional al neretroactivitãţii legii, stabilit de art. 15 alin. (2) din Constituţie, republicatã". Conform punctului de vedere al Guvernului, "împrejurarea cã dispoziţiile criticate se aplicã unor raporturi juridice nãscute înainte de intrarea lor în vigoare, atâta timp cât acestea sunt în curs de desfãşurare la acea datã, nu poate constitui [...] o încãlcare a principiului constituţional al neretroactivitãţii legii". În sprijinul acestor susţineri Guvernul face referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
În legãturã cu invocarea neconstituţionalitãţii dispoziţiilor <>art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 , se considerã cã acestea, "reglementând regimul juridic şi întinderea rãspunderii pãrţilor din contractul de privatizare, în situaţia desfiinţãrii [acestuia] pe cale contractualã sau judiciarã, nu conţin dispoziţii de naturã a îngrãdi dreptul de proprietate al cumpãrãtorului şi nu contravin prevederilor art. 136 alin. (5) şi art. 44 alin. (1) din Constituţie". De asemenea, se aratã cã prin dispoziţiile respective nu sunt încãlcate "nici art. 1 alin. (4) şi prevederile art. 126 privind instanţele judecãtoreşti din Constituţia republicatã, legiuitorul nesubstituindu-se instanţelor judecãtoreşti în ipoteza existenţei unui litigiu între pãrţi cu privire la cuantumul sumelor datorate, potrivit legii, sau cu privire la întinderea daunelor cauzate din culpã de pãrţile contractante".
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 2 şi 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25 din 30 ianuarie 2002 privind unele mãsuri de urmãrire a executãrii obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societãţilor comerciale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 2 februarie 2002, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 506 din 12 iulie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 26 iulie 2002, ordonanţã ulterior modificatã şi completatã prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 40 din 30 ianuarie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 67 din 2 februarie 2003, aprobatã prin <>Legea nr. 198 din 13 mai 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 16 mai 2003.
Conţinutul dispoziţiilor criticate este urmãtorul:
- Art. 2: "Prezenta ordonanţã se aplicã contractelor având ca obiect vânzarea-cumpãrarea de acţiuni deţinute de stat la societãţi, încheiate cu Fondul Proprietãţii de Stat sau de Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, denumitã în continuare Autoritate, şi aflate în derulare, pentru efectele produse de acestea dupã intrarea ei în vigoare.";
- Art. 21: "(1) În cazul desfiinţãrii contractului pe cale convenţionalã sau judiciarã Autoritatea va reţine de la cumpãrãtor toate sumele achitate de acesta în contul contractului, reprezentând, dupã caz, avans, rate, dobânzi, penalitãţi achitate cu orice titlu, pânã la desfiinţarea acestuia.
(1^1 ) În cazul desfiinţãrii contractului pe cale convenţionalã sau judiciarã, pentru prejudicii cauzate Autoritãţii, cumpãrãtorul este obligat la plata daunelor-interese constituite din:
a) sumele reprezentând dobânzile şi penalitãţile datorate pentru ratele scadente şi neachitate pânã la data desfiinţãrii contractului, precum şi penalitãţile datorate ca urmare a neîndeplinirii celorlalte obligaţii contractuale;
b) sumele reprezentând dividendele încasate de cumpãrãtor în perioada de valabilitate a contractului;
c) sumele prevãzute de <>Hotãrârea Guvernului nr. 1.045/2001 privind recuperarea onorariilor de succes plãtite consultanţilor de cãtre Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului în cadrul Programului pentru Ajustarea Sectorului Privat (PSAL).
(1^2 ) Prevederile alin. (1) şi (1^1 ) se aplicã şi proceselor în curs de judecatã având ca obiect desfiinţarea contractului, începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe.
(2) Pentru prejudiciile cauzate societãţii de cãtre cumpãrãtor, aceasta poate cere instanţei judecãtoreşti dauneinterese.
(3) Stabilirea prejudiciilor şi a întinderii daunelor-interese prevãzute la alin. (2), precum şi a celor provocate Autoritãţii se va face, la solicitarea societãţii/Autoritãţii, pe baza unei expertize întocmite de persoane fizice şi/sau juridice abilitate prin lege pentru astfel de operaţiuni.
(4) Cheltuielile aferente efectuãrii expertizei prevãzute la alin. (3) vor fi avansate de societate sau, dupã caz, de Autoritate şi vor fi recuperate de la cumpãrãtor."
În esenţã, critica de neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile art. 2 din ordonanţã se bazeazã pe susţinerea cã acestea sunt în contradicţie cu principiul neretroactivitãţii legii civile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, republicatã, iar în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 21 din aceeaşi ordonanţã, se considerã cã acestea ar încãlca prevederile art. 44 din Constituţie, republicatã, privind protecţia proprietãţii private şi pe cele ale art. 1 alin. (4) din Constituţie, republicatã, care consacrã principiul separaţiei puterilor în stat.
Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei au urmãtorul cuprins:
- Art. 1 alin. (4): Statul se organizeazã potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativã, executivã şi judecãtoreascã - în cadrul democraţiei constituţionale.";
- Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.";
- Art. 44 alin. (1) şi (2): "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privatã asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeanã şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bazã de reciprocitate, în condiţiile prevãzute prin lege organicã, precum şi prin moştenire legalã."
Referitor la susţinerea neconstituţionalitãţii dispoziţiilor art. 21 din ordonanţa criticatã, autorul excepţiei mai invocã încãlcarea prevederilor art. 17 pct. 1 şi 2 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, precum şi ale art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru protecţia drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, potrivit cãrora "nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa" şi, respectiv, "orice persoanã fizicã sau moralã are dreptul sã i se respecte bunurile sale".
În legãturã cu invocarea celor douã documente internaţionale, autorul excepţiei face referire şi la dispoziţiile art. 20 din Constituţie, republicatã, privind prioritatea, în materia drepturilor omului, a reglementãrilor internaţionale.
Analizând critica de neconstituţionalitate privind dispoziţiile <>art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 , Curtea constatã cã textul nu conţine nici o dispoziţie cu caracter retroactiv. Dimpotrivã, prin prevederea "Prezenta ordonanţã se aplicã contractelor [...] pentru efectele produse de acestea dupã intrarea ei în vigoare", textul eliminã orice posibilitate de retroactivitate a dispoziţiilor sale.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 din ordonanţã, Curtea reţine cã dreptul de proprietate al cumpãrãtorului nu este încãlcat, întrucât nu se dispune transferul unor bunuri. Reglementarea în cauzã se referã la rãspunderea acestuia în cazul neexecutãrii obligaţiilor sale, precum şi la stabilirea daunelor-interese datorate.
Textul prevede cã, în cazul desfiinţãrii pe cale convenţionalã sau judiciarã a contractului de privatizare (contract de vânzare-cumpãrare de acţiuni) pentru neexecutarea obligaţiilor ce decurg din acesta, cumpãrãtorul datoreazã daune-interese, prevãzând totodatã modalitatea de stabilire a prejudiciilor şi a întinderii daunelor-interese.
În consecinţã, nu se poate reţine nici încãlcarea prevederilor invocate de autorul excepţiei din cele douã documente internaţionale invocate.
Cu privire la dispoziţiile <>art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat prin deciziile nr. 165 din 6 mai 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 23 iunie 2003, şi nr. 175 din 6 mai 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 26 iunie 2003, prin care a respins excepţiile de neconstituţionalitate ca nefondate. Astfel, în considerentele celor douã decizii, Curtea Constituţionalã a argumentat inexistenţa retroactivitãţii ordonanţei tocmai prin referirea la conţinutul dispoziţiilor art. 2, criticat în cauza de faţã.
Reţinând cã <>Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 reglementeazã controlul postprivatizare, precum şi modul de urmãrire a executãrii obligaţiilor asumate de cumpãrãtori, pe perioada derulãrii contractelor de vânzare-cumpãrare de acţiuni deţinute de stat la societãţile comerciale, Curtea a arãtat, în <>Decizia nr. 175/2003 , cã aceastã ordonanţã îşi are temeiul în dispoziţiile art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituţie, potrivit cãrora statul trebuie sã asigure protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã [devenit art. 135 alin. (2) lit. b) dupã revizuirea Constituţiei]. Totodatã, în considerentele aceleiaşi decizii, Curtea a stabilit cã art. 21 din ordonanţã nu încalcã dispoziţiile art. 41 din Constituţie (devenit art. 44 dupã revizuirea Constituţiei).
Soluţiile şi considerentele deciziilor pronunţate sunt aplicabile şi în cauza de faţã, neintervenind elemente noi de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
În ceea ce priveşte invocarea încãlcãrii principiului separaţiei puterilor în stat, Curtea reţine cã, în cauzã, textul criticat nu conţine dispoziţii de naturã sã ducã la concluzia cã legiuitorul s-ar substitui instanţelor judecãtoreşti în soluţionarea litigiilor, aşa cum se susţine în motivarea excepţiei.
Faţã de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 şi 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 privind unele mãsuri de urmãrire a executãrii obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societãţilor comerciale, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 506/2002 , cu modificãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Asociaţia "Programul Acţiunii Salariaţilor" INDAGRARA - S.A. în Dosarul nr. 1.233/2002 al Tribunalului Arad - Secţia comercialã şi de contencios-administrativ.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 27 aprilie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
